Singura adversară a Simonei Halep în acest sfert de finală a fost mingea Babolat. Și a bătut-o!
„Kerber este o mare jucătoare, oricând poate învinge pe oricine, dar pe zgură Simona îi este superioară. Simona trebuie să-și facă jocul ei, să nu țină seama că Kerber este diferită de Mertens. Asta aștept de la Simona, să nu orienteze jocul în funcție de adversară, ci să încerce să își facă jocul ei, stabilit înainte de meci”. Asta spuneam la DigiSport după partida cu Elise Mertens și, cu ajutorul lui Dumnezeu (Simona este credincioasă), așa a fost.
Nimic din ce a făcut Kerber nu a influențat-o. Nu s-a autostresat din pricina condițiilor de joc, teren jilav, mingi umede, ceva mai încărcate. A rămas netulburată în momentele grele din primul set, pierdut în tie-break.
În fine, puțin i-a păsat de faptul că a fost programată, inexplicabil și nedrept, pe arena a doua, Suzanne Lenglen, și nu pe Centralul Philippe Chatrier, cum merita nr. 1 mondial (liderul băieților, Rafael Nadal, a jucat pe Chatrier).
La 4-0 pentru Angelique, Simona a sesizat cu maturitate că este puțin prea agresivă și că, pe jocul de contre joase cu nemțoaica, face prea multe greșeli. Nu și-a schimbat planul, a rămas agresivă, dar controlat, liftând mai mult, fără să mai forțeze. Rezultatul: de la acel scor a pus stăpânire pe joc, câștigând 18 ghemuri, în vreme ce Kerber a mai luat doar 8.
Nemțoaica a comis 53 de greșeli neforțate, Simona 46. Era firesc, pentru că ambele jucătoare știau că dacă lovesc altfel decât lung și tare, adversara face pasul în față și punctează necruțător.
Punctul care a tranșat psihologic lupta s-a consumat în setul 2, la 4-3 și minge de 5-3 pentru Simona. Kerber a pus cu reverul o scurtă, practic, perfectă, în jumătate de metru lângă fileu, cu efect invers. Simona era departe, prea departe, am crezut. 99 de jucătoare dintr-o sută nu mai fugeau la o astfel de scurtă.
Simona nu știa statistica asta și nici ce-mi trecea mie prin cap. Așa că a țâșnit într-un sprint cu dinții strânși, a zburat, a frânat exact când trebuia și, pe alunecare, a agățat mingea cu rama, trimițând-o să mângâie creasta fileului înainte de a trece dincolo. Un punct făcut cu credință...
Mai întâi năucită, Kerber a găsit apoi puterea să aplaude cu racheta sus.
Setul decisiv s-a terminat repede. Simona a fost atât de tare, încât părea că regretă când Kerber greșea: „Doar atât ai putut? Aș mai fi vrut!...”. Se putea termina și mai repede, dacă Simo intra în teren și izbea decisiv în serviciile 2 din ce în ce mai scurte și moi ale nemțoaicei.
Astăzi, va întâlni o Garbiñe Muguruza aflată în forma „de Grand Slam”, cu care a câștigat Roland Garros și Wimbledon. Dar Simona își păstrează șansa ei, rămânând lucidă și construind același joc agresiv controlat, cu schimburi multe. Muguruza va ataca sălbatic din prima clipă, dar poate fi destabilizată dacă Simona va crede cu tărie în propriul joc, centrat pe sine și pe minge...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
