Motivația unei astfel de afirmații provine din constatarea unei crize de medici, atât în spitale, cât și în mediul rural, și anume că din 7000 de absolvenți de Medicină dintr-un an, doar 1000 de medici rămân în țară, iar restul pleacă în străinătate. (Foto: Alexandru Busca/ Inquam Photos)

Pe Loredana și Ana Maria le-am întâlnit în săptămâna care celebrează Ziua Internațională a Asistentului Medical. Sunt multe femei 40+ care sunt nevoite să se reorienteze profesional - fie după ce li s-au restructurat posturile sau au început să fie marginalizate la revenirea din concediul pentru îngrijirea copilului. Invizibilitatea profesională a femeilor 40+ este un subiect despre care se vorbește mult prea rar. După 50 de ani, devine aproape imposibil să te mai angajezi undeva.

Republica și-a invitat cititorii să răspundă la sondajul desfășurat pe Facebook și WhatsApp.

Dacă ar fi să își traducă activitatea într-o imagine simbolică, prof. univ. dr. habil. Roxana Filip ar alege atât microscopul, cât și diagnosticul molecular. În viziunea ei, microscopul reprezintă începuturile unei specialități care a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în ultimele decenii, oferind primele imagini și dovezi ale existenței microorganismelor.

„- Un unguent? Un nou antihistaminic?” (Foto: Profimedia Images)

Nu de puține ori auzi acea frază cu care nu m-am putut obișnui în peste 50 ani de activitate clinică: „l-au omorât, că l-au trimis pe secție”. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

18 mai 2024. Multă lume bună prezentă la prima lopată din construcția Spitalului de Urgență Cluj. Acesta este un comentariu neelectoral, nesponsorizat, necomandat. Felicitări pentru inaugurarea de sâmbătă din Cluj. Ni se spune de multă vreme că avem nevoie de spitale regionale, județene, municipale, orășenești, comunitare. Sunt sume enorme alocate infrastructurii medicale din fonduri nerambursabile guvernamentale, europene și din PNRR, dar și din credite bancare - să vedem cum o să le plătim pe acestea din urmă. Economiștii spun că suntem peste măsura de îndatorați, dar ce știu ei? Foto: Inquam Photos / George Călin

„Mai este și diferența de mentalitate. Ei nu sunt curioși. De exemplu programul este de la 9 la 17. Dacă pleci la ora 16, pentru că ți-ai terminat treaba sau ai o programare și ai vorbit cu un coleg să îți țină locul, nimeni nu te întreabă unde mergi, de ce pleci mai repede, ce faci. Cumva oamenii își văd de treaba lor, nu caută să îți pună bețe în roate. Este mai puțină ranchiună între colegi. În Irlanda lipsește partea asta pe care din păcate o mai vedem în România”, vede dr Paul Oargă.

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Am fost întotdeauna călăuzită în cuvintele mele de ideea de reprezentativitate. Am vorbit în numele colegilor și am evidențiat mereu nedreptățile, frustrările, problemele din asistența medicală primară și mai ales pe cele din cabinetele noastre. Am vorbit de zeci de ori despre proasta finanțare, despre birocrație, despre cât de viciat este înțeles rolul nostru ca breaslă și am demontat de câte ori am avut ocazia distorsiuni și interpretări eronate. Foto: Sandra Adalgiza Alexiu