
Foto: Octav Ganea/Inquam Photos
Când am devenit studentă la SNSPA, una dintre primele reguli pe care le-am auzit a fost: “Vezi cum te îmbraci la cursurile și examenele lui Pieleanu!”
Studentele mai mari aveau grijă să le transmită celor mai noi acest sfat, pe care multe nici nu-l luau în serios, că li se părea deplasat. Până se întâmpla ceva și le vedeai și pe ele cu blugii largi, bluzele până în gât și chipurile curățate de orice urmă de machiaj. În perioada aceea, dacă am învățat ceva important la SNSPA, atunci lecția a fost că e periculos să fii femeie. Avea să-mi fie utilă în viață și mai târziu chestia asta, dar și acum, privind în urmă, îmi amintesc de anii ăia cu o strângere de inimă.
Apoi l-am tot văzut pe Pieleanu la televizor. Povestea de sondaje și venea cu tot soiul de judecăți de valoare pe diverse spețe. Cumva, părea multora un fel de guru care le știe și le înțelege pe toate, fără a cărui expertiză nici pământul nu se învârte prea coerent. Iar eu îmi mai cumpăram o bluză largă, sub formă de sac…
Anii au trecut și cazul Bulai a ieșit la lumină. Bulai era și el mare sociolog și mare părerolog la TV și știam din facultate că și el e cu abuzurile, dar Bulai avea alt stil. Bulai nu te umilea în fața clasei și nu condiționa actul sexual de nota la examen. Ăla te îmbăta în tabere și te alegea dacă simțea că are ce discuta cu tine. Pieleanu avea metode mult mai directe. De asta mie amintirea lui Pieleanu mi-a rămas mai vie în minte decât a lui Bulai, care, cel puțin, nu se manifesta ca un prădător în clădirea facultății.
După ce povestea victimelor lui Bulai a fost publicată de Snoop, mi-am amintit de Pieleanu și m-am gândit să contactez câteva foste colege despre care știam că au trecut prin episoade nu tocmai plăcute cu individul. Unele mi-au spus că acum sunt căsătorite și că ele nu au vorbit niciodată despre asta, așa că ar fi aiurea să vină public cu mărturii. Altele mi-au zis că nu vor să își amintească. Că e prea scârbos și prea dureros. Și am înțeles. Dar au fost câteva femei, foste studente la SNSPA, care au cedat în fața ultimului meu argument: “Știu că e oribil, știu că ce fac eu acum e retraumatizare, dar să ne gândim omenește: dacă vorbiți acum, va fi dat afară din SNSPA și salvați următoarele generații!”
Și am avut atunci în exclusivitate vreo patru mărturii ale unor foste studente de-ale lui Pieleanu care au povestit prin ce au trecut atunci cu el.
Fetele nu mi-au spus doar mie povestea. Au fost s-o spună și organelor de aplicare a legii. Ca să nu le poată nimeni reproșa că n-au luptat pentru cauză.
“Dar de ce n-ați zis atunci?” - strigau cu obidă de pe margine zeci de voci revoltate. “De ce v-ați trezit după 15 - 20 de ani să ziceți toate astea?”
Atunci am încercat să explic eu: erau timpuri și mai proaste, în care nu te lua nimeni în serios și nu te apără nimeni, ăștia erau puternici, te amenințau, conducerea facultății nu te ajuta cu nimic, ba chiar fraterniza cu abuzatorul, iar părinții îți spuneau că poate te-ai îmbrăcat tu cumva să provoci. Aveai mâinile legate. Și nu te lua nimeni în serios. Pe vremea aia, dacă îți trimitea unul bezele la metrou trebuia să te simți flatată, nu hărțuită.
În plus, acum răspunsul la întrebarea “Dar de ce n-ați zis atunci?” se dezvăluie în toată splendoarea lui grețoasă: căci iată, chiar și dacă acum victimele sunt femei puternice și de sine stătătoare, cu cuvânt greu în societate, tot n-a contat și n-a schimbat nimic. Și la numai câteva luni de la mărturii, Pieleanu revine la SNSPA. Pe ușa din față. În aplauzele conducerii universității. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și vocile de pe margine se mai revoltă puțin și astăzi, după care se vor concentra pe următorul subiect și vor uita cu desăvârșire acest episod.
Și uite așa se mai încheie o filă de abuz din istoria acestui popor care se supără întotdeauna pe alții că nu fac destule pentru el. Dar care uită aproape invariabil că el suportă agresorii cu anii, îi tolerează și apoi îi și votează. Căci, sigur, răul se întâmplă întotdeauna din vina altora. Și victimele au întotdeauna fusta prea scurtă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.