Pentru ca cei care nu au trăit acele vremuri să înțeleagă situația, CNSAS propune și un exercițiu de imaginație. „Gândiţi-vă că, atunci când comandaţi ceva de pe internet, livratorul deschide pachetul şi îşi opreşte lucrurile care îl interesează. Sau, dacă aţi comandat de mâncare, aceasta nu mai ajunge niciodată pe masa dumneavoastră fiindcă livratorul fie a vândut-o altcuiva pe traseu, fie a mâncat-o fiindcă aşa a vrut. În plus, nu veţi primi nici explicaţii, nici scuze şi nici nu veţi avea cui să vă adresaţi”, se arată în postarea de pe contul instituției.

Unii au evidențiat că „Laurențiu” avea ceas de buzunar, baston cu măciulie aurită și o vorbire căutată. Toate acestea pălesc în fața realității că a fost și el, asemeni multor altora, un impenitent. Nu știu să fi regretat public cele comise în lunga sa carieră – un sfert de veac – de delator plătit de Securitate. Foto - Inquam Photos

Era medic; deci profesia lui supremă era să apere viața; era om de știință, era academician, era os boieresc de viță veche. Viața a fost darnică cu el. A primit diplome, medalii, distincții, onoruri de la cele mai mari instituții de pe pământ. Pe lângă toate acestea a fost și turnător la Securitate. Foto - Inquam Photos/ Alexandra Pandrea

Distinsul nostru personaj era un om strângător. A primit bani pentru notele informative. Nu refuza nimic, indiferent de sumă. I s-au decontat de către organele Securității inclusiv banii cu care cumpăra micile cadouri oferite celor pe care îi vizita în străinătate și despre care redacta minuțioase rapoarte de informare. Foto - Inquam Photos

Cei 3 judecători echivalează ancheta Securității cu o (simplă) anchetă penală, ceea ce e halucinant. Securitatea n-a fost o procuratură. Obiectivul anchetelor ei nu era stabilirea faptelor, ci „reeducarea” „păcătosului”. Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

Astăzi, ofițerii de Securitate Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș, torționarii inginerului Gheorghe Ursu, au fost achitați și în primă instanță și la recurs, sentință definitivă, de Justiția română. Dezamăgit nu sunt, pentru că nu m-am amăgit nicio clipă în legătură cu femeia legată la ochi și dusă de mânuță, de-a stânga și de-a dreapta, de doi ofițeri de securitate.

Trec pe lângă vechiul parc al Copiilor, „Cireșarii”, din sectorul 1, oarecum renovat în ultimele luni și redeschis după îndelungi pertractări între ministerul Educației și Primăria sect. 1. Ceva îmi zgârie colțul ochiului: Ion Mihai Pacepa, cu poză. Pe gardul Cireșarilor. Ce?!

SRI-ul de astăzi se dorește a ne oferi siguranță nouă, cetățenilor și țării, pe când, în fond și pe zi ce trece, el rămâne un scop în sine cu tendința vădită de a deține cât mai multe și mai puternice poziții în viața noastră publică, economică, diplomatică, în cercurile de putere politică etc. (Foto: Inquam Fhotos)

Gazetarul Cristian Tudor Popescu a analizat vineri seară, în emisiunea „Cap Limpede” de la Digi24, informațiile referitoare la modificarea legilor Securității Naționale. „Primul gând a fost la Securitate, la bătrâna Securitate. Dar știți care a fost gândul? Gândul n-a fost că SRI-ul acum, prin aceste texte care ar urma să devină lege, vrea să devină egalul Securității. Nu, vrea să fie mai tare decât Securitatea”, a comentat gazetarul. (Foto: Inquam Photos)

Și iată că acum, în anul de grație 2022, apare un proiect de lege care exact asta prevede: forțarea cetățenilor și firmelor private să colaboreze cu SRI.