Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Simona – triumful unei inimi mari

Ce jucătoare extraordinară a devenit Kristina Mladenovic! Are, în acest moment, cel mai bun forehand din circuitul WTA. Serviciu foarte bun, și primul, și al doilea. Dibace la scurte și face voléuri impecabile la fileu. O combinație rară de forță și finețe.

Iată de ce cred că Simona Halep a reușit, în finala de la Madrid, a doua mare victorie a carierei ei, după cea din sferturile US Open 2015 în fața Victoriei Azarenka.

A fost un meci superb, sunt fericit că am trăit să-l văd în direct. Kristina a început cu un psihic de boxer pus pe KO în primele reprize. Rafale de forehand-uri trăsnet au venit peste Simona. Cum apuca să se așeze cu dreapta, Mladenovic lovea în plin, cu racheta scoțând un zgomot de împușcătură, la cel mult o jumătate de metru de linii. Dacă avea puțin spațiu-timp la dispoziție, franțuzoaica înțepa niște scurte de murea mingea în zgură. Ce arme a avut Simona în fața acestei killerițe pursânge?

Cele în care vă spuneam că îmi pun speranța după meciul cu Stosur. Forța mentală și fizică ale Simonei, inima ei mare, plus intervențiile lui Darren Cahill.

Făcând eforturi impresionante, Simo a pistonat reverul lui Mladenovic în schimburi în cros, prelungite. Cum reușea să o fixeze în colțul terenului, se răsucea și trimitea o dreaptă lung de linie fără replică. Atunci când Mladenovic a ajuns să conducă 5-3 în primul set, mesajul transmis de atitudinea Simonei a fost: „O să mă bat la sânge să nu-ți dau setul ăsta, dar dacă totuși îl iei, sunt pregătită să jucăm 3 seturi, 3 ore, nu cedez până la ultima minge”.

Acesta a fost factorul esențial. Mladenovic a jucat cu gândul să câștige în două seturi, Halep era gata să joace până mâine dimineață!

Cu puțin noroc, Mladenovic a luat setul 2 la un vârf de ac, în tie-break. În setul decisiv însă, șarjele ei au fost din ce în ce mai „moi”. Simona a alergat la rupere și după mingi clar fără șanse, ca s-o oblige pe Mladenovic să mai lovească încă o dată, știind ce efect psihologic are asta, în timp, asupra unei „bombardiere”.

Serviciul Kristinei s-a dereglat, Simona a continuat să servească cu un procentaj ridicat pe primul serviciu, în jur de 80%, acesta fiind un alt factor important pentru victorie: punând în teren primul serviciu nu foarte tare, dar sigur, Simona a servit rar cu al doilea, ferindu-se astfel de retururile ucigătoare ale lui Mladenovic.

Ultimul ghem a arătat ca sfârșitul unei partide de skanderbeg: Simona i-a lipit pumnul de masă Kristinei.

Românca egalează astfel performanța Serenei Williams, câștigând de două ori Madrid Open. După atâtea luni în care era cu capul în nori cenușii, așa cum a fost acum Djoković în fața lui Nadal, Simona a redevenit Mangusta, puternică și lucidă, pe care o îndrăgesc de atâția ani...

Îndrăznesc, deci, să am mari speranțe pentru Roma și, mai ales, Roland Garros. Zgura îi dă putere...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult