Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Servesc patria, voi ce serviți? La 36 de ani după ce am făcut armata, m-am prezentat la mobilizarea rezerviștilor (și nu m-au trimis în Ucraina)

Mobilizarea rezerviștilor

Foto: George Călin/ Inquam Photos

M-am prezentat la mobilizarea rezerviștilor organizată de MApN. Acum câteva luni am primit un telefon de la un vecin să mă anunțe că mă caută poliția acasă. Vă puteți imagina că am fost extrem de surprins pentru că nu sunt genul de persoană care primește astfel de vizite. După ce s-au prezentat, după ce m-au chestionat unde sunt (parcă a durat o veșnicie), mi-au spus că au venit de la armată ca să mă duc la Centrul Militar de unde aparțin. În același mod s-a petrecut și mobilizarea asta, m-a sunat un polițist, s-a prezentat, mi-a spus că e în fața ușii mele, eu am devenit iarăși agitat, nu-mi place să am probleme cu poliția, după ce m-au chestionat unde sunt și de ce nu sunt acasă, în mijlocul săptămânii când toată lumea e la serviciu, mi-au spus că sunt chemat la un exercițiu militar și-mi vor lipi convocarea pe ușa de la apartament. Eram în discuție cu un client și acesta chiar mi-a spus că i se pare extrem de primitivă această metodă de luare cu arcanul la armată. Colegii deja au început să glumească că e vremea să-mi găsească un înlocuitor pentru că eu am treabă pe front.

N-am fost trimis în Ucraina și nici măcar pe front. Am citit și văzut o grămadă de opinii despre mobilizarea asta. Pornind de la proteste violente, că nu se prezintă pentru că ei nu vor să moară pentru Ucraina sau pentru guvernanți, până la bășcălie ieftină de baracă. Eu consider că fiecare cetățean are drepturi, dar și obligații. Una dintre aceste obligații e aceea de a-și apăra patria, România. Din acest motiv, consider că argumentele legate de ucraineni, de politicieni, de alte motive sau scuze, sunt doar expresii ale lașității și ale dezertării de la obligația fundamentală a cetățenilor României de a-și apăra țară. Am văzut multe tirade „naționaliste” ținute, culmea, de unii care își spun „patrioți”, în care se îndeamnă la nerespectarea legilor și a ordinelor militare și se lansează zvonuri și informații false cu scopul de a induce teamă în rândul populației. Mie mi se par lucrurile astea încălcări grave ale legii.

În ziua stabilită, m-am prezentat la ora 7 la locația indicată pe ordinul de mobilizare. Erau militari în stradă ca să ne direcționeze într-o parcare generoasă unde am putut toți să ne lăsăm mașinile. S-a trecut la identificarea fiecăruia, discuții despre probleme de sănătate, dezechipare și echiparea cu ținuta militară. Eu am făcut armata acum 36 de ani, uniformele nu mai seamănă deloc. Vreau să vă spun că nu m-am dus acolo fericit, optimist, ba din contră, am o teamă foare clară de posibilitatea de a intra într-un război. Și mie mi-e frică de război și de moarte. Nu e ca și cum eu asta îmi doresc. Dar nici nu putem să vrem să fim liberi, să avem o țară, o limbă, un neam și atunci când suntem amenințați sau atacați să fugim toți ca potârnichile căutând scuze puerile. Ni s-a repartizat un ofițer tânăr, 26 de ani, care chiar ne-a spus că putea să ne fie copil, dar care s-a achitat perfect de sarcina pe care a avut-o. Ne-a explicat în permanență ce facem, care e scopul exercițiului, unde vom merge, care sunt acțiunile pe care noi trebuie să le efectuăm. Ne-am deplasat cu autocarele în poligon. Am văzut pe internet inclusiv opinii potrivit cărora ne-am dus ca oile. Îmi pare foarte rău, acum 36 de ani noi mergeam la tragere pe jos la 3 noaptea. Drumul spre poligon se numea simplu, „drumul oaselor”. Oare de ce? În cel mai fericit caz mergeam în camioane militare. Dar oamenii când vor să fie cârcotași, dar și ridicoli în același timp, o fac. Am văzut că alții au comentat că nu au fost anunțați mai din timp, ca un fel de concediu planificat sau ca o nuntă. Îmi pare rău însă, un război poate să apară de pe o zi pe alta și nu așteaptă după mutrele unuia sau altuia.

Din păcate, am văzut foarte multe opinii fantasmagorice, absurde, astfel încât lucrurile care chiar contează nu s-au mai auzit. Nu ar trebui să ne intereseze discursurile patrioților care fug în momentul în care țara lor are nevoie de ei, patrioții care au jurat strâmb pe drapelul tricolor și care mai au și nesimțirea să afirme că au justificări.

Eu am fost mulțumit de organizarea acestui exercițiu militar, până la urmă nu ne-am dus la băi de nămol sau la petrecerea firmei, a fost vorba de o acțiune ostășească.

Ceea ce însă nu mi-a plăcut a fost faptul că nu există niciun fel de transparență privind modul în care vede MApN-ul apărarea patriei. Nu am găsit nicăieri foarte clar până când sunt rezerviștii ținuți în evidențele militare. Nu am găsit nicăieri informația cu privire la numărul rezerviștilor din armata română. Mie mi se pare că e un haos la nivelul MApN care are drept scop susținerea unor structuri militare de rezerviști care nu există în realitate, dar care alimentează niște salarii babane de generali. Mă aștept că după acest exercițiu să aflăm și noi, mai ales cei care am participat, câți rezerviști au fost convocați, câți rezerviști s-au prezentat, care e dimensiunea rezervei militare.

Dar cel mai mult, în toată povestea asta, mă supără faptul că nici până astăzi nimeni din armata română nu s-a sesizat față de faptul că România acum se bazează pe niște rezerviști bătrâni și bolnavi, în timp ce tinerii acestei țări n-au niciun fel de obligații. Îmi pare foarte rău, faptul că unii au făcut armata iar alții n-au făcut-o nu e un argument, e o scuză patetică. Nu e posibil să fie convocați bărbați de 65 de ani în timp ce bărbați de 25 de stau liniștiți acasă. E absolut scandalos ce se întâmplă și pare că nimeni are urechi să audă.

În timp ce pentru generația mea armata a fost obligatorie, noi n-am avut posibilitatea să refuzăm, în timp ce pentru noi aceste convocări militare sunt iarăși obligatorii, noi nu putem refuza, suntem obligați, tinerii din țara asta sunt rugați cu bani și refuză. Este evident o discriminare, o diferență de tratament. Vreau să văd și tinerii acestei țări în haine militare apărându-și țara pentru că trebuie să priceapă și ei că asta e o obligație care le aparține și lor așa cum ne aparține și nouă. Vreau să văd pedepse serioase pentru toți aceia care îndeamnă la nerespectarea legii și ponegresc această țară.

Și nu în ultimul rând am fost surprins pentru că n-am văzut niciun politician, deputat, senator, ministru, convocați la exercițiile astea militare. Sau poate n-am fost eu bine informat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Altă bătaie de joc la adresa cetățenilor pe care o face statul ăsta. Ce inepții se tot debitează cu aparatul țării că dacă e vorba de așa ceva și te atacă un stat mare nu ai nicio șansă cu o armată de voluntari și se va ajunge la același deznodământ, doar că cu mai multe victime pentru că va fi ca la revoluție când s-au împușcat între ei.
    • Like 0
  • Foarte clar si la obiect - cu plusurile si minusurile de rigoare , nimic nu iese perfect <din prima>. Si da, barbatii tineri trebuie sa invete sa-si faca si ei datoria ( inclusiv cei care regreta comunismul ....pe care de fapt nu l-au trait ). Bravo dle Moraru.
    • Like 1
  • https://www.lemonde.fr/en/international/article/2025/08/19/in-poland-thousands-of-young-people-are-spending-their-vacation-with-the-army_6744493_4.html
    • Like 1
  • Articolul expune niște idei corecte. Chiar dacă are, indirect, și scopul de a mai spăla rușinea organizatorilor care au dovedit pe alocuri incompetență și lipsă de organizare. Dar faptul că autorul vorbește despre patriotism și obligația noastră morală de a ne apăra țara, la nevoie, cu arma în mână, e de lăudat. Felicitări!
    P.S. Întotdeauna armata a fost un pic buimacă la începutul unor acțiuni organizate intempestiv. Inclusiv la începuturile războaielor din trecut a fost cam aceeași situație. Însă odată cu risipirea primei buimăceli, a reușit întotdeauna să se organizeze cum trebuie, să facă față inamicului și să se comporte chiar eroic. Nu mă îndoiesc că la fel va face și pe viitor în caz că va veni un război pe capul nostru. Iar noi, cei care suntem acum nevolnici, neinstruiți, sceptici și blazați vom da dovadă de eroism, ca și înaintașii noștri altădată....
    • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Noi da, "suveranistii" ba.
      • Like 1
  • Excelent articol. Ar trebui sa ridice un mare semn e intrebare pentru tineri si politicieni, daca au ceva sange in instalatie! Apreciez sinceritatea si curajul de a spune lucrurilor pe nume! Este foarte adevarat (si trist, in acelasi timp)!fermitatea cu care ideilor! Felicitari!
    • Like 2


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult