Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Metamorfozele lui tata, de la Europa Liberă, la Antena 3

Bărbat care se bărbierește (Foto: Guliver Getty Images)

Foto: Guliver Getty Images

„Aici e Radio, Europa Liberă".

Când venea iarna ne mutam cu toții în bucătărie, o cameră pe care ai mei încercau să o izoleze de restul gerului din apartament. Erau vremurile când țevile caloriferelor erau folosite doar pe post de comunicație între vecini.

Mama improviza, cu perne, scaune și saltele de burete, un pat cocoțat peste colțarul și așa rablagit. Încingea aragazul și deschidea ușa cuptorului, în reprize, ca să nu ne intoxicăm, îmi explica ea grijulie. Aerul fierbinte pătrundea în cameră înmuind frigul ce îți intra în oase. Subit se lua curentul, dar ai mei aveau „backup-ul” pregătit: aprindeau o lumânare, așa că nu scăpam nici în beznă de lecții.

Dimineața, aparatul de radio, cocoțat pe frigiderul aproape gol, mergea fie pe muzica ușoară a lui maică-mea, fie pe Europa Liberă a lui taică-meu. Știu că întrebasem odată în hohotele alor mei de ce vocea aceea frumoasă de la radio nu spune și povești pentru copii. După ani de zile, urma să aflu că doritul povestitor al copilăriei mele era Emil Hurezeanu.

Eram doar în clasa a 4-a, însă tata reușise să îmi insufle deja, cumva involuntar, o cultură a fricii față de oamenii răi, cum îi numea el pe cei de la Securitate. Chit că ne făceau, în aplauze, ba șoimii patriei, ba pioneri, noi, puștii de atunci, înțelegeam cumva că lucrurile nu sunt așa cum trebuie să fie, mai ales când eram sufocați, în cozile la carne, ori la pâine sau de-a dreptul răstigniți în îmbulzeala pentru portocale. Cel mai confuz era atunci când Moș Gerilă cel de la uzină vroia să asculte aceleași și aceleași poezii patriotice în contrast cu momentul când venea acasă și subit își schimba numele și preferințele poetice. Moș Crăciun asculta poezii cu animale, cu copii și uneori chiar și cu cei doi pisoi, Motoşel şi Botoşel ai Anei Blandiana.

Ai mei nu au fost eroi la Revoluție, dar s-au bucurat enorm atunci când s-a ridicat elicopterul de pe Comitet.

„Du-te în p...a mă-tii, să nu te mai întorci!", i-a urat taică-meu lui Nicolae, urmărind, deodată cu toată România, primul reality show al unei televiziuni românești: „Căderea Ceaușeștilor". Erau cadre de pe străzi, unde, printre cioburi, erau pături aruncate alandala peste oameni morți, mulți oameni, același tip de pătură pe care ai mei o întindeau la iarbă verde și mă uitam speriat la cei fără suflare, fără să am habar că vor urma vremuri când acordul parental nu ar permite o asemenea imagine controversată pe retina copilăriei.

Ascultam șuieratul gloanțelor de afară, de sub patul din dormitor, iar orice zgomot de pe casa scării era făcut de „probabil un terorist!”, asta în opinia mamei. Brusc în apartament nu mai era frig, căci descoperisem instant adrenalina, o sursă de căldură surprinzător de puternică. Când nenea Nicki, un vecin bărbos considerat rebel datorită aparatului video de care nu a vrut niciodată să ne spună cum a făcut rost, a ieșit la bustul gol, în balcon, strigând în gura mare: „A căzut Ceaușescu!!!", am văzut ochii umezi de bucurie a lui taică-meu. Comunismul se prăbușise și eram teferi.

***

„Nino, nino...”. Deschid ochii. Cred că pentru câteva fracțiuni de secundă am ațipit la volan. Observ repede că nu e mare bai, nicio mașină nu a înaintat vreun metru.

Au trecut 28 de ani de la Revoluție și sunt undeva între Sinaia și Brașov blocat pe celebrul DN1, gândindu-mă în gol la toate acestea. Văd în retrovizoare cum degeaba urlă o Ambulanță, mașinile nu au unde să se ducă, iar cele care ar putea să îi facă un pic de loc rămân nemișcate, parcă cimentate într-o lene și o nepăsare tot mai contagioase în traficul de pe străzile noastre.

***

Mă sună tata. Sunt așteptat la masă. Mă întreabă cât mai fac până acasă. „Nu știu, poate îți răspund prietenii tăi de la Antena 3” îi spun, cu o răutate gratuită. Imediat îmi pare rău că am zis asta, dar nu m-am abținut. De ceva ani de zile, România lui s-a ascuns în posturi de televiziune precum Antena 3 ori RomâniaTV. Aud în fundal televizorul care vorbește de statul paralel. Imediat taică-meu îmi dă replica că nu au cum să fie autostrăzi dacă cei de la putere nu sunt lăsați să își facă treaba. Realizez, din nou, că e în zadar să încerc să îi mai zic ceva. Suferă de hipertensiune și nu vreau să îi mai fac și eu inimă rea. Și totuși mă bate un gând..., și totuși aș vrea să îl întreb ce s-a întâmplat cu bărbatul acela de acum 28 de ani care înainte să plece la lucru asculta Europa Liberă, dacă și-l mai aduce aminte pe tatăl meu care îmi făcuse cunoscute poeziile Anei Blandiana, iar eu nu reușeam la vârsta aia să înțeleg substratul lor politic și doar râdeam de cei doi pisoi haioși. Ce s-a întâmplat cu tânărul acela de atunci care ura comunismul din tot sufletul și care se lăuda cum avea ocazia celor din jur că nu și-a făcut niciodată carnet de partid.

***

Mașinile înaintează câțiva metri apoi se opresc brusc. Trece o coloană oficială cu antemergători, iar în urma lor reușește să se strecoare și ambulanța, urmată imediat, de vreo câteva mașini ai căror șoferi ori au cedat nervos, ori doar sunt acel gen de șoferi.

***

După doar 3 ani de la Revoluție fabrica s-a închis iar el a mai lucrat la privat pe salarii, care după ce că erau batjocoritoare, le primea și cu mare întârziere. Erau vremurile când respectul față de angajați era cea mai mică problemă a celor deveniți peste noapte angajatori. Oare atunci s-a rupt povestea lui? Cartea de muncă era o amintire prăfuită, iar munca la negru l-a transformat cu timpul într-un ursuz.

***

Am parcurs 50 de km în două ore jumătate, bară la bară.

La masă, tata îmi explică statul paralel, nu vrea să audă de DNA, iar Tăriceanu e unul dintre cei mai buni politicieni pe care i-a avut România. Monologul lui politic mă face să răbufnesc în interior, căutând explicația metamorfozei sale. Îmi trece prin minte doar celebrul clișeu retoric, al ultimilor ani în România: „Oare de ce m-am întors în țară? Dincolo aveam un job mișto, mă integrasem...ce a fost în capul meu? Ce am crezut?". 

Au îmbătrânit. Ridurile se desenează parcă sub ochii mei, pe viu. Îi iubesc.

Nu sunt multe schimbate, doar canapeaua, care era cândva fundația unui pat, acum nu mai e. Cărțile Anei Blandiana sunt toate la locul lor, fix în biblioteca de deasupra patului, de unde, cândva, ascultam șuieratul gloanțelor.

Mă întind în pat cu intenția de a ațipi câteva minute și îl rog pe tata să dea un pic mai încet sonorul televizorului, ce zbiară pe RomâniaTV. Nu mă aude. Îl mai rog o dată. Pare cufundat, de parcă ar fi acolo la masa invitaților. Zâmbesc.

Închid până la urmă ochii și înainte să adorm îl aud pe Liviu Dragnea, care invitat în studio, ne spune că a sosit momentul.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ma regasesc in acest articol, bine scris dar pentru cine? Cititori Republica nu sunt pe posturile nerecomandate psihicului fragil.
    • Like 0
  • Absolut reală, situația... Am un amic fugit în 90 din cauza lui...Iliescu !, devenit apoi cetățean american, repatriat deja de câțiva ani (nu i-a reușit nimic pe-acolo) : acum stă lipit de A3 ca babele de moaște... Dă acum oricui lecții de politică, chiar dacă noi, fraierii, am rămas aici și am trecut prin toate alea-alea. Inexplicabil... (?)
    • Like 1
  • Sorin: ""sa învețe să caute pe net"!
    Am citit pe net, cu mindrie patriotica: Turnul Eifel este construit cu otel romanesc produs la Resita si pe el chiar scrie “made in Romania”! Am raspindit stirea prietenilor mei la fel de mindri ca si mine. Totusi unul mi-a zis “mai chiar sa scrie in engleza pe un obiect ca asta, la Paris!”. Si a aparut indoiala: imediat un altul mai istet ca mine a remarcat “mai fraierilor , cand s-a construit turnul, Resita nu era in Romania!” Da' unde?
    • Like 0
  • Trist, dar adevarat. Oricum, felicitari pentru articol!
    • Like 1
  • Corina check icon
    Apropo de viața în fabricile și firmele de după Revoluție, conduse de cei deveniți peste noapte angajatori, opinii asemănătoare are și Petre Barbu în articolul „Să nu-i crezi pe patronii plângăcioși!” din Adevărul. Interesant, nu a fost prea bine primit...
    • Like 1
  • Opriți televizorul și ajutații sa învețe să caute pe net. Durează ceva vreme dar daca sunt ajutați să vadă și să înțeleagă se vindeca de propaganda.
    • Like 1
    • @ Irimies Sorin
      Sorin: ""sa învețe să caute pe net"!
      Am citit pe net, cu mindrie patriotica: Turnul Eifel este construit cu otel romanesc produs la Resita si pe el chiar scrie “made in Romania”! Am raspindit stirea prietenilor mei la fel de mindri ca si mine. Totusi unul mi-a zis “mai chiar sa scrie in engleza pe un obiect ca asta, la Paris!”. Si a aparut indoiala: imediat un altul mai istet ca mine a remarcat “mai fraierilor , cand s-a construit turnul, Resita nu era in Romania!” Da' unde?
      • Like 1
  • radu check icon
    E simplu răspunsul. Tatăl dvs. ca foarte mulți alții, mai ales cei născuți în provincie, aduși cu arcanul în industrializarea greșit gândită a acelor vremuri,l-au urât doar pe Ceaușesc & Co, nu și sistemul care i-a luat de la coada vacii, unde munceau de le sărea ochii pe bani puțini, și ia orășenizat, cu condiții de apartament de nevisat pt. ei altfel, cu munca la 8 ore fără stresul răspunderii că și-ar pierde jobul dacă nu-și face treaba, cu statul mai mult prin ședințe,cu micile hoții zilnice din fabrică, cu concediile stereotipe an de an pe bani puțini,cu căratul alimentelor de la părinții rămași la țară iarnă de iarnă, etc., lucruri mega suficiente pt. ei în ansamblu, ce nu necesita libertăți culturale,politice sau civice.Deranjul a fost mare când din sacul național golit de o politică economică falimentară nu au mai ajuns banii și bunurile de bază ca să susțină confortul social din anii 60-70, vinovatul principal la vedere fiind fam. Ceaușescu, oamenii neînțelegând atunci ca și acum de altfel că sistemul era de vină, că nu poți lua dintr-un sac comun la infinit dacă nu și completezi tot timpul. Ca atare disconfortul vieții de tip capitalist, coroborat cu hoția cu care vechiul sistem și potentații lui distrug economia, este prea mult pt. această categorie de oameni, ce nu înțeleg ce se întâmplă, care nu au fost pregătiți pt. o luptă perpetuă pt. supraviețuire, oameni simpli în fond indiferent de studii,ușor manipulabili.Ne este milă de iei căci sunt părinții sau bunicii noștri, dar de fapt prin mentalitatea și acțiunile lor sunt extrem de periculoși pt. ei,noi și viitorul țării.
    • Like 5
    • @ radu
      Corina check icon
      Nu, răspunsul dat nu e simplu, ci simplist și mai rău decât atât. Două nume proprii din articol ar fi trebuit să vă dea de gândit: Europa Liberă și Ana Blandiana. O familie care se hrănește cu așa ceva nu poate fi caracterizată cum ați făcut-o. Nu ați înțeles nimic și sunteți de o duritate care îmi repugnă.
      • Like 6
    • @ radu
      Nu este exact cazul tatălui meu, dar inteleg ideea și o împărtășesc. Cât despre duritatea mesajului, cred că este moderată, Adevărul trebuie spus mereu cu putere!
      • Like 1
    • @ Valentin Etegan
      Corina check icon
      Adevărul, da. Un cuvânt de înhățat neapărat și de folosit pompos, mai ales dacă nu ai trăit trecutul aflat în discuție.
      • Like 1
    • @ Corina
      Da, doamnă, Adevărul! Adevărul pe care îl simți până în măduva oaselor când, ca copil, îți vezi părinții nevoiți să își riște viața, da, viața, furând de la servici, umplandu-și buzunarele cu grâu, pentru a avea ce-mi pune pe masa mie, fiului lor! Și multe adevăruri mult mai cumplite decât acesta. Dar cine nu stie aceste adevăruri sau se preface că nu le știe și afirmă că în comunism se trăia mai bine este la fel de nociv precum comunismul însuși!
      • Like 3
    • @ Valentin Etegan
      Corina check icon
      Cine a spus aici că se trăia bine în comunism, domnule?! Dimpotrivă, tocmai despre suferința de atunci era vorba, despre înțelegerea ei și despre a nu-i judeca pe toți care au trăit vremurile acelea grosier, la grămadă.
      • Like 0
    • @ Corina
      Stimată doamnă, vă înțeleg, ați trăit vremuri cumplite în timpul comunismului! Dar nu sunteți singura! Tocmai de aceea, oricât de crud și oribil ar fi adevărul, nu trebuie cosmetizat sau ascuns pentru ca asemenea orori să nu se mai întâmple!
      • Like 2
    • @ Valentin Etegan
      Corina check icon
      Cine îl ascunde? Articolul prezintă o familie anume și povestea ei nu a fost înțeleasă de toți. Se perorează banal despre țărani orășenizați forțat, care le-ar fi avut pe toate de-a gata și n-ar fi fost obișnuiți cu munca, vezi doamne. În primul rând, mulți intelectuali de elită provin de la sate. În al doilea rând, e puțin probabil cazul despre care se discută. Eu m-am născut la oraș, părinții la fel și bunicii aproape toți. Mai ascultam Europa Liberă, dar nu era o hrană de fiecare zi și nu țin minte să fi știut de-atunci de poezia politică a Anei Blandiana. Cine a știut și i-a împărtășit-o copilului nu putea fi un oarecare. Numai un om cu educație și idealuri. De aceea, tratamentul mizerabil al patronilor a fost cu atât mai dureros și deprimarea de înțeles. Să vorbim la subiect, nu patetisme goale și generalități. Mai sunt și dialoguri degeaba.
      • Like 1
    • @ radu
      Aveti dreptate in aproape tot ce ati scris. Apartin unei categorii de varsta care face, fara niciun dubiu, un rau imens acestei tari. Cu riscul de a fi injurat, generatia anilor '45-' 65, cei descrisi de dumneavoastra(fac parte din ea) sunt responsabili in mare masura de ce s-a intamplat si se intampla acum in Romania. Cine scuipa pe jos, cine se imbranceste, cine n-are rabdare, cine injura fara motiv, cine nu poate sa poarte un dialog civilizat pe teme politice sau cetatenesti? Sunt cei descrisi de dumneavoastra. Din nefericire, copii lor sunt imaginea lor. Brucan era un optimist.
      • Like 2
    • @ Corina
      radu check icon
      Doamnă, în primul rând nu văd unde ar fi duritatea,dar dacă așa denumiți dvs. realitatea e grav, căci înseamnă că sunteți o inadaptată veșnic, căci viața într-adevăr e FOARTE dură, nu e pt. neputincioși.În altă ordine de idei, toți cei care s-au metamofozat și ascultau Europa Liberă, citeau scriitori interziși,et., nu se hrăneau cu așa ceva, ci o făceau că era la modă, din spirit de frondă, părea intelectual,etc.,( cunosc „n„ cazuri care după ce ascultau E.L sau V.A. se gândeau că poate moare Ceașcă și va veni un progresist care să aplice socialismul ca la „carte„, veșnicul „rai„ promis de comuniști) nu din convingeri adânci, hai să fim sinceri și să spunem adevărul .Deci se pare că eu am înțeles f. bine ce s-a întâmplat,mai ales că le-am trăit din plin iar dvs. ori chiar nu ați înțeles nimic ori faceți ca struțul, refuzând realitatea uitând că nu trăim în povești pt. fetițe râzgâiate, care-l urăște pe lupul cel rău, păpător de iezi dar înfulecă cu nesaț din friptură că ea nu a văzut când a fost sacrificat iedul din farfuria ei, așa că totul e ok, călăul e un dulce bunicuț(Vișinescu?!?)Concret, ar fi bine să trăiți pe lumea asta dacă ați depășit pubertatea , așa cum este ea chit că vă place sau nu și să nu ascundeți adevărul sub preș cum făceau comuniștii, numai că nu vă place.Minciuna drapată cu floricele și fundițe roz, este mai toxică decât otrava și are efect pe termen f. lung , ca o bombă chimică de distrugere în masă.
      • Like 0
    • @ radu
      Corina check icon
      Cinismul, cât de viguros ar fi, are calitatea de a mă plictisi. E limitat, săracul. Oamenii evoluează, domnule. Majoritatea celor care ascultau Europa Liberă nu puteau gândi ca realizatorii de acolo și e normal, pentru că nu experimentaseră lumea liberă. Dar au prins idei, li s-au trezit speranțe care au fost apoi lămurite și dezvoltate imediat după Revoluție, cu învățătorii apăruți, intelectuali care au fost în acel moment providențiali. Ce vedeți acum în stradă, atunci a început. (Nu vă mai obosiți să-mi precizați că despre realism e vorba, nu cinism.)
      • Like 0
    • @ Corina
      radu check icon
      Cam unde ar fi cinismul?Textual.Ce nu vă convine vă plictisește?Comportamentul clasic al femeilor în lipsă de argumente.Eu am subliniat,dacă ați citit tot și ați priceput, că tocmai,pt. faptul că foarte mulți ascultau E.L. sau V.A. fără să fi priceput nimic ,nici atunci dar nici după 1990 până în prezent, de aici și „metamorfoza„ descrisă de autor a acestora,mai mult „OAMENII„ aceștia NU au evoluat, ci au involuat se pare. De aceea sunt și puțini în stradă și mai ales f. puțini din acea generație, drept dovadă,restul „ascultătorilor„ stând acasă, iar marea majoritate înjurându-i pe cei din stradă conform cu zicerile Antenelor în urma metamorfozării De ce negați evidența?.Doar așa că nu vă place?Cam sună a râzgâială. Faptul că ne sunt părinți și îi iubim nu ne poate face orbi(oricât de cinic ar părea) și să nu vedem adevărul, căci da, mentalitatea lor social-politică e toxică,asta e.Se pare că nu sunteți capabilă să discerneți între sentimente și rațiune, nu că ar mira dar vă răpește imaginea de ansamblu mărginindu-vă la extrageri din context ce duce la concluzi false cu iz salon de operetă.
      • Like 0
    • @ radu
      Corina check icon
      Păi da, riscul există mereu. Unii nu vin să citească decât pentru a-și debita pe multe rânduri propriile idei fixe pe care și le cred imbatabile, printre catalogări bizare ale interlocutorilor inocenți. Îmi iau ale mele „concluzi false cu iz salon de operetă.” și închei aici.
      • Like 0
  • ˝Ai acces la internet și îți place să te implici în comentarii pe Facebook când te întorci seara acasă rupt de muncă?
    Înainte de a-i lua apărarea prin comentarii unei persoane "hăituite" de DNA, uită-te la ce casă are. Uită-te la ce mașini are. Vezi pe unde se plimbă prin vacanțe. Gândește-te apoi că omul ăla a fost bugetar toată viața. Pune-i cel mai generos salariu care se poate câștiga anual ca bugetar și înmulțește-l cu anii de când lucrează la stat. I-ar fi ajuns banii pentru căsoaia aia? Pentru vacanțe luxoase? Pentru mașini d-ălea? Îți dă cu virgulă?
    Acum, uită-te la casa ta. E la fel? De fapt ce vorbesc eu de casă? Uită-te în frigider. Ai senzația că te uiți pe redtube? Pun pariu că majoritatea spațiului e ocupat de oale și cratițe. Pe masă ai o mușama d-aia ieftină crestată cu urme de cuțit adunate ca niște scrilejituri ale unui soldat care își făcea AMR-ul pe vreun perete răcoros. Ai tot zis că iei alta, dar nu prea "e" bani. Haaai, că te-am nimerit, sunt sigur. Tu de ce nu ai bani ca ăla? Că ești mai prost? Păi cum? Tu să fii prost? Păi nu ești tu ăla deșteptu' care demască conspirații cu state paralele, binoame, străini care vor să ne vândă țara și moșnegi care plătesc 30 de lei pe câine protestatar?
    Hai mai bagă un comentariu despre statul paralel, să te vadă prietenii cât ești tu de deștept și cum desfaci tu ițele. Dar între timp, nu uita de mușamaua aia...poate o schimbi luna asta...dacă ajunge banu' după ce-ți schimbi pantalonii rupți în c*r de atâta muncă sau dacă îți trimit copiii bani din "străinătățuri", că doar au plecat acolo tot din cauza legilor justiției și a procurorilor care hăituiesc îngerași inocenți.˝ Marian Godina
    13 noiembrie la 20:29 ·
    • Like 8
    • @ Dan Retegan
      As vrea sa votez acest comentariu de o mie de ori!!!
      • Like 0
  • Dintre dependentii de Antena 3 cei mai amuzanti mi se par susţinătorii PNL.
    • Like 1
  • Dintre dependentii de Antena 3 cei mai amuzanti mi se par fosii fani PNTCD, care au ajuns sa il urasca pe Basescu atunci cand ascensiunea lui a coincis cu, poate a si cauzat-o, caderea in irelevanta a PNT. Si s-au refugiat in adularea trustului media care il demoniza pe Basescu, facand astfel fara sa isi dea seama o pirueta politica la 180 de grade. Stiu cativa care au facut pirueta si pe filiera PNL.
    • Like 8


Îți recomandăm

Valentin Popa - Foto Octav Ganea

Ceea ce face în ultimele luni, mai ales în ultimele săptămâni dl. ministru al Educației a provocat reacții din partea corpului academic din România: studenți și cadre didactice, universități vizate au reacționat față de modul barbar în care un ministru, profesor universitar, rector al unei universități acționează în managementul (defectuos) al unui sistem, Educația, considerat, conform legii, o „prioritate națională”. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Citește mai mult