Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Angi e tare, dar nimic nu e pierdut

Angelique Kerber nu e degeaba nr. 1 mondial. Atitudine de învingătoare, capacitate uriașă de a-și ridica nivelul jocului când e condusă, încredere dată de cele două Grand Slam-uri câștigate anul acesta. În fața vitezei de deplasare excepționale, a forței și asprimii forehandului, backhandului și serviciului, a flexibilității jos pe genunchi în apărare, nu prea ai ce tactică să aplici. Nu-ți rămâne decât să lupți din toate puterile pentru fiecare punct.

Ce-a destabilizat-o pe Simona după o primă parte a primului set, în care a ajuns să conducă cu 4-3, a fost rezistența în raliu a lui Kerber. Nemțoaica este una dintre foarte puținele jucătoare din lume care poate să câștige schimburi lungi de pe fundul terenului cu Simona. Rămasă astfel fără principala ei armă, Simo s-a străduit să joace la un nivel de agresivitate care nu îi e familiar. De aici greșelile, fie forțate, fie nu.

Nu avem de ce să fim supărați, a câștigat Kerber, nu a pierdut Halep.

Și nimic nu e pierdut. Prin victoria lui Madison Keys asupra Cibulkovei, calificarea oricăror două dintre cele patru rămâne posibilă înainte de ultimele două meciuri, Kerber-Keys și Halep-Cibulková.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult

Pastele cu masca / sursa foto: Profimedia

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

Citește mai mult