Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Săracu Dragnea, e nevinovat!

Ce s-a întâmplat ieri cu Înalta Curte și Curtea Constituțională am pățit, păstrând toate proporțiile, și subsemnatul.

M-am trezit mai demult cu o somație de la Circa Financiară cum că am de plătit aproape 100.000 euro. Am rămas bujbé – nu câștigasem nici pe departe teribila sumă, darmite s-o datorez ca impozit. 

Domnii de la Fisc mi-au explicat: cu ani în urmă, se schimbase o lege și nu plătisem o diferență de taxă anuală, pentru că nu băgasem de seamă. Necunoașterea legii nu este o scuză. Dar, la sfârșitul acelui an, niciun organ fiscal nu mi-a trimis nicio înștiințare de restanță la plată. Nici peste un an. Nici peste doi. Nici peste cinci. Nici peste șapte.

Nouă ani mai târziu, în schimb, adunând toate sumele, penalizările și superpenalizările care curseseră gârlă, mi se transmite că am de dat o găleată de bani.

Le-am spus așa jecmănitorilor: ne judecăm până-n pânzele albe, nu aveți dreptul să-mi faceți asta, pentru că o idee fundamentală a spiritului Justiției este ca oamenii legii să acționeze pentru respectarea ei, nu să favorizeze nerespectarea. Altfel, ajungem la milițienii care te așteptau pitiți în tufe să greșești. De ce v-ați oprit la 9 ani, nu era mai bine să lăsați să mai treacă încă niște ani, ca să mai crească potul? 

4 ani. Atâţia zice Curtea Constituțională că Înalta Curte de Casație și Justiție a judecat în nelegalitate. Nu discut hotărârea CCR, cu toate că este discutabilă, ca atâtea altele. Dar, 4 ani, în care s-a așteptat ce, să crească potul?...

Ani care puteau să fie mai mulți. Dacă pe 21 iunie Înalta Curte nu l-ar fi condamnat, surprinzător, pe L. Dragnea la 3 ani și jumătate cu executare, nu auzeam mult și bine de promiscuitatea legislativă în care se bălăcea Curtea Supremă a României...

Acum, decizia CCR, dincolo de toate comentariile juridice, întărită și colorată de posturile de propagandă ale puterii, se duce către public, grosier și direct, așa: „Săracu Dragnea, e nevinovat, uite că l-au condamnat pe degeaba! O fi ceva adevărat cu protocoalele, cu statu paralel...”.

N-ar trebui să fie anchetați penal responsabilii de la Înalta Curte care au comis ilegalitatea, că e foarte grav?

Să ne imaginăm în ce atmosferă va judeca completul de 5 judecători trași din nou la sorți: „Dacă-l condamnăm pe Dragnea, cine știe ce ne mai găsește guvernul cu CCR, ne iau la întrebări, cât suntem noi de înalți judecători”.

Cei 4 ani de așa-zisă nedreptate înseamnă, de fapt, 14 ani, adică de când a început să existe Justiția în România. Și orice judecătorie, de sector sau județeană, ajunge sub semnul întrebării: „Păi, dacă Înalta Curte a fentat legea, de ăștia, mai micii, ce să mai vorbim...”.

Până acum, atacurile camarilei Dragnea au fost îndreptate împotriva procurorilor, DIICOT, DNA, Parchet General. Aceasta este prima lovitură directă și dură la adresa împărțitorilor de dreptate, judecătorii.

Principiul lui Adrian Severin, șpăgarul condamnat care, cu ajutorul CCR, are și el acum, alături de Dragnea, Udrea, Bica și alții, șansa să ceară rejudecarea, suna astfel: „Dacă toți suntem corupți, nu mai există corupție”.

Avem acum o formulare mult mai tare a acestui sănătos principiu: Dacă Justiția e vinovată, toți suntem nevinovați.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult