Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Mangusta, totul sau nimic: „Ori îmi dă 6-0, ori o întorc”

Simona a câștigat acest meci uriaș chiar când începusem să cred că-l va pierde. La 1-0 în setul decisiv pentru Kerber, nemțoaica are minge de break, Simona o îndoaie pe fund cu o lovitură tare, mingea vine înapoi ușoară, înăltuță, lângă fileu, în stânga, Simo are timp și să-și facă unghiile ca să ajungă la ea, ajunge, și o expediază, crispată, cu disperare, în cros, cu reverul, afară! Apoi rămâne încremenită câteva secunde, privind fără să vadă... Break, 2-0 Kerber...

Ei, de aici, Mangusta parcă și-a spus: „Ce dracu joc eu aici? Mă autopresez, mă stresez, am mereu scorul în cap, aștept să îmi vină puncte de la sine... Totuși, Kerber e numărul 2 mondial, ca s-o bat trebuie să ridic jocul la totul sau nimic. Ori îmi dă 6-0, ori o întorc”.

Și a întors-o, ca în port la Constanța. Mai întâi i-a tras trei torpile consecutive, cu toată forța de care e capabilă, a făcut re-break-ul, după care a angajat-o pe Kerber în niște schimburi criminale, care pe care, dându-și drumul la maximum la mâini și la picioare.

Și puternica Angelique a cedat fizic, spre uimirea mea, 6 ghemuri la rând; în ultimul, pierdut pe propriul serviciu, arăta epuizată.

De ce n-a câștigat Simona în două seturi, după un 6-0 trăsnet în primul? Pentru că în setul 2, la 3-2 pentru ea, a avut vreo 3 mingi de 4-2 și n-a reușit să-i facă break nemțoaicei. Egalată la 3, a dat cu racheta de pământ, de bine ce tocmai îi admirasem până atunci capacitatea de a-și digera greșelile rapid. Având 3-2 în întâlnirile directe cu Kerber, i s-a părut „normal” să câștige în două seturi. Orgoliu și frustrare. Pe care i-a mai tuns-o Darren Cahill: „Rămâi calmă, de ce te încarci negativ, meciul ăsta poate să mai dureze 20 de minute, dar acceptă și că pot să fie o oră și 20 de minute. Rămâi agresivă și servește în continuare cum am stabilit”.

Serviciul. Serviciul e cheia jocului bun al Simonei, aici, la Rogers Cup. Cahill i l-a modificat: nu mai aruncă ambele mâini sus simultan, ca Wawrinka, de pildă, întâi pleacă stânga, lansează mingea și apoi vine dreapta din spate și acoperă lovitura, ca la Djoković. Noul serviciu e mult mai constant și sigur, cu procentaj bun pe primul, și săritură înaltă, incomodă, pe al doilea, pentru că nu mai e plat, permite kick-ul. Și, foarte important, îi pompează încredere în tot ce face pe teren...

A fost un meci memorabil, de înalt nivel, între două jucătoare de supertop care ar trebui să-i lase fără replică pe haterii Simonei, ceea ce nu cred: parcă-i văd postând că o fi bătut-o pe nr. 2 mondial, dar lipsește nr. 1, Serena Williams, așa că...

În timp ce scriu aceste rânduri, după numai o oră de odihnă, Simona face un lob lift superb în semifinala de dublu pe care o joacă împreună cu Niculescu împotriva lui Klepač-Srebotnik. Moni și Simo câștigă primul set cu 6-3...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult