Unde a stat ascunsă până acum SiMonica, perechea asta minunată?
Ce tupeu are Simona la dublu! Face voleuri, unele foarte bune, lob lifturi, retururi dinamită, dar forța ei bazală sunt schimburile de pe fundul terenului, dreapta și rever – în circuitul de dublu, numeri pe degete jucătoarele capabile să facă față loviturilor ei. Și are acum, cadou de la Darren Cahill, și un serviciu competitiv, atât la simplu cât și la dublu.

Tăria cuplului Halep-Niculescu constă în capacitatea Monicăi de a se mișca rapid și a acoperi spațiile create prin loviturile apăsate ale Simonei. De nenumărate ori, Klepač și Srebotnik au fost făcute șah-mat prin combinația serie de „măciuci” în unghi Halep, urmată de intercepție imparabilă Niculescu.
În maxitie-break-ul decisiv, slovenele au condus cu 6-3. Din acel moment, SiMonica a declanșat un adevărat recital de lovituri speciale, recuperări in extremis, loburi „foglia secca”, voleuri fulger care au ridicat tribunele în picioare. 7 (șapte) puncte consecutive au făcut fetele noastre, fără să mai piardă vreunul. Când au ridicat în final brațele sus, Simona râdea parcă uluită de ce i se întâmplă...
Simona Halep, de luni nr. 3 mondial, finală la simplu și la dublu într-un turneu Masters Premier 5, cum e Rogers Cup – o performanță cu totul rară în istoria circuitului WTA...
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Doua mari sportive ale acestei tari si ale acestor vremuri.
Prin sport punem natiunea inaintea oricarui interes. Dovedim ca munca si talentul sunt apreciate la nivel planetar de specia umana.
Va iubim, mai ales ca sunteti ale noastre!
SUPERB!
Citind articolele d-voastra am retrait meciurile.
Din câte știu eu, tenisul de performanță este cam peste tot o chestiune făcută de privați, nu de către stat, care-i cam costă pe părinți... Recunosc că eu am o problemă: când văd că cineva are potențial, nu mă mulțumește dacă obține mai puțin decât poate. Or, după părerea mea, Halep poate s-o bată și pe Serena (o dată a și dovedit), poate câștiga și cel puțin un turneu de Grand Slam și ar putea ajunge și nr. 1 mondial, de aceea, faptul că a ajuns în două finale la Rogers Cup reprezintă pentru mine o știre de fapt divers. A, dacă le câștigă, sunt victorii de parcurs și de moral, dar atât. E cam Criteriul Dauphiné înainte de Turul Franței și Clasica San Sebastian înainte de Turul Spaniei pentru cei care vizează câștigarea celor două mari tururi. Credeți că pe Froome l-ar fi încălzit cu ceva câștigarea Criteriului dacă nu ar fi câștigat ulterior Turul Franței? Pe de altă parte, Bauke Mollema, câștigătorul Clasicei, a spus că victoria îl bucură fiindcă e prima dată când câștigă o clasică de asemenea valoare și că își dorea basca primită de câștigătorul cursei, iar după sfârșitul dezamăgitor din Turul Franței și-a dovedit că este în formă și poate privi spre Jocurile Olimpice. Poate nu întâmplător, Mollema a fost singurul care a avut tupeul să-l atace de două ori pe Froome în Turul Franței. OK, n-au reușit atacurile, dar, cel puțin el a încercat, dovedind că e bărbat. Însă, spre deosebire de Halep, care cred că vizează câștigarea unui turneu de Grand Slam, Mollema nu avea ca obiectiv câștigarea Turului Franței, ci doar clasarea între primii 5 și a fost foarte dezamăgit că nu l-a îndeplinit. Problema este: are Halep capacitatea de a fi Froome sau va rămâne la nivelul lui Mollema?... Fiindcă dacă vrea să fie Froome, sunt niște așteptări, iar dacă vrea să fie Mollema, ne entuziasmăm pentru finală de Rogers Cup de parcă ar fi câștigat US Open...