Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

De ce nu am mai zburat cu avionul de aproape 20 de ani. Între timp, prietenii cu care eram atunci au emigrat în SUA și au văzut toată lumea

Zbor cu avionul / sursa foto: Profimedia

sursa foto: Profimedia

Sigur că și eu îmi amintesc, ca mulți alții, ziua de 11 septembrie 2001, chiar nu cred că se poate uita un asemenea șoc. Îmi amintesc că eram la serviciu când am auzit de atacuri, că după ce am ajuns acasă n-am mai schimbat canalul de la televizor cu știri în direct de acolo, că am gătit ceva foarte prost musafirilor invitați atunci la cină, că ne-am uitat cu toții la televizor în seara aceea, incapabili să facem altceva…

Pe mine m-au afectat foarte tare, deși subconștient, imaginile acelea pe care le-am văzut repetate la infinit. Am căpătat o teamă de a mă urca în avion ce a crescut treptat, după ce îmi plăcuse nespus să zbor și chiar zburasem foarte mult, ani și ani. În 2005 deja am început să evit să mă mai urc într-un avion, dacă aveam de ales, iar în 2006 am pus pentru ultima oară piciorul în așa ceva. Se fac 20 de ani de atunci chiar zilele astea și încă nu mi-am regăsit curajul de a zbura – mai ales că între timp am devenit și mamă, iar asta mi-a accentuat toate anxietățile.

În schimb, prietenii pe care i-am avut în vizită în acea seară au emigrat în State la scurt timp după asta, iar de atunci încoace au bătut lumea în lung și-n lat, vizitând o groază de țări de pe toate continentele, dovadă a faptului că suntem teribil de diferiți noi, oamenii, iar reacțiile noastre la aceiași stimuli sunt și ele teribil de diferite, în consecință.

Nici vremurile pe care le trăim acum nu sunt chiar cele mai dătătoare de speranță. Sau cel puțin așa le percep eu. Oamenii au continuat să se omoare aiurea între ei, în acești 25 de ani, poate nu la fel de „spectaculos” ca pe 11 septembrie 2001. Nu văd un cer senin la orizontul omenirii în vremurile astea. Văd nori de război din toate direcțiile, văd teroare în stradă, văd atentate din ce în ce mai răspândite și mai lipsite de orice sens peste tot, văd revolte civile. Văd un viitor periculos și urât. Sau poate e doar din cauză că n-am dormit bine azi-noapte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Sursa foto: Google Maps

Circa 900 de comune (nu sate!) au astăzi sub 2000 de locuitori. Fiind comune, au primari, consiliu și consilieri, școală, 1-2 biserici, poliție. Un aparat administrativ care toacă bani și nu face nimic. Pentru care ne împrumutăm an de an, la dobânzi tot mai mari.

Citește mai mult