Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Șezătoare live pe Facebook cu Tușa Floare din Oaș. Întrebarea Simonei Halep: „Mătușă, pentru dorul de casă știți vreun leac?”

La 83 de ani, Tușa Floare are în casa sa din Negrești Oaș o cameră muzeu plină de obiecte tradiționale oșenești. Adevărata valoare pentru cultura română nu este însă reprezentată de acea încăpere. Ci de ea însăși.

Floare Finta este printre românii declarați „tezaur uman viu" de către Ministerul Culturii, Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial. Este un titlu onorific acordat celor care reușesc să păstreze vii valorile tradiționale.

Iar mătușa Floare exact asta face. Coase straie, face clopuri oșenești și ține și astăzi gospodăria așa cum a învățat de la mama ei. Mama ei a cărei amintire e prezentă într-o fotografie alb-negru de pe perete. „Acolo e mama cu desagii pe mână, cu coșarca în mână, s-a dus la sâmbră pe deal”, le arată Tușa Floare miilor de oameni care o urmăresc.

Peste 56.000 de oameni au urmărit șezătoarea pe care, marți seară, Tușa Floare a ținut-o live pe Facebook pe pagina de facebook România Nedescoperită. În timpul ei, atât ea cât și o altă mătușă, intră în legătură cu oameni din toate colțurile României, care îi pun întrebări despre cum era viața odată, dar și cum ar trebui să arate astăzi. 

„Întreabă Simona Halep: Mătușă, pentru dorul de casă știți vreun leac?”, iar mătușa răspunde: „Pentru dorul de casă? Cum să nu: Stai gândul la casă și, dacă ți-e drag, faci ce poți cum poți, să mai vezi casa. Să mai vezi bunicii. Cum stau? Să-i mai întrebi la telefon: Mi-e dor de casă! Hai, Dragă, și vii? Îți trece dorul, că mai grăiești.”

Copiii și nepoții ei sunt astăzi plecați în străinătate, iar mătușa le zice mereu. „Să fiți buni și mă mai sunați din când în când. Și-așa mă sunați destul, că zic câteodată: Lasă-mă să lucru că nu pot de telefon. Când vi se face dor, veniți, vă aștept cu drag, poarta e deschisă”, spune Floare Finta, care își așteaptă copiii și nepoții de Crăciun.

A învățat să lucreze în copilărie și, odată cu meșteșugul a deprins o lecție de viață, pe care le-a transmis-o la rândul ei celor care o privesc. „Îmi plăcea să fac de toate, să cos, să mă îmbrac, să mă duc la dans, să fac chită. Când am fost de 13 ani am băgat chita în cuptor. Trebuie să ai ambiție să faci, că de n-ai ambiție nu faci nimic. Nu nu știu, mă tem... Pui mâna și faci, și bine, și rău. Azi fac mai bine, numai așa te înveți.”, spune Tușa Floare.

Țese și coase și astăzi, numai că ceva s-a schimbat. „Se folosea și cânepă și bumbac. Acum nu mai toarcem cânepă, zic că e drog și ne bagă la închisoare”, râde ea.

Pagina de Facebook România Nedescoperită face accesibilă oricui acea Românie de poveste aflată la capătul cărărilor neumblate sau la marginea unui sat de munte. 

În fiecare marți de la ora 19:00, personalitățile recunoscute drept tezaure umane vii pentru păstrarea obiceiurilor stravechi își spun aici poveștile în direct. Oricine poate lua acum parte la o șezătoare autentică din Oaș, un recital de fluier susținut de ultimul doinar, o lecție de cojocărit ori de pictură naivă pe sticlă. 

După Țara Oașului, următoarea oprire în România Nedescoperită va avea loc marțea viitoare, de la ora 19:00, în Țara Lăpușului. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult