Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Romeo și Julieta pe dos

Printre filmele nominalizate la Oscar anul acesta s-au numărat unul despre amorul lesbian, „Carol”, și unul despre transsexualizare, „Fata daneză”. Sexul în grup organizat poate fi admirat în „Love”, ultima creațiune a lui Gaspar Noé, acum pe ecrane. Deviațiile de la heterosexualitatea standard înfățișate în cinema vor acoperi curând toate paginile unui tratat de sexopatologie.

Și atunci, e bine că nu ne lăsăm nici noi mai prejos în direcția asta – ce, suntem mai proști decât alții? Nu, noi nu suntem mai proști, suntem europeni, suntem mondiali, măcar în cinema. Adrian Sitaru a ales incestul, frate-soră, ba chiar gemeni. Sunt tineri, se iubesc, și-o trag (utilizez limbajul filmului – n.m.), ea rămâne gravidă. Ideile ce se ciocnesc sunt libertatea sexuală a doi majori, mai presus de un tabu „tribal”, de-o parte, și „conservatorismul”, „obtuzitatea” tatălui, de cealaltă.

Scenariul lui Adrian Sitaru și Alinei Grigore, care joacă și rolul principal, Sașa, are meritul de a crea o atmosferă fluidă din punct de vedere moral. Mai întâi ești tentat să-l antipatizezi pe doctorul Victor Anghelescu (Adrian Titieni), despre care aflăm că, procedând conform legii „decrețeilor” din 1966, dar și din convingere antiavort, a împiedicat femei să elimine sarcina, probabil și turnându-le organelor. 

Apoi, agresivitatea urechistă cu care copiii, Cosma, Sașa, Romi, se năpustesc asupra lui, vehiculând secvențe verbale despre trecutul comunist, de care „au auzit”, dar n-au habar, te face să te întrebi dacă n-are și doctorul-tată o anume dreptate.

Îi privești pe Romi și Sașa– avem un Romeo și Julieta pe dos, trama nu mai e că iubiții fac parte din familii dușmane, dar că sunt prea de tot din aceeași familie – și poți să-ți spui: la urma urmei, cine ce treabă are cu tinerii aceștia? Fac ei vreun rău cuiva?

Ar putea să facă. Există posibilitatea nașterii unui bebeluș cu un cap și niscai membre în plus sau în minus. Unii medici susțin că frecvența handicapurilor la pruncii rezultați din incest nu e cu mult mai mare decât la heterosexualitatea normală. Alții, dimpotrivă. Problema în „Ilegitim” e că nu suflă nimeni o vorbuliță despre asta, ceea ce mi se pare o scădere a scenariului.

Titlul, „Ilegitim”, amintește de lege: în România, incestul se pedepsește cu 2-7 ani de pușcărie. Cu toate astea, un procent de 1% dintre familiile țării sunt marcate de incest – și e vorba numai de cazurile care ies la iveală – fără ca, în general, legea să se aplice ferm. Familia Anghelescu va trăi, înțelegem, liniștită și surâzătoare, ascunzând originea parentală a nepotului la pătrat ce se va naște. O fi bine, o fi rău?

„Ilegitim” nu dă sentințe. Sunt lucruri care se întâmplă și trebuie să conviețuim, moral sau nu, cu ele, spun Adrian Sitaru și Alina Grigore, excelentă în rolul Sașa, alături de un Adrian Titieni în formă maximă (toți actorii sunt foarte bine conduși).

De acord. Totuși, eu, Popescu, am ceva cu tinerii „frumoși și liberi” din acest film. Anume că nu par să muncească ceva, Romi bea puternic, Sașa mai și trage pe nas, nici măcar pe banii lor, ci ai tatălui la care urlă „În p..a mea!”. Sexul producător de copilași îl fac pentru că stau mai mult prin pat, în lipsă de ocupație...

„Ilegitim” e interesant, are personaje și dialoguri vii, ritm și tensiune. Dar, nu știu de ce, nu pot să folosesc expresia „un film bun”.

De fapt, știu de ce: pentru că imaginea ricoșată în mintea pe care n-o pot controla până la capăt este cea a unei lumi mai mult sau mai puțin cinematografice, dar, în fine, eliberată, în care părinții le-o trag copiilor, frații-surorilor, mătușile-nepoților, bunicul are inima împărțită între capra și gâsca din curte, în vreme ce unchiul se masturbează într-un colț, înamorat de propriul său organ.

O cotârceală integrală pe acordurile lui Beethoven – O  dă Bucuriei.

P.S.

A reușit să revigoreze pentru câteva secunde mirarea mea istovită știrea că dl Titieni candidează din partea PNL la primăria Bistrița – !?? Pot să pricep că Mircea Diaconu a dorit să-și asigure un supliment de pensie consistent ca europarlamentar la 66 de ani, dar ca un actor de talia lui Adrian Titieni să intre în politică electorală când e în plină forță de creație, mă depășește.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Shelly la BT Talks

În cel mai nou episod al podcastului economic al Băncii Transilvania, BT Business Talks, am stat de vorbă cu Andrei „Selly” Șelaru despre transformarea din creator de conținut în antreprenor, despre Beach, Please și despre Nibiru – proiectul unei stațiuni private lângă Costinești, gândită ca o platformă de divertisment cu standarde unitare, mix de evenimente și o infrastructură permanentă.

Citește mai mult

Guvernul Ciolacu 2 și Iohannis

Efectele catastrofale ale guvernului-rotativă, cu premierii Ciucă - Ciolacu și miniștrii de Finanțe Cîciu - Boloș, ultimii învârtiți apoi pe la Fonduri Europene, se văd cu ochiul liber. În 2025, 7% din veniturile bugetare totale merg spre plata dobânzilor pentru datoriile contractate de România, față de 5% în 2024.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult