​Epoca actuală este martora formării și evoluției unui curent politic, de o ideologie neclară, eclectică în manifestări și proliferând un discurs mai degrabă critic distructiv decât constructiv. În limbaj cotidian putem afirma că este vorba de un Gică-Contra politic cu accente isterice anti-globalizare.

Probabil n-o să uit niciodată ziua de 1 Decembrie 2024. Și nu pentru că e ziua în care au fost alegerile parlamentare. Ci pentru că a fost primul meu 1 Decembrie fără patriotism. Totul a început de la prima oră, când, din obișnuință, am deschis televizorul, așteptând să văd undeva pe ecran cele trei culori și poate niște prezentatori de știri care celebrau valorile românești și oamenii României, într-o atmosferă de sărbătoare. Așa se întâmplase în fiecare an până atunci și n-aveam niciun motiv să am așteptări diferite. Și da, știu că patriotismul nu constă în cocarde, steaguri afișate la ferestre sau frânturi de imn național care se aud din toate direcțiile. Dar de Ziua Națională parcă ai totuși nevoie să te bucuri de țara ta și de simbolurile ei.

Este deja foarte clar că toată Europa se confruntă cu un val extremist de dreapta. Îl avem și noi în forma AUR-SOS-Călin Georgescu. Sunt multe motive pentru care acest val ar trebui să ne sperie, de la iliberalism și amputarea instituțiilor, la tendințe anti-democratice și normalizarea violenței politice. Toate, subiecte importante și deloc de neglijat, fără îndoială, dar nu despre ele vreau să vorbesc astăzi. Există un alt aspect, mai puțin explorat, care pe mine mă sperie la extrema dreaptă: mișcarea este, pur și simplu, grotescă.

-am tot uitat zilele astea să văd dacă oamenii care protestează acum pentru democrație și libertate în stradă, indiferent dacă au fost chemați de Georgescu sau Simion, au admonestat vreun politician care fură țara de treizeci și ceva de ani. Nu știu, poate l-au înjurat pe Ciolacu prin vreo pancartă, poate au scandat împotriva lui Ciucă sau au cerut clasei politice să iasă în fața lor și să își asume, bărbătește, eșecul atâtor ani de bătaie de joc. M-am tot uitat să văd dacă protestele astea au fost și despre altceva decât “ca Georgescu nu găsim!” sau “noi vrem să fie bine ca să nu fie rău”. Chiar am vrut să văd lupta pentru valori în toată splendoarea ei.

Răspunsul la această întrebare este ușor de găsit la o simplă trecere în revistă a mesajelor lor "patriotice", "naționaliste"

Victor Ponta, suveranist de ziua a șaptea, s-a dus până la Mar-a-Lago ca să prindă și el o șapcă, precum Iohannis pe vremuri. Da, Ponta turcitul, fost ienicer copil de suflet al lui Allah, da, Ping-Ponta, fost soldățel în armata de teracotă, acel Ponta a schimbat Înalta Poartă de la Stanbul și Beijing cu cea din Florida, doar-doar o primi firman de domnie. (Foto: Facebook Victor Ponta)