Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Românii plătesc dobânzi mai mari de 24 de ori decât bulgarii. Dar deschidem șampaniile de bucurie. „Asta este România, frate!”

Bulgaria - Foto: Patricia Huchot-Boissier / AFP / Profimedia)

Foto: Patricia Huchot-Boissier/ AFP /Profimedia

În viață este foarte important să înțelegi cum funcționează economia și cum se fac banii. Cei care înțeleg aceste lucruri au independență financiară și nu pot fi manipulați.

Sâmbătă am văzut multe mesaje de la politicieni care spuneau ce grozav este că firma de rating Standard & Poor’s nu a trecut România în categoria „junk”. Mesajele ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns.

Dragi politicieni, România este în categoria „junk”.

Vezi poza cu dobânzile plătite de fiecare țară din UE la împrumuturile cu scadență la 10 ani. 

Oameni buni, noi plătim o dobandă de 24 de ori mai mare decât bulgarii! 

Poți să mă bați, dar nu înțeleg cum poate cineva să se bucure pentru așa ceva. 

Aceiași politicieni spuneau că dacă treceam oficial la „junk” ar fi venit Apocalipsa. Nu este adevărat. Albania, nu este în UE, este în categoria „junk” și se împrumută cu o dobândă egală cu a României. 

Ce ar fi însemnat dacă eram trecuți oficial în categoria „junk”? Însemna că, de a doua zi, politicienii români trebuiau să reducă toate cheltuielile inutile: pensii speciale, salariile acelor bugetari care nu fac nimic toată ziua etc. Eram forțați de creditori să investim inteligent banii.

Eu mă ocup de managementul financiar al companiilor de 20 de ani. Dacă aș fi mers vreodată la un CEO sau un antreprenor să-i spun bucuros că firma noastră se împrumută de 24 de ori mai scump decât concurența, mă dădeau afară în șuturi.

În concluzie, vorba reclamei la ciocolata „Rom”: „Asta e România, frate”.

P.S. Pentru cei care vor să știe situația reală, vedeți aici  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Exista ceva la care sa nu fim catastrofe?
    • Like 0
  • Am tot vazut comparatia aia cu dobanzile dar nue foate clara: se refera la euro sau la moneda nationala ?Ca daca e moneda natoionala trebuie tinut cont si de faptul ca dobandaa de politica monetara la leu e mai mare (ceea ce nu e un lucru rau)!
    • Like 0
  • Da, Tache! Dar tu ai uitat ce jaf au dat romanii in perioada de dinainte de recesiune la creditele doar cu buletinul. Ignori faptul acum, cum ei au ignorat atunci, zicand: Si ce? Fur de la banci, nu de la altii! Dupa aceea bancile si-au refacut toate instrumentele bancare sa recupereze si sa asigure "provizii" pt. orice smecherie romaneasca de a fenta sistemul. Ei, zi tu, si-a furat romanul caciula, sau nu? Si e normal, bancile sunt entitati de profit, nu fac sistem bancar de dragul comfortului nostru cum si taranul in piata umfla pretul la legume dublu decat cele de import, ca deh, sunt romanesti. Bafta la profit, ca de subzistenta s-a aranjat. Asta e practica, asta avem. Daca voiam civilizatie, aplicam responsabilitatea personala. Dar cand nu e, nu e. Ca o paranteza, romanul nu s-a lecuit nici dupa ce a plecat in Europa. Era o practica, iti faci in Germania rate le telefon si pleci fara sa mai platesti. Dai adresa falsa si somatiile nu ajung. Smecherie cu iz de romanism!
    • Like 0
    • @ Pascal Dena
      Chestia cu neplata ratelor nu e neapărat vina debitorului ( deși uneori este). De exemplu cele mai mari întârzieri la plată s-au înregistrat în perioada 2009-2010 când era criză globală și întârzieri erau peste tot în lume. Dar revenind la afirmația mea trebuie luat în calcul că omul nu are nici o vină dacă face un credit având venituri după care este concediat ( în România ești imediat aruncat în stradă fără nici un venit și evident că pe primul plan vor fi facturile la utilități și alimentele , creditele vor fi la coada priorităților , pe când în Franța de pildă angajatorul îți plătește 85 % din salariu încă 18 luni după concediere după care intri în șomaj încă un an. Astfel ești cumva la adăpost de astfel de evenimente). La noi e legea junglei în toate domeniile , nimic nu e reglementat , totul e la mâna celui care are pâinea și cuțitul. Mai vreau să adaug că normal creditele sunt asigurate pentru riscul de neplată că de aia plătești asigurare , din păcate la noi scoți banii de la asiguratori de abia în instanță la fel ca la RCA sau CASCO tocmai că nu avem organe de reglementare și control adevărate. În occident dacă nu respecți regulile ți se închide firma și timp de 7 ani nu mai ai voie să deschizi alta bașca amenzile de rigoare. La noi fiecare face ce vrea.
      • Like 1
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro