Foto: Guliver Getty Images
Undeva în Buenos Aires, se separă lumile de-o parte și de alta a unei șosele. Pe stânga, suporterii lui San Lorenzo, echipă la care Papa Francisc are abonament din tinerețe. Oamenii vin dintr-un cartier muncitoresc, au fost exilați cu forța când clubul lor și-a vândut stadionul ca să nu evite falimentul. Azi, în locul lui e un Carrefour, iar fanii străbat jumătate de oraș să-și vadă echipa. Lângă ei, înarmați ca pentru război, forțele de ordine. Și dacă vi se pare că Jandarmeria a venit pregătită pe 10 august, nu i-ați văzut pe-ăștia. De ce? Păi pentru că vizavi sunt Vilas Miserias, favelele argentiniene, locul unde nu vrei să te prindă noaptea. Cei mai săraci dintre săraci, imigranți din Paraguay și Columbia, veniți să prindă un colț din pâinea argentiniană, care și ea s-a cam întărit în ultimii ani.
Între oamenii ăștia e o distanță atât de mare, încât două benzi de circulație par un milimetru. Sunt convins că suporterii lui San Lorenzo stau acum și se uită îngrijorați la știri cum arde continentul lor. De partea cealaltă, singura și eterna grijă din mijlocul sărăciei rămâne: ce fac azi să trăiesc și mâine.
O idee mai avuți decât vecinii lor, brazilienii l-au pus pe Bolsonaro președinte spre indignarea restului lumii. Iar acum „Lumea” e șocată, ca și la Trump, de cel mai nesurprinzător lucru posibil: omul a făcut exact ce a promis. A dat liber exploatării pădurilor amazoniene, a oprit orice inițiativă ecologică și practic i s-a cam răcit de încălzirea globală. Și acum Brazilia arde.
E frustrant să fii spectator la Cataclism. Măcar dacă ai putea să arunci o găleată de apă peste focul ăla te-ai simți mai util. Dar nu merge. Și lucrurile mici, gen să nu mai folosești paie de plastic, sunt de bun simț, dar n-o să oprească acum focul și nici n-o să oprească alți Bolsonaro să pună mâna pe aerul Planetei.
Democrațiile eșuează. Prea mulți oameni sunt săraci, la limită existenței, disperați după orice ticălos care le promite o gaură mai mare în covrig. Prea mulți oameni sunt lipsiți de educația necesară pentru a înțelege ce se întâmplă. Iar asta, ca un domino, face dintr-un foc mic un foc mare. Distanța dintre clase nu se reduce prin paiul de plastic din cocktailul unora, care costă cât un prânz și o cină pentru ceilalți.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.