SiMonica!

Indiferent de valoarea turneului, fie el Wimbledon, Katowice, Madrid ori Montreal, pentru a cuceri borcanul trebuie sa invngi cateva zile la rand adversari(e) care nu au venit sa piarda, care pot avea o saptamana fasta. Insa ca sa castigi toate meciurile la rand trebuie sa ai o mentalitate de invingatoare, iar Simona ne-a rasfatat in 2014 la capitolul asta. Mirajul paharului cu apa rece ce pare sampanie in fierbinteala momentului pare greu de ignorat. E normal ca dupa cateva inghitituri din cupa cu apa rece sa fim mai circumspecti, insa jocul Simonei din ultimele luni ne indica salturi solide la cateva capitole, ceea ce este remarcabil avand in vedere perioada de timp relativ scurta in care s-au petrecut. Asisderea, ascensiunea Monicai se consolideaza pe baza progreselor facute in spatele ciudatului undersliced forehand. Vor gasi oare taria de a trece si ultimul obstacol? Va reusi Monica sa compenseze handicapul fizic cu care vine Simona dupa finala de simplu? Caci nu vrem sa ne gandim la vreun handicap psihic!

Hingis si Mirza au fost si ele la turneu, dar au luat bataie . Iar la simplu au fost prezente cam toate din top 20. Compara-le la nivel mondial, dar uita-te si prin ograda. La ce seceta avem in sporturi tenisul feminin e de nivel stelar. Multe state mari si puternice(a se citi care investesc in sport) nu au 5 jucatoare in top 100 si una in top 5 de cativa ani. De ex canadienii sunt extaziati ca au un Raonic si o Bouchard, englezii ca o au o Konta, la baieti ii salveaza fratii Murray. O generatie de genul asta poate aduce cateva altele in viitor, dintre juniorii care acum isi fac modelele. Iar faptul ca de vreo 16 ani nimeni nu a mai castigat un turneu si la simplu si la dublu demonstreaza faptul ca e totusi un lucru notabil aceasta stire.

Ei, de la Wimbledon 2016 n-au trecut chiar 16 ani... Iar dacă ne uităm puțin în pagina Serenei Williams de la Wikipedia, mai vedem, tot la Wimbledon, victorii la simplu și dublu în: 2002, 2009 și 2015. Anul acesta nici nu m-am uitat la premierea de la dublu feminin fiindcă mi-am zis: Iar asta, băi, frate!?
Din câte știu eu, tenisul de performanță este cam peste tot o chestiune făcută de privați, nu de către stat, care-i cam costă pe părinți... Recunosc că eu am o problemă: când văd că cineva are potențial, nu mă mulțumește dacă obține mai puțin decât poate. Or, după părerea mea, Halep poate s-o bată și pe Serena (o dată a și dovedit), poate câștiga și cel puțin un turneu de Grand Slam și ar putea ajunge și nr. 1 mondial, de aceea, faptul că a ajuns în două finale la Rogers Cup reprezintă pentru mine o știre de fapt divers. A, dacă le câștigă, sunt victorii de parcurs și de moral, dar atât. E cam Criteriul Dauphiné înainte de Turul Franței și Clasica San Sebastian înainte de Turul Spaniei pentru cei care vizează câștigarea celor două mari tururi. Credeți că pe Froome l-ar fi încălzit cu ceva câștigarea Criteriului dacă nu ar fi câștigat ulterior Turul Franței? Pe de altă parte, Bauke Mollema, câștigătorul Clasicei, a spus că victoria îl bucură fiindcă e prima dată când câștigă o clasică de asemenea valoare și că își dorea basca primită de câștigătorul cursei, iar după sfârșitul dezamăgitor din Turul Franței și-a dovedit că este în formă și poate privi spre Jocurile Olimpice. Poate nu întâmplător, Mollema a fost singurul care a avut tupeul să-l atace de două ori pe Froome în Turul Franței. OK, n-au reușit atacurile, dar, cel puțin el a încercat, dovedind că e bărbat. Însă, spre deosebire de Halep, care cred că vizează câștigarea unui turneu de Grand Slam, Mollema nu avea ca obiectiv câștigarea Turului Franței, ci doar clasarea între primii 5 și a fost foarte dezamăgit că nu l-a îndeplinit. Problema este: are Halep capacitatea de a fi Froome sau va rămâne la nivelul lui Mollema?... Fiindcă dacă vrea să fie Froome, sunt niște așteptări, iar dacă vrea să fie Mollema, ne entuziasmăm pentru finală de Rogers Cup de parcă ar fi câștigat US Open...