Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Mangusta, totul sau nimic: „Ori îmi dă 6-0, ori o întorc”

Simona a câștigat acest meci uriaș chiar când începusem să cred că-l va pierde. La 1-0 în setul decisiv pentru Kerber, nemțoaica are minge de break, Simona o îndoaie pe fund cu o lovitură tare, mingea vine înapoi ușoară, înăltuță, lângă fileu, în stânga, Simo are timp și să-și facă unghiile ca să ajungă la ea, ajunge, și o expediază, crispată, cu disperare, în cros, cu reverul, afară! Apoi rămâne încremenită câteva secunde, privind fără să vadă... Break, 2-0 Kerber...

Ei, de aici, Mangusta parcă și-a spus: „Ce dracu joc eu aici? Mă autopresez, mă stresez, am mereu scorul în cap, aștept să îmi vină puncte de la sine... Totuși, Kerber e numărul 2 mondial, ca s-o bat trebuie să ridic jocul la totul sau nimic. Ori îmi dă 6-0, ori o întorc”.

Și a întors-o, ca în port la Constanța. Mai întâi i-a tras trei torpile consecutive, cu toată forța de care e capabilă, a făcut re-break-ul, după care a angajat-o pe Kerber în niște schimburi criminale, care pe care, dându-și drumul la maximum la mâini și la picioare.

Și puternica Angelique a cedat fizic, spre uimirea mea, 6 ghemuri la rând; în ultimul, pierdut pe propriul serviciu, arăta epuizată.

De ce n-a câștigat Simona în două seturi, după un 6-0 trăsnet în primul? Pentru că în setul 2, la 3-2 pentru ea, a avut vreo 3 mingi de 4-2 și n-a reușit să-i facă break nemțoaicei. Egalată la 3, a dat cu racheta de pământ, de bine ce tocmai îi admirasem până atunci capacitatea de a-și digera greșelile rapid. Având 3-2 în întâlnirile directe cu Kerber, i s-a părut „normal” să câștige în două seturi. Orgoliu și frustrare. Pe care i-a mai tuns-o Darren Cahill: „Rămâi calmă, de ce te încarci negativ, meciul ăsta poate să mai dureze 20 de minute, dar acceptă și că pot să fie o oră și 20 de minute. Rămâi agresivă și servește în continuare cum am stabilit”.

Serviciul. Serviciul e cheia jocului bun al Simonei, aici, la Rogers Cup. Cahill i l-a modificat: nu mai aruncă ambele mâini sus simultan, ca Wawrinka, de pildă, întâi pleacă stânga, lansează mingea și apoi vine dreapta din spate și acoperă lovitura, ca la Djoković. Noul serviciu e mult mai constant și sigur, cu procentaj bun pe primul, și săritură înaltă, incomodă, pe al doilea, pentru că nu mai e plat, permite kick-ul. Și, foarte important, îi pompează încredere în tot ce face pe teren...

A fost un meci memorabil, de înalt nivel, între două jucătoare de supertop care ar trebui să-i lase fără replică pe haterii Simonei, ceea ce nu cred: parcă-i văd postând că o fi bătut-o pe nr. 2 mondial, dar lipsește nr. 1, Serena Williams, așa că...

În timp ce scriu aceste rânduri, după numai o oră de odihnă, Simona face un lob lift superb în semifinala de dublu pe care o joacă împreună cu Niculescu împotriva lui Klepač-Srebotnik. Moni și Simo câștigă primul set cu 6-3...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult