Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Securitatea pare mai democrată

Cristian Tudor Popescu

Pe vremea Securității lui Ceaușescu, funcția de turnător nu era trecută în nicio lege. Ca să poată folosi un cetățean în scopurile sale, Securitatea îi cerea să semneze un Angajament. Acesta consta într-o foaie A4, scrisă de mâna celui racolat și semnată, prin care, atenție!, respectivul nu se obliga legal la nimic, doar „își lua angajamentul” să informeze organul în legătură cu acțiuni ostile RSR și să nu destăinuiască nimănui legătura sa cu Securitatea – nici măcar Justiției, în cazul unui proces. Hârtia nu purta niciun antet, niciun număr de înregistrare. Dacă încălcai ce te angajai să faci, nu putea fi utilizată ca să fii tras la răspundere în vreun fel.

Deci: cu Securitatea colaborai doar dacă voiai. Dacă nu, nu. În anii `70, `80, cel puțin, nu erai pedepsit dacă refuzai să devii informator – Securitatea avea de unde alege, era coadă la turnătorie, căci asta aducea niște avantaje „la negru” în starea socială a cetățeanului, de la accesul la niscai brânză și salam, până la siguranța locului de muncă și posibilități de avansare. Așa că întotdeauna am devenit cât se poate de circumspect față de o persoană care spunea că a fost obligată să toarne...

Și iată că acum, în anul de grație 2022, apare un proiect de lege care exact asta prevede: forțarea cetățenilor și firmelor private să colaboreze cu SRI: „Art. 9 – Autoritățile și instituțiile publice, precum și persoanele fizice și juridice au obligația să acorde sprijin, la cerere, Serviciului, în îndeplinirea atribuțiilor sale, potrivit legii”. „Art. 32 – Persoana solicitată este obligată să păstreze secretul asupra aspectelor care au făcut obiectul cererii”. Prin comparație cu un astfel de SRI, Securitatea pare chiar democratică. Inițiatorii proiectului – ar fi interesant de știut cine sunt, poate-i toarnă cineva – au avut probabil ca inspirațional măsura luată recent în Rusia ca taximetriștii să fie obligați să trimită FSB datele clienților pe care-i transportă. 

Potrivit proiectului, noul-vechi SRI vrea să beneficieze de un regim special în raport cu Justiția, asemănător cu cel al Securității. Nu trebuie să aibă dreptul orice procuror să investigheze ofițeri SRI sau să pătrundă în sedii ale Serviciului – doar procurorii „special desemnați”, făcând parte dintr-un soi de nouă SIIJ, SIISRI. Mai mult, anchetarea activităților unor agenți ai SRI în cadrul instituțional al Serviciului nu poate fi declanșată fără anunțarea directorului Serviciului și aprobarea șefului CSAT, adică a președintelui României. Ceea ce reprezintă o imunitate mai tare decât cea a parlamentarilor, care măcar e acordată prin votul plenului.

Pariez că, dacă vor fi întrebați, „gânditorii” acestei minunății legislative vor invoca pericolele războiului desfășurat lângă România. Amenințarea unei dictaturi agresive a fost întotdeauna un pretext foarte bun pentru a suprima democrația într-o societate, mai întâi pe porțiuni, apoi în întregime. Mai ales că avem la guvernare, după 32 de ani, din nou un partid unic, PSDNL, față cu o opoziție ca și inexistentă.

S-a mai întâmplat în istoria României: ca să nu fie, cică, ocupată de ruși, țara a fost ocupată de regimul securist autentic românesc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult