Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

„Generația asta, care ar fi putut să facă ceva deosebit mai departe în România, s-a împărțit în două. Unii au intrat în pușcărie și au murit sau au fost terminați acolo, alții au plecat în exil și nu s-au mai întors niciodată. A fost o dramă, o tragedie”.

Vlad Georgescu. Câți dintre noi și dintre cei care vin după noi mai știu chipul acestui om, ucis la cincizeci și unu de ani? Pe când pe cel al turnătorului și al ucigașului său moral, Constantin Bălăceanu-Stolnici, mort azi la o sută de ani, îl știe o țară întreagă ca pe un sfânt.

Demult, în tinerețea mea tot mai îndepărtată, oricât de greu ar părea de crezut, visele, ca și gândurile, erau libere.

Au îmbătrânit. Ridurile se desenează parcă sub ochii mei, pe viu. Îi iubesc. (Foto: Guliver Getty Images)

Într-un interviu pentru Republica.ro, Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Berlin, vorbește despre slăbiciunile Europei care s-au transformat în breșe pentru amenințarea teroristă, dar și despre felul în care ar putea face România față crizei provocate de aceasta.