Președintele a prins glas. Pare că a așteptat 2 ani ca să vorbească.
Mai întâi a declarat sus și tare că nu va desemna un premier independent. O atitudine legală, dar incorectă – dacă partidele parlamentare cad de acord asupra unui independent care să conducă un guvern politic, ce sens ar mai avea opoziția lui Iohannis? Această apoftegmă prezidențială îl privește pe Dacian Cioloș, e o stănoagă ridicată în calea acestuia spre Palatul Victoria după alegeri.
Urmată de indicarea cu săgeți a drumului permis: dacă dl Cioloș dorește să rămână premier, să intre într-un partid, evident în PNL, sau măcar „să-și manifeste simpatia”.
Cum să spui așa ceva ca președinte al României? Nu-mi amintesc una ca asta nici la Iliescu, nici la Băsescu, președinți care s-au amestecat fără scrupule în campaniile electorale. E un șantaj politic strigător la cer. Dacă vrei funcție, intră în partid. Procedeul datează de pe vremea lui Ceaușescu: dacă voiai să urci în profesie, nu puteai fără să intri în PCR. A fost continuat cu asiduitate de toate partidele de după Revoluție. Vrei un post, cât de mic, în administrație, vrei să fii director de școală, de companie națională sau de spital, vrei să fii primar, vii la noi. Altfel, pa.
Acum, președintele ridică șantajul dincolo de ultimul etaj, până la cer, președinte, premier. Și asta după ce dl Cioloș a comunicat ferm că nu va intra în politică înainte de alegeri.
Practic, Iohannis îl presează pe Dacian Cioloș să-și calce cuvântul dat, adică să se înscrie în ciurda demnitarilor fără demnitate și onoare, perindați decenii la putere. Ceea ce subsemnatul sunt convins că dl Cioloș nu va face.
Scopul manevrelor prezidențiale este să asigure unui PNL buimac, aflat la podea în sondaje, o transfuzie de imagine de la dl Cioloș. Comportament de șulfă politică „din Sistem”.
În schimb, cea de-a treia afirmație a dlui Iohannis privind premierul e corectă. Nu există, așa cum ar trebui, o lege care să interzică desemnarea ca premier a unei persoane urmărite sau condamnate penal. Președintele are prerogativa de a propune Parlamentului un premier. Nu e obligat să explice pe ce criterii. Dacă acum o face, mult înainte de vot, e în scop electoral: Dragnea, Tăriceanu, Ponta, Băsescu sunt excluși pe baza acestei cerințe.
Dar, din punct de vedere moral și rațional, o astfel de decizie acoperă un gol legislativ inadmisibil.
A patra declarație a dlui Iohannis amortizează atacurile la celelalte trei: va respecta majoritatea parlamentară. Nu va târnosi democrația, ca alde Băsescu.
Ceea ce nu îl salvează de eticheta președinte de campanie. Pare că nu se activează decât în perioade electorale. Rămâne de văzut dacă va mai fi în poziția să facă asta și peste 4 ani...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
