Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Securistul și demagogul sau viceversa

Klaus Iohannis și Eduard Hellvig

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Eduard Hellvig și Rareș Bogdan, doi dintre băieții lui Klaus Iohannis, au ținut recent niște discursuri care au fost intens mediatizate. Primul a vorbit marți, 4 octombrie 2022, la Cluj-Napoca, în fața unor studenți de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, la împlinirea a 15 ani de la înființarea studiilor de securitate și intelligence. Cel de-al doilea a făcut-o miercuri, 5 octombrie, la Bruxelles, în fața Parlamentului European, în încercarea de a-i convinge pe europeni că România merită să intre în Schengen.

Dl Hellvig a declarat, pe un ton căutat sobru, că își asumă erorile din istoria Serviciului Român de Informații, instituție pe care o conduce de mai bine de șapte ani, de când protectorul său l-a instalat acolo. Însă a vrut să transmită că această structură s-a reformat și modernizat. A amintit ceva despre trecutul instituției, a spus chiar că nu trebuie căutați eroi în structurile regimului totalitar, cu trimitere la Securitate, ai cărei veterani – beneficiari de pensii speciale și de tratament special în sanatoriile sereiste – tocmai au înălțat la Pitești o troiță în memoria securiștilor căzuți pentru impunerea și susținerea comunismului.

Totodată, directorul SRI nu a ocolit acuzele la adresa instituției sale că s-ar implica în jocul politic. I-a criticat pe unii dintre foștii ofițeri ai structurii care s-ar afla în spatele unor oameni și în jurul companiilor de stat. A amintit de prea mulții politicieni care în deceniile anterioare voiau să ia lumină de la oamenii din umbră, a precizat că și astăzi mulți așteaptă sugestii tot de acolo. Nu a dat niciun nume, cum șade bine unui șef peste un serviciu de „intelligence”. Despre „acoperiți” a spus doar că activitatea lor se desfășoară „strict în limitele legii”. Este suficient să deschidem televizorul ca să ne dăm seama dacă afirmația este justă sau nu. Directorul a trecut repede peste legile securității, ale căror drafturi au ajuns în urmă cu câteva luni în spațiul public și au stârnit îngrijorări legitime. Despre controlul parlamentar asupra serviciilor secrete nu am auzit nimic.

Dl Bogdan a utilizat în mesajul rostit la Bruxelles aceleași idei și același ton ca la televiziunea unde a prestat ani și ani. A ținut să urechească țările europene care au avut obiecții în privința admiterii României în Schengen. A ridicat vocea, nu chiar ca la tribuna Congresului Partidului Național Liberal din urmă cu un an, când părea că mai are puțin și explodează ca un balon prea umflat, a amenințat că România poate juca tare, a reluat clișee istorice populare la noi, a folosit problema alimentară ca pe o nucleară de ceaun, la fel și posibila oprire la granița noastră a trenurilor și camioanelor ucrainene care ne tranzitează teritoriul.

Pe deasupra, europarlamentarul a atenționat statele de care depinde primirea în Schengen că există riscul ca, în caz contrar, alegătorii români să-și dea votul populiștilor și euroscepticilor. Se înțelege că dl Bogdan nu este și nu a fost populist. Nici măcar când promitea eliminarea pensiilor speciale în 30 de zile.

Ieșirile la rampă ale celor doi camarazi – la distanță de o zi și aproape două mii de kilometri unul de altul – nu cred că sunt întâmplătoare. Cuvântările domnilor Hellvig și Bogdan, purtători de flamură galben-albastră cu însemne iohannisiene, au atras laude în mass media, pe rețelele sociale, din partea unor politicieni, activi sau ieșiți din joc, jurnaliști de diverse obediențe, agenți de influență, idioți utili și culegători de scame din varii medii. Prieteniile/tovărășiile sunt clare în multe cazuri. Și cei doi, și alții din același club au învățat ce este onoarea în preajma unor maeștri ai disimulării.

„Discurs dur”, „excepțional”, recâștigarea demnității în Europa, cu referire la R.B., „discurs memorabil”, „un eveniment”, apariția unui „lider” cu privire la E.H., cam acestea sunt aprecierile rostogolite la vedere. Unii probabil văd aceste cuvântări ca materiale didactice numai bune de studiat la cursurile de retorică ale PNL, eventual la școlile de vară pentru tineri, sau la consfătuirile închise ale SRI. Mie îmi par doar discursuri menite să arate că rostitorii lor – nu are importanță dacă ei le-au scris sau nu – sunt oameni echilibrați, care lucrează zi și noapte pentru binele general. Printre perdelele de fum putem vedea silueta președintelui-patron. Acest film propagandistic rulează de multă vreme și probabil va fi proiectat și în continuare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Chiar nu merită nici o atenție discursurile conțopiștilor iohannisieni. Dau și ei din gură așa... că le-a ordonat jupânul să nu-i mai audă pe ceilalți, al căror bâzâit îi deranjează tihna.
    • Like 1


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult