Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Săracu Dragnea, e nevinovat!

Ce s-a întâmplat ieri cu Înalta Curte și Curtea Constituțională am pățit, păstrând toate proporțiile, și subsemnatul.

M-am trezit mai demult cu o somație de la Circa Financiară cum că am de plătit aproape 100.000 euro. Am rămas bujbé – nu câștigasem nici pe departe teribila sumă, darmite s-o datorez ca impozit. 

Domnii de la Fisc mi-au explicat: cu ani în urmă, se schimbase o lege și nu plătisem o diferență de taxă anuală, pentru că nu băgasem de seamă. Necunoașterea legii nu este o scuză. Dar, la sfârșitul acelui an, niciun organ fiscal nu mi-a trimis nicio înștiințare de restanță la plată. Nici peste un an. Nici peste doi. Nici peste cinci. Nici peste șapte.

Nouă ani mai târziu, în schimb, adunând toate sumele, penalizările și superpenalizările care curseseră gârlă, mi se transmite că am de dat o găleată de bani.

Le-am spus așa jecmănitorilor: ne judecăm până-n pânzele albe, nu aveți dreptul să-mi faceți asta, pentru că o idee fundamentală a spiritului Justiției este ca oamenii legii să acționeze pentru respectarea ei, nu să favorizeze nerespectarea. Altfel, ajungem la milițienii care te așteptau pitiți în tufe să greșești. De ce v-ați oprit la 9 ani, nu era mai bine să lăsați să mai treacă încă niște ani, ca să mai crească potul? 

4 ani. Atâţia zice Curtea Constituțională că Înalta Curte de Casație și Justiție a judecat în nelegalitate. Nu discut hotărârea CCR, cu toate că este discutabilă, ca atâtea altele. Dar, 4 ani, în care s-a așteptat ce, să crească potul?...

Ani care puteau să fie mai mulți. Dacă pe 21 iunie Înalta Curte nu l-ar fi condamnat, surprinzător, pe L. Dragnea la 3 ani și jumătate cu executare, nu auzeam mult și bine de promiscuitatea legislativă în care se bălăcea Curtea Supremă a României...

Acum, decizia CCR, dincolo de toate comentariile juridice, întărită și colorată de posturile de propagandă ale puterii, se duce către public, grosier și direct, așa: „Săracu Dragnea, e nevinovat, uite că l-au condamnat pe degeaba! O fi ceva adevărat cu protocoalele, cu statu paralel...”.

N-ar trebui să fie anchetați penal responsabilii de la Înalta Curte care au comis ilegalitatea, că e foarte grav?

Să ne imaginăm în ce atmosferă va judeca completul de 5 judecători trași din nou la sorți: „Dacă-l condamnăm pe Dragnea, cine știe ce ne mai găsește guvernul cu CCR, ne iau la întrebări, cât suntem noi de înalți judecători”.

Cei 4 ani de așa-zisă nedreptate înseamnă, de fapt, 14 ani, adică de când a început să existe Justiția în România. Și orice judecătorie, de sector sau județeană, ajunge sub semnul întrebării: „Păi, dacă Înalta Curte a fentat legea, de ăștia, mai micii, ce să mai vorbim...”.

Până acum, atacurile camarilei Dragnea au fost îndreptate împotriva procurorilor, DIICOT, DNA, Parchet General. Aceasta este prima lovitură directă și dură la adresa împărțitorilor de dreptate, judecătorii.

Principiul lui Adrian Severin, șpăgarul condamnat care, cu ajutorul CCR, are și el acum, alături de Dragnea, Udrea, Bica și alții, șansa să ceară rejudecarea, suna astfel: „Dacă toți suntem corupți, nu mai există corupție”.

Avem acum o formulare mult mai tare a acestui sănătos principiu: Dacă Justiția e vinovată, toți suntem nevinovați.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Dincolo de priză_episodul II

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

2.000 de ani greșeala generării spontanee a vieții din neviu, a lui Aristotel, a făcut legea. Ilustrul filosof n-a încercat niciodată s-o probeze experimental, cu bucăți de carne putrezită sau fecale și vase închise și deschise. A făcut asta Francesco Redi în 1668. Apoi, Lazzaro Spallanzani a folosit bulionul. Finalmente, Louis Pasteur a pecetluit principiul omne vivum ex vivo (tot ce e viu provine din viu).

Citește mai mult

sursa foto: arhiva personala Andreia Mitrea

Îmi aduc aminte primul 4 iulie pe care l-am sărbătorit pe pajiștea din Washington, DC. În jurul meu erau oameni de toate culorile, națiile și religiile. Mi s-a părut Raiul pe pământ, un loc cu armonie pentru oameni aparent diferiți, dar uniți printr-o umanitate comună. Am devenit un alt om după ce am stat un an în America.

Citește mai mult