Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Romeo și Julieta pe dos

Printre filmele nominalizate la Oscar anul acesta s-au numărat unul despre amorul lesbian, „Carol”, și unul despre transsexualizare, „Fata daneză”. Sexul în grup organizat poate fi admirat în „Love”, ultima creațiune a lui Gaspar Noé, acum pe ecrane. Deviațiile de la heterosexualitatea standard înfățișate în cinema vor acoperi curând toate paginile unui tratat de sexopatologie.

Și atunci, e bine că nu ne lăsăm nici noi mai prejos în direcția asta – ce, suntem mai proști decât alții? Nu, noi nu suntem mai proști, suntem europeni, suntem mondiali, măcar în cinema. Adrian Sitaru a ales incestul, frate-soră, ba chiar gemeni. Sunt tineri, se iubesc, și-o trag (utilizez limbajul filmului – n.m.), ea rămâne gravidă. Ideile ce se ciocnesc sunt libertatea sexuală a doi majori, mai presus de un tabu „tribal”, de-o parte, și „conservatorismul”, „obtuzitatea” tatălui, de cealaltă.

Scenariul lui Adrian Sitaru și Alinei Grigore, care joacă și rolul principal, Sașa, are meritul de a crea o atmosferă fluidă din punct de vedere moral. Mai întâi ești tentat să-l antipatizezi pe doctorul Victor Anghelescu (Adrian Titieni), despre care aflăm că, procedând conform legii „decrețeilor” din 1966, dar și din convingere antiavort, a împiedicat femei să elimine sarcina, probabil și turnându-le organelor. 

Apoi, agresivitatea urechistă cu care copiii, Cosma, Sașa, Romi, se năpustesc asupra lui, vehiculând secvențe verbale despre trecutul comunist, de care „au auzit”, dar n-au habar, te face să te întrebi dacă n-are și doctorul-tată o anume dreptate.

Îi privești pe Romi și Sașa– avem un Romeo și Julieta pe dos, trama nu mai e că iubiții fac parte din familii dușmane, dar că sunt prea de tot din aceeași familie – și poți să-ți spui: la urma urmei, cine ce treabă are cu tinerii aceștia? Fac ei vreun rău cuiva?

Ar putea să facă. Există posibilitatea nașterii unui bebeluș cu un cap și niscai membre în plus sau în minus. Unii medici susțin că frecvența handicapurilor la pruncii rezultați din incest nu e cu mult mai mare decât la heterosexualitatea normală. Alții, dimpotrivă. Problema în „Ilegitim” e că nu suflă nimeni o vorbuliță despre asta, ceea ce mi se pare o scădere a scenariului.

Titlul, „Ilegitim”, amintește de lege: în România, incestul se pedepsește cu 2-7 ani de pușcărie. Cu toate astea, un procent de 1% dintre familiile țării sunt marcate de incest – și e vorba numai de cazurile care ies la iveală – fără ca, în general, legea să se aplice ferm. Familia Anghelescu va trăi, înțelegem, liniștită și surâzătoare, ascunzând originea parentală a nepotului la pătrat ce se va naște. O fi bine, o fi rău?

„Ilegitim” nu dă sentințe. Sunt lucruri care se întâmplă și trebuie să conviețuim, moral sau nu, cu ele, spun Adrian Sitaru și Alina Grigore, excelentă în rolul Sașa, alături de un Adrian Titieni în formă maximă (toți actorii sunt foarte bine conduși).

De acord. Totuși, eu, Popescu, am ceva cu tinerii „frumoși și liberi” din acest film. Anume că nu par să muncească ceva, Romi bea puternic, Sașa mai și trage pe nas, nici măcar pe banii lor, ci ai tatălui la care urlă „În p..a mea!”. Sexul producător de copilași îl fac pentru că stau mai mult prin pat, în lipsă de ocupație...

„Ilegitim” e interesant, are personaje și dialoguri vii, ritm și tensiune. Dar, nu știu de ce, nu pot să folosesc expresia „un film bun”.

De fapt, știu de ce: pentru că imaginea ricoșată în mintea pe care n-o pot controla până la capăt este cea a unei lumi mai mult sau mai puțin cinematografice, dar, în fine, eliberată, în care părinții le-o trag copiilor, frații-surorilor, mătușile-nepoților, bunicul are inima împărțită între capra și gâsca din curte, în vreme ce unchiul se masturbează într-un colț, înamorat de propriul său organ.

O cotârceală integrală pe acordurile lui Beethoven – O  dă Bucuriei.

P.S.

A reușit să revigoreze pentru câteva secunde mirarea mea istovită știrea că dl Titieni candidează din partea PNL la primăria Bistrița – !?? Pot să pricep că Mircea Diaconu a dorit să-și asigure un supliment de pensie consistent ca europarlamentar la 66 de ani, dar ca un actor de talia lui Adrian Titieni să intre în politică electorală când e în plină forță de creație, mă depășește.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult