Scrisoare către fiica mea: Dacă cineva va încerca să te rănească, să te reducă la tăcere, să știi că vocea ta contează

Foto: arhiva personală

Draga mea dragă,

În ultima vreme mi-e din ce în ce mai greu să găsesc cuvintele care să exprime toate fricile, grijile și speranțele pe care le simt privind spre lumea în care vei crește. Și totuși, aleg să-ți scriu acum, cu inima deschisă, pentru că vreau să știi cât de mult contează să vorbești. Să ai curajul să rostești ce doare, ce arde, ce nedreptățește. Pentru că, draga mea, uneori tăcerea nu e înțelepciune – e rana care nu se mai închide.

Zilele acestea am citit mărturii cutremurătoare, rostite de femei care și-au pus sufletul pe masă după ani de rușine și teamă. Femei care au fost nevoite să îndure abuzul, deghizat în autoritate și prestigiu. Femei care n-au avut cui să spună ce li se întâmplă, pentru că lumea le-ar fi pus întrebări greșite: „Dar tu ce ai făcut?”, „Ai dovezi?”, „Ai înțeles greșit?”

Și m-a durut. M-a durut pentru ele. M-a durut pentru noi. M-a durut pentru tine.

Pentru că te știu mică și vulnerabilă, cu zâmbetul senin și sufletul deschis. Și mi-e teamă. Nu de tine – pentru că ești puternică, poate mai puternică decât noi toți. Ci de o societate care încă învață prea încet ce înseamnă demnitate, consimțământ, respect.

Fetița mea, dacă vreodată cineva va încerca să te rănească, să te reducă la tăcere, să te facă să simți rușine pentru ceva ce nu e vina ta – vreau să știi că vocea ta contează. E suficientă. E validă. E demnă de ascultat. Și noi vom fi acolo, mereu, cu mâinile întinse și cu sufletul gata să fie scut, umbrelă, armă împotriva nedreptății.

Tu nu ești o „victimă potențială”. Tu ești un om. Un suflet complet. Și nimeni, nimeni, nu are dreptul să-ți conteste lumina.

Și dacă vreodată te vei îndoi de tine, dacă vreodată vei simți că ești singură în fața unei lumi strâmbe, să știi că n-ai nevoie de aprobarea ei. Ai nevoie de adevăr. Ai nevoie de curaj. Ai nevoie de dragoste. Și toate astea le ai deja, din plin.

Te iubim și te credem. Te credem chiar înainte să ne spui. Și te vom iubi chiar când vei tăcea.

Cu sufletul tremurat, dar plin de încredere în tine,

Tati

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp