Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Simona – învinsă de tenis! Unde ești, Darren?

Simona Halep - Roland Garros

Mai mult decât o înfrângere fără drept de apel în fața unei supernove de 17 ani care amintește de adolescentele Martina Hingis sau Maria Sharapova, Simona a fost învinsă de alt tenis, cel care vine în anul 2019.

Amanda a crescut cu acces constant la lovituri pe care Simona nu le-a posedat niciodată: din orice zonă a terenului și din orice situație, americanca lovește adânc și plasat, în unghiuri ascuțite, cu un procent foarte mare de puncte câștigate direct. Ea face ca meciul de pe zgura pariziană să pară desfășurat pe hard! 

Mai rău, Anisimova, ca și cealaltă puștoaică feroce ajunsă în semifinală, Markéta Vondroušová, pune scurte cu mână rece, din orice poziție, și poate să vină la fileu cu voléuri sigure și smash-uri asemenea – secvențe de joc pe care Simona nu le stăpânește.

Campioana en-titre de la Roland Garros ar fi avut șanse să facă față tenisului dărâmător al noii generații dacă ar fi putut să joace în modul defensiv-agresiv, bazat pe lovituri de inițiativă, decisive și nu pe așteptarea greșelii adversarei, cu o determinare „câinoasă”, așa cum a arătat anul trecut sub îndrumarea lui Darren Cahill. Vă mai amintiți cum făcea ochii mari „fiara” Muguruza depășită în agresivitate de Simona? Însă fără Marele Australian, Simona s-a retras în acest sezon în vechiul joc de apărare și psihicul ei s-a înmuiat...

Pentru ca Simona Halep să se mențină la vârf, nu văd altă posibilitate decât întoarcerea lui Cahill. Care să opereze schimbări importante în jocul ei, să-l upgradeze, cum se spune. Altfel, după ce a fost în ultimii 5 ani cea mai constant foarte bună jucătoare a lumii, Simo poate fi dată peste cap, odată cu colege ale ei de generație, de aceste tinere lupoaice necruțătoare... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult