Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

Simona Halep – victorie în genunchi

Mă număr printre acei ultimi romantici capabili să creadă că o înfrângere poate fi frumoasă, după cum o victorie poate fi urâtă.

Meciul cu Cibulková se îndrepta cât se poate de limpede spre un final în două seturi scurte. Afectată de probleme cu genunchiul stâng, Simona alerga la 60-70 % din ce poate. Și dinamica serviciului suferea, piciorul stâng fiind cel mai solicitat la flexare și împingere. Iar în față avea o Dominika atomică, jucând pe totul sau nimic și intrată în ceea ce se cheamă „zonă”, stare în care îți reușește tot ce încerci.

Silită la o apărare aproape continuă, Simona a făcut un set 2 frizând supranaturalul. S-a aruncat, literalmente, trăgând stângul după ea, în recuperări la care urlam fără să înțeleg cum a fost posibil. A fugit după toate scurtele, strâmbându-se de durere la frânare. Și-a inventat un serviciu mai mult din braț, cu care a reușit să facă față retururilor sălbatice ale Dominikăi.

Fiecare punct părea să fie ultimul în care Simona mai contează, tăvălugul blond urmând s-o zdrobească. Și totuși, ca un soldat luptând la baionetă când nu mai are muniție, a împins-o pe Cibulková până la 4-5 în tie-break. Cu o dreaptă formidabilă în cros, și-a scos adversara din teren dincolo de culoarul de dublu. Slovaca a ridicat o lumânare disperată care a căzut pe tușa de fund, sărind rău și împiedicând-o pe Simona să lovească clar. Un centimetru, doi, atât i-a lipsit lui Simo să facă 6-4 și să aibă două mingi de set. Pe care, dacă-l câștiga, păstra șanse de calificare.

Voi pune această înfrângere din Turneul Campioanelor 2016 în colecția mea de victorii memorabile ale Simonei Halep. Iar pentru toți haterii care vor sări s-o calce în picioare și pe acest site, spun doar atât: Mulțumesc, Simona! A fost o onoare să scriu despre cum ai luptat.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Interesant...
    • Like 0
  • Da Domnule Cristian!De 3 ori DA!!! Felicitari pentru text. Repet ceea ce am spus ...pacat ca ati irosit atat timp cu "politichia"! Aveti tenisul in sange.Se simte si se ... citeste. Poate sunt usor subiectiv/stiam ca ati facut si mai faceti tenis; sunt Fan al Simonei.../ei şi?! Prea multi neaveniti & carcotasi! Va rog, continuati.
    • Like 0
  • Aceeași impresie am avut-o si eu în legătură cu meciul Simoniei cu Cibulkova.A fost incredibilă , a luptat până la ultima minge.Cârcotașii se bucură doar atunci când câștiga .
    • Like 0
  • Nu pot sa ma numar printre cei care considera ca infrangerea poate fi o victorie!?! Pt.mine albul e alb si negrul,negru! Cred ca pt.prea multi din tara asta infrangerile sunt victorii,de aceea o ducem cum o ducem in cam toate domeniile.Cat despre Halep as spune ca nu stapaneste 2 procedee:serviciul e slab(poate nu o ajuta fizicul,dar uitati-va la Giorgi care are aceasi inaltime ce serviciu are...) si nu stie sa puna o scurta(procedeu cu care obtii puncte cu minim de efort iar pt.adversar efortul sa salveze acea minge e maxim...)Cred ca cel mai bun tenis al ei a fost in 2014 si nu cred ca isi va mai imbunatatii acel nivel.
    • Like 0
  • Sunt de acord: Simona a luptat, a dorit,din pacate ate un mate dezavantaj: o inaltime care nu-i permite sa fie asa de puternica cum ar dorii si o fragilitate uneori psihica care o tine in loc. Toti ne dorim sa o vedem mereu on finale sau acolo sus . Din pacate... nu e totdeauna asa. Dar o iubim pt ca face parte din elita care ne face sa fim mandrii ca e a noastra.
    • Like 0
  • Haideti sa nu mai ascundem sub pres toata hatereala asta. Pe aici, pe Republica, din varii motive, indivizii astia nu prea-si fac de cap. pe alte site-uri, insa, se desfasoara ceea ce , fara nici o teama de a gresi, este un atac psihologic concertat impotriva Simonei. E tocata marunt, totul, de la nivelul limbii engleze pana la lungimea de unda a culorii dintilor ei, este motiv de a i se aduce un repros, de stai sa te intrebi de unde toate astea si, in fond, de ce deranjeaza atat de tare. Pai, e simplu. Simona, prin ceea ce face, prin simplul fapt ca rezista de trei ani in top 10 mondial, este un model pentru cei din generatia ei si pentru cei mai tineri decat ea. iar asta nu trebuie iertat. Guvernanta tehnocrato-corporatisto-securista a Tarii te vrea suficient de inteligent pentru a munci si suficient de prost pentru a putea fi exploatat la maximum. Iar genul asta de povesti in care cineva devine independent de orice fel de presiuni statale deranjeaza, arata ca SE POATE. Cat despre indivizii astia, unii care o fac din frustrare, altii din pura prostie, iar altii chiar motivati de cei interesati...Niste jalnici!
    • Like 2
  • check icon
    Am citit doar un fragment, așa la întâmplare și mi-am spus îngrozit că s-a întâmplat ceva ieșit din comun: să fie Călugerenii? Să fie Mărășeștiul? Sau Oituzul? Ce s-o fi întâmplat oare? Nici gând, veșnicul amorezat târziu scrie din nou despre „marmoreene brațe” (nu, că asta-i luată), scrie despre ce vreți dumneavoastră, numai să fie mai eroic și mai dramatic despre sh! Dragostea fără limite poate dăuna grav scrisului! Numai așa îmi explic odele închinate de CTP - pe care altfel îl stimez - simonei halep! Și nevoia disperată de a ieși ca popor dintr-un anonimat care ni se datorează tot nouă! Citesc cum unii o numesc „simona noastră”: nu este a mea și nici a noastră, este a familiei ei care a investit în afacerea numită tenis de câmp și din care (bravo ei!) a câștigat. Liniștiți-vă, nu joacă pentru mine sau pentru dumneavoastră, joacă pentru ea și conturile ei: așadar, nu este cu nimic mai bună decât un fotbalist sau handbalist sau amărâtul acela orb care nu a reușit să citească despre virusul Zika și s-a dus la Rio să ia o medalie! În concluzie, nu vă mai dați de ceasul morții: ATÂT POATE, ATÂT FACE! Să dea Dumnezeu să mă înșel și să ajungă numărul unu prim și secund universal, dar un om care dă vina pe rachetă și își martelează propriile picioare într-un gest de teatral prost gust, nu cred să mă contrazică! Fiecare cu părerea lui, nu?
    • Like 5
    • @
      Daca n-o suporti ,savantule, de ce te uiti la meciurile ei!
      • Like 0
    • @ Malvia Mioara
      check icon
      Interesant punct de vedere, brut și nefinisat, dar interesant! Din păcate pornit dintr-o frustrare greu de înțeles pentru mine, duce discuția într-un plan ridicol și absurd: problema nu este dacă eu o suport sau nu, problema este idolatrizarea persoanei în discuție fără ca respectiva să merite atare reacție populară și venerarea ei ca un bun național (vezi articolele CTP-ului). Care și unde este legătura cu „suportatul”? Eu nu o văd! A propos, să spun că nu o suport înseamnă să simt ceva pentru domnia sa, ceva de bine sau de rău, dar cum îmi este indiferentă, îi doresc numai bine cu condiția să nu-mi mai fie băgată cu forța pe gât! Știam că eram la un pas să uit ceva: SAVANT ... urâtă înjurătură! Brrr ... să n-o mai folosiți vreodată!
      • Like 0
  • Sincer, nu inteleg pasiunea pt aceasta jucatoare mediocra, de pluton. Mare campioana in mod cert nu este, sa zici ca aprinde pasiunile prin talentul ei incredibil. Daca se nastea cu 50 de km mai la sud, in Bulgaria, si-o chema Simonova Halepova, ii mai pasa cuiva de aici de ea? Nu prea cred... deci SH e folosita ca un "proxy pt glorie" (la fel cum se intampla si cu nationala de fotbal, in vremurile bune) de catre romanasul tipic complexat ca strainii nu stiu unde-i Romania pe harta sau tot ce stiu despre Romania e ex-communist, saracie, cersetori, etc. In loc sa punem osul la treaba si sa fim recunoscuti in lume pt VALORI ADEVARATE precum cinstea, munca grea, seriozitatea.. noi votam in continuare aceleasi jeguri corupte sa ne conduca, si ne inghesuim "la meci" sperand ca un mingicar semi-talentat sa ne faca reclama pozitiva in lume. Trist!
    • Like 0
  • lol, ce articol de ras
    a luptat si in primele 10 minute cand pana la 0-3 a luat DOAR UN PUNCT si acolo s-a rupt meciul ?
    bazaconii...
    • Like 0
  • IM check icon
    Logica de inginer nu se potrivește deloc cu "logica inimii". Uneori o agățați pe prima in cui si o adoptați pe a doua, ceea ce nu e rău. Fiecare sau, mai bine spus, oricine " judeca" cu inima uneori dar mai mult pe cont propriu. Ești un sentimental, ai anumite slăbiciuni, ești părtinitor din prea multa simțire fata de cineva sau ceva atunci cand vezi mereu realitatea la care visezi. Totul e sa nu creezi prea multa confuzie in mintea celorlalți si chiar in mintea celui pe care-l îndrăgești. La noi, din păcate, s-a cam împământenit modul asta de a judeca. Si nu doar in sport - unde e benign. Chiar in politica, țineți minte ca după fiecare rand de alegeri toți candidatii-partide ies la tv si se declara invingatori. Așa s-a consacrat expresia "am înfrânt!". E un mecanism psihologic simplu: daca îți recunoști înfrângerea, pierzi automat o parte din susținători (tocmai pe cei mai puțin lucizi care țin cu tine in orice condiții); daca, dimpotrivă, ii minți in continuare si te declari victorios gasind niste argumente întortocheate, " nelucizii", amăgiții te vor susține pana in pânzele albe iar lucizii (oricum mai putini) probabil te vor părăsi. In politica acest procedeu e malign. Paradoxal e ca tocmai sportul ne învăța de mici sa recunoaștem superioritatea adversarului, sa recunoaștem victoria lui si înfrângerea proprie. Se numește fair play, e capacitatea de a recunoaște meritul celuilalt.
    • Like 4
    • @ IM
      IM check icon
      Completare: Atenție la felul in care-i învățați sa gândească, in care-i "educați" pe cei care va citesc! O victorie e in primul rand o victorie si abia apoi e frumoasa sau urata. La fel si cu înfrângerea. Abia după ce le recunoaștem drept ceea ce sunt, putem emite judecăți de valoare: frumos, urat. "Elementary, Watson!", zice un personaj celebru pentru logica sa.

      • Like 0


Îți recomandăm

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult

Dan Byron_FB

Se numește Daniel Radu, are 43 de ani și a copilărit într-un bloc lung, aflat lângă un altul, în ruină, de pe Șoseaua Pantelimon din București. În lumea aceea, mulți copii săraci, jefuiți de către soartă de dragoste și siguranță, căutau să recupereze ceva de la viață din buzunare străine și să egaleze scorul lovindu-i pe cei mai slabi decât ei.

Citește mai mult