Pe vremea Securității lui Ceaușescu, funcția de turnător nu era trecută în nicio lege. Ca să poată folosi un cetățean în scopurile sale, Securitatea îi cerea să semneze un Angajament. Acesta consta într-o foaie A4, scrisă de mâna celui racolat și semnată, prin care, atenție!, respectivul nu se obliga legal la nimic, doar „își lua angajamentul” să informeze organul în legătură cu acțiuni ostile RSR și să nu destăinuiască nimănui legătura sa cu Securitatea – nici măcar Justiției, în cazul unui proces. Hârtia nu purta niciun antet, niciun număr de înregistrare. Dacă încălcai ce te angajai să faci, nu putea fi utilizată ca să fii tras la răspundere în vreun fel.
Deci: cu Securitatea colaborai doar dacă voiai. Dacă nu, nu. În anii `70, `80, cel puțin, nu erai pedepsit dacă refuzai să devii informator – Securitatea avea de unde alege, era coadă la turnătorie, căci asta aducea niște avantaje „la negru” în starea socială a cetățeanului, de la accesul la niscai brânză și salam, până la siguranța locului de muncă și posibilități de avansare. Așa că întotdeauna am devenit cât se poate de circumspect față de o persoană care spunea că a fost obligată să toarne...
Și iată că acum, în anul de grație 2022, apare un proiect de lege care exact asta prevede: forțarea cetățenilor și firmelor private să colaboreze cu SRI: „Art. 9 – Autoritățile și instituțiile publice, precum și persoanele fizice și juridice au obligația să acorde sprijin, la cerere, Serviciului, în îndeplinirea atribuțiilor sale, potrivit legii”. „Art. 32 – Persoana solicitată este obligată să păstreze secretul asupra aspectelor care au făcut obiectul cererii”. Prin comparație cu un astfel de SRI, Securitatea pare chiar democratică. Inițiatorii proiectului – ar fi interesant de știut cine sunt, poate-i toarnă cineva – au avut probabil ca inspirațional măsura luată recent în Rusia ca taximetriștii să fie obligați să trimită FSB datele clienților pe care-i transportă.
Potrivit proiectului, noul-vechi SRI vrea să beneficieze de un regim special în raport cu Justiția, asemănător cu cel al Securității. Nu trebuie să aibă dreptul orice procuror să investigheze ofițeri SRI sau să pătrundă în sedii ale Serviciului – doar procurorii „special desemnați”, făcând parte dintr-un soi de nouă SIIJ, SIISRI. Mai mult, anchetarea activităților unor agenți ai SRI în cadrul instituțional al Serviciului nu poate fi declanșată fără anunțarea directorului Serviciului și aprobarea șefului CSAT, adică a președintelui României. Ceea ce reprezintă o imunitate mai tare decât cea a parlamentarilor, care măcar e acordată prin votul plenului.
Pariez că, dacă vor fi întrebați, „gânditorii” acestei minunății legislative vor invoca pericolele războiului desfășurat lângă România. Amenințarea unei dictaturi agresive a fost întotdeauna un pretext foarte bun pentru a suprima democrația într-o societate, mai întâi pe porțiuni, apoi în întregime. Mai ales că avem la guvernare, după 32 de ani, din nou un partid unic, PSDNL, față cu o opoziție ca și inexistentă.
S-a mai întâmplat în istoria României: ca să nu fie, cică, ocupată de ruși, țara a fost ocupată de regimul securist autentic românesc.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
