Foto: Guliver Getty Images
Mă uit cu sentimente amestecate la studenții mediciniști care au terminat acum facultatea. Mulți vor pleca din țară, fără să mai dea rezidențiatul aici. Suntem pepinieră de medici tineri.
Majoritatea va da totuși rezidențiatul în toamnă. Vom avea doctori buni, entuziaști, apropiați de oameni. Ei vor umple spitalele Capitalei. După primii ani de observat totul din interior, unii vor plonja în depresie, dincolo de salariile care nu mai sunt chiar mici.
De ce? Pentru că unii rezidenți vor merge pe un drum pavat, cu semne clare, vor avea și cel puțin un copilot; ei au totul aranjat și loc asigurat. Cei mai mulți vor avea iluzia că se află pe același drum, dar în realitate ei merg pe margine, prin pietre și cioburi. La un moment dat, calea lor se blochează și apare un semn care îi invită pe o ușiță, să părăsească spitalul în care au lucrat. Ajung prin privat, pe salarii mici, pe tot felul de presiuni. Ajung prin spitale total diferite de cele în care visau să lucreze. Sau pleacă, sătui de umilințe. Pentru că, dincolo de bani, umilințele, discriminările, aranjamentele apasă cel mai tare.
Rezidențiatul e comod, chiar dacă e teribil de greu. E comod pentru că ai garanția că stai în spital și ești plătit acceptabil (acum). Ești aproape de medici, de profesori, dar totuși atât de departe. Apoi nu mai vine un timp comod, pentru că ești dat la o parte. Lucrurile pe undeva tot se așază, dar e cumplit de trist că încă sunt bubele astea care n-ar trebui să existe.
Unii luptă de zece ori mai greu ca să ajungă la lucrul atins de alții fără prea mare efort. Alții care au spate, au o pilă undeva, un morman de bani, pe cineva într-o anume poziție. Și ăsta cred că e cel mai trist rezumat de rezumat nu al medicinei, ci al României în ansamblu.
O țară care ne aruncă în depresie, peste granițe, în medii departe de cele frumoase pe care unii chiar le merităm, în umilințe lungi, în lacrimi de dezamăgire. O țară a aranjamentelor, a pozițiilor calde date pe criterii nesimțite. O țară care te invită să trăiești în bule, nu în aer continuu, liber.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
-in romania marele profesor nu o lasa sa faca nicio manevra, doar sa se uite. In occident rezidentul din primul an stie sa faca mai multe manevre decat cel roman dupa cativa ani pt ca e musai sa le faca
-in romania i-a luat cateva zile si drumuri sa echivaleze studiile in occident. Plus telefoanele anterioare. Pana nu a scos cadoul nici nu au bagat-o in seama, o amanau peste cateva sapt. In occident a dat pe email documentele catre spital, si a fost deajuns
- in occident a trebuit sa scrie 2 ore zilnic de hartii de iesire din spital. In Romania doar se vaicareau
- garzi. Ca sa se descurce cu banii, a facut garzi in occident. Garzile sunt bine platite in occident, specialistii sunt putini si nu vin la camera de garda decat dacaa arde, asa ca a invatat si cerut parerea celorlalti rezidenti intr-o garda cat nu a facut in cateva luni in Romania
-sedinte unde trebuia sa prezinte cazul si sa studieze pentru, altfel era mancat de intrebarile specialistilor si sefilor de sectie. A spus ca a invatat mai mult decat se astepta
-teoria invatata in facultatea romaneasca a fost buna. Doar ca inapoiata cu cateva zeci de ani. Zero nutritie si preventie predata in romania.
-asistentele il mananca de viu in ambele tari asa ca tre sa fie ferm.
-ancheta si rapoarte pt fiecare neregula facuta.
Am intrebat daca vreunu din ei se intoarce in Ro. Raspuns: nu. Chit ca isi dau duhul 12 ore pe zi in Saint Luc, si o garda la fiecare 2 sapt. si isi permit numai bicicleta.