Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Incredibil, halucinant, dezvăluire, CTP, ucenic, Guru Bivolaru!

Când Gregorian Bivolaru a fost, în fine, găbjit, de polițiștii francezi, am făcut o „știre” - experiment la Digi 24, comunicând că, prin `80–`81, întrucât aveam probleme cu genunchiul, m-am aflat printre participanții la orele de yoga fizică ținute de Bivolaru la Casa de Cultură Ecran Club, undeva prin Crângași sau Grozăvești.

Am spus că abia aștept să văd titlurile ce vor apărea pe net în capul „știrii”.

Și titlurile au venit, nesmintit.

„DEZVĂLUIRI INCREDIBILE. Cristian Tudor Popescu a lucrat cu Guru Bivolaru. VIDEO. Gregorian Bivolaru a avut adepți și în rândul jurnaliștilor” (Romania TV).

Ce reține cititorul-țintă al unui astfel de titlu: Popescu a ținut multă vreme ascuns acest secret arzător al său, dar acum e dat în fapt. El a fost adeptul lui Bivolaru. A lucrat cu Guru – în fața ochilor cititorului-țintă apar Popescu și Bivolaru închinând un pahar cu urină proaspătă.

Și toate astea, scoase din ce-am zis eu fără să mă întrebe cineva: că eram un simplu „cursant”, într-un club socialist, Bivolaru nu mă cunoștea, iar subsemnatul l-am identificat abia după `89, când a trecut la exploatare sexuală și spălătură de creiere în secta MISA – altfel, nu mi-aș fi amintit vreodată de el.

„Declarație HALUCINANTĂ a lui CTP: Gregorian Bivolaru mi-a fost profesor”. Dedesubt, poza subsemnatului cu șuba în cap, din emisiunea în care comentam „The Revenant” (Ev. Zilei).

Carevasăzică: numitul CTP, atins de alienație mintală, după cum se vede și din poză, a fost „făcut” la cap de Bivolaru pe când îi era elev.

„Cristian Tudor Popescu recunoaște că a fost ucenicul lui Gregorian Bivolaru”. Alături, poza din emisiunea Profesioniștii, a Eugeniei Vodă, în care cânt „la cap” (Știri pe surse).

Prin urmare, după ce a fost interogat îndelung și a rezistat cu stoicism, Popescu recunoaște! Ce? Că este, ca ucenic al lui Bivolaru, la fel de sonat ca și maestrul său. Deja, consumatorul de astfel de titluri îl vede limpede pe Popescu în diverse poziții cu adeptele MISA, sub binecuvântarea lui Guru.

„Așa ceva... CTP: am lucrat cu Gregorian Bivolaru” (Cotidianul).

Aceste tipuri de titlu au fost preluate în neștire de site-uri mai mici, ca să smulgă și ele un click – două de la victimele gawking-ului („non-știri” care te fac să holbezi ochii).

Niciunul dintre cretinetzii care au produs titlurile și textele respective (despre comentariile la ele, nu mai vorbesc) nu mi-a dat un telefon pentru lămuriri, detalii, atitudinea mea în legătură cu Bivolaru și MISA. Au luat vorbirea de la televizor fără să-și miște fundul de pe scaun și au „ambalat-o”.

Primul motiv pentru care i-aș fi dat afară pe acești „jurnaliști” n-ar fi fost manipularea de doi bani pe care o practică, ci faptul că pute pământul sub ei de lene.

Nici presa de rahat nu mai e ce-a fost...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult