Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Șezătoare live pe Facebook cu Tușa Floare din Oaș. Întrebarea Simonei Halep: „Mătușă, pentru dorul de casă știți vreun leac?”

La 83 de ani, Tușa Floare are în casa sa din Negrești Oaș o cameră muzeu plină de obiecte tradiționale oșenești. Adevărata valoare pentru cultura română nu este însă reprezentată de acea încăpere. Ci de ea însăși.

Floare Finta este printre românii declarați „tezaur uman viu" de către Ministerul Culturii, Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial. Este un titlu onorific acordat celor care reușesc să păstreze vii valorile tradiționale.

Iar mătușa Floare exact asta face. Coase straie, face clopuri oșenești și ține și astăzi gospodăria așa cum a învățat de la mama ei. Mama ei a cărei amintire e prezentă într-o fotografie alb-negru de pe perete. „Acolo e mama cu desagii pe mână, cu coșarca în mână, s-a dus la sâmbră pe deal”, le arată Tușa Floare miilor de oameni care o urmăresc.

Peste 56.000 de oameni au urmărit șezătoarea pe care, marți seară, Tușa Floare a ținut-o live pe Facebook pe pagina de facebook România Nedescoperită. În timpul ei, atât ea cât și o altă mătușă, intră în legătură cu oameni din toate colțurile României, care îi pun întrebări despre cum era viața odată, dar și cum ar trebui să arate astăzi. 

„Întreabă Simona Halep: Mătușă, pentru dorul de casă știți vreun leac?”, iar mătușa răspunde: „Pentru dorul de casă? Cum să nu: Stai gândul la casă și, dacă ți-e drag, faci ce poți cum poți, să mai vezi casa. Să mai vezi bunicii. Cum stau? Să-i mai întrebi la telefon: Mi-e dor de casă! Hai, Dragă, și vii? Îți trece dorul, că mai grăiești.”

Copiii și nepoții ei sunt astăzi plecați în străinătate, iar mătușa le zice mereu. „Să fiți buni și mă mai sunați din când în când. Și-așa mă sunați destul, că zic câteodată: Lasă-mă să lucru că nu pot de telefon. Când vi se face dor, veniți, vă aștept cu drag, poarta e deschisă”, spune Floare Finta, care își așteaptă copiii și nepoții de Crăciun.

A învățat să lucreze în copilărie și, odată cu meșteșugul a deprins o lecție de viață, pe care le-a transmis-o la rândul ei celor care o privesc. „Îmi plăcea să fac de toate, să cos, să mă îmbrac, să mă duc la dans, să fac chită. Când am fost de 13 ani am băgat chita în cuptor. Trebuie să ai ambiție să faci, că de n-ai ambiție nu faci nimic. Nu nu știu, mă tem... Pui mâna și faci, și bine, și rău. Azi fac mai bine, numai așa te înveți.”, spune Tușa Floare.

Țese și coase și astăzi, numai că ceva s-a schimbat. „Se folosea și cânepă și bumbac. Acum nu mai toarcem cânepă, zic că e drog și ne bagă la închisoare”, râde ea.

Pagina de Facebook România Nedescoperită face accesibilă oricui acea Românie de poveste aflată la capătul cărărilor neumblate sau la marginea unui sat de munte. 

În fiecare marți de la ora 19:00, personalitățile recunoscute drept tezaure umane vii pentru păstrarea obiceiurilor stravechi își spun aici poveștile în direct. Oricine poate lua acum parte la o șezătoare autentică din Oaș, un recital de fluier susținut de ultimul doinar, o lecție de cojocărit ori de pictură naivă pe sticlă. 

După Țara Oașului, următoarea oprire în România Nedescoperită va avea loc marțea viitoare, de la ora 19:00, în Țara Lăpușului. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult

Pastele cu masca / sursa foto: Profimedia

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

Citește mai mult