Foto: PhotoAlto / Profimedia
Procedura pe care trebuie să o urmeze contribuabilii care au de recuperat sume de bani de la autoritățile publice locale, în baza unor hotărâri judecătorești definitive, și care vor să le compenseze cu taxele și impozitele pe care le datorează către bugetul de stat a fost publicată recent și stabilește etapele care trebuie parcurse în acest scop. Modalitatea de stingere a datoriilor către plătitorii de taxe de la bugetul local prin compensare cu obligațiile la bugetul central a fost stabilită prin intermediul Legii nr. 93/2023, care a intrat în vigoare în luna aprilie. Procedura este structurată în mai mulți pași, dar lasă o serie de aspecte neacoperite. Unde ar mai fi nevoie de clarificări?
Prin Legea nr. 93/2023, legiuitorul a urmărit, pe de o parte, să vină în sprijinul contribuabililor care, în practică, au întâmpinat dificultăți în recuperarea sumelor obținute prin hotărâri judecătorești definitive (pronunțate în urma unor acțiuni de contestare în instanță a unor decizii de impunere emise de autoritățile fiscale locale) și, pe de altă parte, să degreveze autoritățile locale respective (în general, primării) de sarcina plății unor sume ce se pot dovedi excesiv de împovărătoare și care pot afecta activitatea comunităților locale. Inițiativa este considerată benefică pentru ambele părți, dar sunt și aspecte care nu au fost luate în calcul la elaborarea legii și care afectează anumiți contribuabili, bugetul de stat și disciplina financiară a autorităților locale.
La aproape opt luni de la intrarea în vigoare a acestei reglementări, a fost aprobată Procedura privind stingerea, prin compensare, a creanțelor fiscale ale contribuabililor, certe, lichide și exigibile față de bugetele locale, stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, cu obligațiile fiscale/bugetare datorate bugetului de stat, precum și schimbul de informații între organele fiscale locale și organele fiscale centrale, prin Ordin al ministrului Finanțelor (publicat în Monitorul Oficial în data de 12 decembrie).
Care sunt etapele compensării?
Procedura este structurată în mai mulți pași care trebuie parcurși pentru ca sumele pe care un contribuabil le are de recuperat de la primărie să fie efectiv compensate cu obligațiile sale de plată la bugetul de stat.
În primul rând, contribuabilul trebuie să depună la organul fiscal local o cerere de compensare, la care va anexa copia hotărârii judecătorești relevante.
După primirea cererii (pasul doi), autoritatea locală va efectua o verificare a creanțelor pentru a determina dacă acestea se încadrează în termenul de prescripție reglementat pentru dreptul la restituire.
Ulterior, organul fiscal va verifică evidența analitică (i.e. o situație a plăților efectuate, dar și a obligațiilor de plată către buget sau de restituit contribuabilului) pe plătitor, pentru a identifica acele creanțe certe, lichide și exigibile datorate de contribuabilul în cauză bugetului local, care trebuie compensate cu prioritate (pasul trei).
În situația în care, după compensarea cu obligațiile de plată la bugetul local, datoria către contribuabil nu a fost stinsă în totalitate, organul fiscal local va emite o Dispoziție de stabilire a creanțelor ce pot face obiectul compensării, care trebuie comunicată în termen de 15 zile de la primirea cererii de compensare către contribuabil și către organul fiscal central (pasul patru).
După ce primește documentul care atestă suma pe care contribuabilul o are de recuperat, organul fiscal central va analiza, la rândul său, evidența analitică pe plătitor și, dacă va constata că respectivul contribuabil are restanțe fiscal/bugetare, va emite o Decizie de compensare, în termen de 15 zile de la primirea dispoziției organului fiscal local (pasul cinci). Această decizie este comunicată atât contribuabilului, cât și organului fiscal local.
Dacă nici în urma compensării cu datoriile la bugetul de stat nu se stinge complet datoria autorității locale către contribuabil, sumele rămase de plată vor fi stinse prin compensare cu obligațiile fiscale/bugetare curente și viitoare (pasul șase), în funcție de data scadenței.
Complicații pentru cei care au de recuperat mai mult decât datorează
Această ultimă etapă este ambiguă și poate da naștere unor interpretări diferite. Astfel, este neclar dacă „obligațiile fiscale/bugetare curente și viitoare” se referă la cele datorate de contribuabil către bugetul local sau către bugetul central. În lipsa unei precizări exprese și în deplin acord cu principiul de interpretare a legii ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (i.e. unde legea nu distinge, nici noi nu distingem), cel mai probabil procedura se referă la oricare dintre cele două bugete.
În plus, cea mai mare neclaritate este legată de modul în care se vor compensa creanțele viitoare. Din procedură reiese că autoritatea locală ar trebui să facă aceste verificări, dar pentru compensare are nevoie de aprobarea autorității fiscale centrale (conform pasului cinci). O asemenea ambiguitate va duce la multe probleme practice, cea mai previzibilă fiind cea în care contribuabilul, știind că poate beneficia de compensarea prevăzută de noua procedură, nu va achita la scadență obligațiile fiscale către bugetul central, iar fiscul, în lipsa unei informări concrete de la autoritatea locală, va începe să îi calculeze dobânzi și penalități sau va demara executarea silită.
Așadar, deși această compensare este binevenită pentru contribuabil, maniera în care ar trebui implementată în practică ridică mai multe semne de întrebare.
În primul rând, nu este clar cine va trebui să verifice existența unor creanțe viitoare - autoritatea locală/primăria, care poate să modifice dispoziția de stabilire a creanțelor ce pot face obiectul compensării (pasul patru), fiscul, pe măsură ce obligațiile contribuabilului devin scadente, sau contribuabilul care ar fi obligat să facă o nouă cerere de compensare pentru fiecare obligație de plată scadentă?
De asemenea, nu se știe ce se întâmplă în situația în care organul fiscal local nu compensează cu prioritate obligațiile de plată ale contribuabilului către bugetul propriu și transmite dispoziția de stabilire a creanțelor ce pot face obiectul compensării (pasul patru) direct către organul fiscal central.
În plus, contribuabilul nu este sigur dacă va fi la adăpost de executarea silită sau de curgerea obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi și penalități de întârziere) aferente restanțelor la bugetul central sau local în toată perioada în care va avea loc schimbul de informații între autoritatea locală și cea centrală.
În consecință, contribuabilul este cel afectat de confuziile care decurg din procedura privind compensarea obligațiilor de plată către bugetul de stat cu sumele de rambursat din bugetele publice locale, pentru că va trebui să întreprindă demersuri suplimentare pentru recuperarea sumelor la care este îndreptățit. Totodată, acestuia îi va fi dificil să anticipeze momentul în care întreaga sumă va fi stinsă, pentru că depinde de abordarea incertă a autorităților locale și centrale, astfel că beneficiarii reali ai acestei proceduri rămân primăriile.
A contribuit Andreea Pantofaru, Associate, Reff & Asociații | Deloitte Legal
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.