Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Solo traveler în Irlanda, țara verde cu oameni veseli

Anca Banita - blog

(Foto ancabanita.com)

Dacă vă era dor de un nou episod Solo Traveler, iată-l! Recent am ajuns în Irlanda, pentru o escapadă de 3 zile.

Știam de mult timp că voi ajunge acolo, pentru că RyanAir are bilete ieftine București-Dublin. Pe ale mele le-am luat in februarie și am dat 40 euro. A urmat un AirBnb rezervat cu o lună înainte, când deja multe locuri erau date. Atunci am observat și costurile un pic mai mari decât în alte țări europene. Am stat într-un apartament shared la 30 minute de centru, cu niște oameni super simpatici pe care nu i-am văzut prea mult, dar care lăsau în fiecare zi micul dejun pe masa din living, un mic dejun delicios, de altfel.

Viața în Irlanda

Rar am văzut oameni mai veseli. Pe stradă, în baruri la orice oră a zilei, puși pe distracție. Iar cei mai tari au fost ghizii, care făceau glume din 2 în 2 propozii. Foarte pasionali, foarte buni public speakeri și entertaineri, au făcut un show total.

Am simțit un vibe ușor și pozitiv în Dublin și relaxare și în afara lui. Față de alte orașe unde am fost, precum Berlinul, unde era o atmosferă foarte apăsătoare, aici am simțit că există o zonă de ușurință și optimism.

Prețurile sunt mai mari decât în alte țări europene, iar vremea… cu mulți nori. Eu am prins câteva grade în aprilie, iar prognoza s-a schimbat la câteva ore.

Pe unde am fost – locuri magice

Inițial, intenția mea era să rămân numai în Dublin, pentru că aveam numai 3 zile. După o zi de mers intens, mi-am dat seama că merită să cumpăr o excursie în afara orașului, în partea de vest.

În Dublin, am mers cu autobuzul până în centru și de acolo, pe jos. Centrul este mic și foarte colorat, cu steaguri pe la ferestre și, desigur. multe baruri cu specific irlandez. Nu există atât de multe atracții faimoase, ca în alte capitale, însă eu am trecut prin următoarele:

  • Temple Bar – cel mai faimos bar din Dublin, care există din 1599, punctul central al acestui cartier boem și plin de viață. Barul este mereu plin, are muzică live și ziua și o colecție de 450 de sticle de whiskey de peste tot din Irlanda.

(Foto: ancabanita.com)

  • Ha’Penny Bridge, unul dintre podurile de pe Liffey, cel mai drăguț dintre poduri, care și-a câștigat numele pentru că, fiind singurul pod, trecătorii trebuia să plătească 1 penny ca să-l traverseze. A fost singurul pod până în 1999.
  • Grafton Street, una din străzile de shopping, pline de lume, unde găsești tot felul de brand-uri de haine și cosmetice
  • Church Cafe – ceva absolut fabulos – un bar creat într-o fostă biserică
  • Dublin Castle – are niște rămășițe care pot aminti de un castel, însă nu m-a convins să intru
  • am fost în schimb la un mic muzeu, Little Museum of Dublin, unde un ghid simpatic ne-a povestit despre ultimii 100 de ani ai orașului.
  • Trinity College – cea mai veche universitate din Irlanda, înfrățită cu Oxford și Cambridge, cu o bibliotecă foarte instagramabilă
  • Catedrala Sf. Patrick, fondată în 1191, cea mai mare din Irlanda
  • distileria Jameson, pentru că irlandezii sunt faimoși pentru whiskey. E o experiență interesantă, dar care costă 22 euro.

Cât despre locuri în afara Dublin, acesta este turul și este minunat – combină cea mai mare atracție din Irlanda – Moher Cliffs și orașul Galway. Am plecat la 6.45 dimineața (da, asta a fost partea mai complicată, a fost nevoie de un uber) și ne-am întors în jur de 20.00. Drumul spre Moher Cliffs este frumos și verde, poți admira câmpurile faimoase cu turme de oi. Moher Cliffs sunt situate pe coasta de vest a Irlandei, la Atlantic și sunt spectaculoase.


După Cliffs și vreo 2 ore de mers, am ajuns în Galway, un orășel simpatic cu o stradă principală plină de baruri și formații.

Cât despre mâncat, fiind vegetariană, mai greu cu fripturile lor irlandeze. Cum ajungi în centru, miroase peste tot a fish & chips, așa că am fost programată să mănânc total greșit. Fish & chips în prima seară, apoi am mâncat burgers veggie și brownies (sunt peste tot – mie mi-a plăcut Dollard), iar în Galway ghidul ne-a spus că trebuie neapărat să mâncăm seadfood chowder, o supă de fructe de mare dulce, care mi-a plăcut mult.

All in all, Irlanda m-a impresionat cu vibe-ul ei vesel și prietenos. Oamenii aștia îți ridică moralul, oricum ai fi. Cred că e și de la atât de mult verde.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • :))))))))))) Oamenii ăia ie veseli fiindcă friptură, bere & visiki.
    • Like 0


Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult