O finală instrumentală e singurul concert la care poți auzi aceeași lucrare de două ori, fără să simţi că te plictiseşti . E un concert de concert de concerte, summum al emoțiilor pentru concurenți, public ba chiar și pentru juriu. Samuel, Joshua și Sanghyeok, trei băieți din Berna, Johnston City Tennessee și Seul de 28, 19 și 22 de ani au concurat în seara zilei de 7 septembrie 2026, la Ateneul Român, pentru marele premiu la secțiunea violoncel a Concursului Internațional George Enescu. A doua zi, dimineața, aflăm rezultatele PISA 2025, conform cărora România scade abrupt cu 16 puncte la evaluarea competențelor elevilor la Citire. Şi nu numai. Suntem pe ultimele locuri în UE și pe locurile 48-55 din 91 de țări, la cele trei competențe de bază ale elevilor.
Din peste 200 de concurenți înscriși, am avut calificat în etapele finale ale secțiunii violoncel din Concursul Enescu un singur violoncelist român. Drumul spre excelență începe încă de pe băncile colegiilor de muzică, îmi spune profesorul Dan Prelipcean, violoncelistul Cvartetului Voces și membru al prestigiosului juriu de specialitate. Avem în continuare mulți copii talentați dar ceva s-a pierdut pe drum. La fel ca la Citire, avem o scădere abruptă şi la Muzică. Viitorul e ecranat în ritm de cazacioc de un vertij haotic. Ne îndreptăm veseli spre prăpastie.
Luni seara, 7 septembrie 2026, Ateneul Român. Emoţiile foşnesc literalmente în cea mai frumoasă sală de concerte din România, plină ochi. Joshua Kováč, un american cu origini cehești de 19 ani, deschide concursul. E emoţionat. S-a pregătit toată viaţa pentru concursul acesta. Şi pentru cele care vor veni. A ales, firesc, Concertul de Dvořák în si minor op.104, unul dintre cele mai spectaculoase din literatura instrumentului pe care compozitorul ceh l-a scris în 1892, ultimul său an american la New York. Orchestra Naţională Radio dirijată de Case Scaglione, un american cu origini italiene, atacă energic şi ferm. Adolescentul înalt și slab, care intră stângaci în scenă se transformă imediat cu tema violoncelului quasi improvisando, după expoziţia simfonică impetuoasă. Tema sumbră şi melancolică, intensificată într-un crescendo orchestral admirabil, se stinge lent în tema a doua, o melodie tandră cântată superb de cornul solo.
Orchestra are chef de cântat, asta e minunat. Tânărul celist se pliază rapid tonusului, cu tandrețe fermă în temele viguroase, într-un sunet bine timbrat cu poezie interioară a dinamicii. E o luptă fremătătoare căreia tânărul i se abandonează treptat, cu un vibrato excelent și pasional. Publicul e cucerit, liniștea sălii devine nor atmosferic de atenție cucerită peste care plutește acum cu intensitate elegiacă tema părții a doua, desenată fin de violoncelul adolescentului de pe scenă. Intervențiile încurajatoare ale orchestrei îi susțin declarația, partida de suflători de lemn sună extraordinar pe fundalul arpegiilor solistice, cu mențiuni de excelență pentru clarinet și flaut. Dvořák și-a citat aici Lasă-mă în pace, primul și emoționantul din 4 Cântece op.82. Farmecul din coda se transformă brusc într-un dans vesel, suntem în rondo-ul final energic, atacat cu patos de solist care îşi etalează virtuozitatea în pasajele registrului înalt. Orchestra e trup şi suflet, cu alămuri imperiale, dirijorul temperează forţa ansamblului pentru proiecţia solistică. Suntem în lumea interioară a frumuseţii exaltante. Sala exultă în urale, a fost excelent.
Elvețianul Samuel Niederhauser e cel mai experimentat din trio-ul concurențial al finalei. Are 29 de ani, a fost deja laureat la Regina Elisabeta și Paulo Helsinki, e deja solist concertist consacrat în țara cantoanelor și cântă pe un violoncel de lutier Testore din 1690. Siguranţa se vede de la intrarea în scenă şi din alegerea lucrării pentru testul final. Concertul 1 pentru violoncel în Mi bemol major op. 107 de Dmitri Șostakovici, unul dintre cele mai importante și mai des cântate concerte ale secolului 20. Compus în 1959, în perioada dezghețului lui Hrușciov, de după moartea lui Stalin, pentru legendarul violoncelist Mstislav Rostropovici, acesta ilustrează stilul caracteristic al lui Șostakovici: un amestec de emoție brută, umor ironic și o profunzime întunecată, introspectivă, totul pe fundalul turbulent al presiunilor politice sovietice. Instrumentele de suflat din lemn răspund destul de timid la atacul direct al solistului din temă, dar experimentaţii muzicieni din ONR revin imediat la armonie cu corzile și suflătorii de lemn precis articulați. Cu Scaglione discret dar ferm la pupitru, muzica se desfășoară în mare parte de la sine, într-un dialog captivant în care Samuel Niederhauser irumpe pur și simplu în adaptarea energică a motto-ului din patru note pe numele Șostakovici (Re – Mib – Do – Si) care îl impune chiar de la început, recognoscibil pe toată durata partiturii.
Tânărul elvețian are un sunet amplu, intonație curată și un aplomb cuceritor, un amestec de forţă şi tinereţe. Juriul e foarte atent la sarcasmul abandonului sălbatic în care solistul e strălucitor, riscând totul. Mi-e deja clar că e o opțiune pentru primul loc. Partea centrală, Moderato, aduce poezia profundă a elocvenței pe care o așteptam de la solist. Elveţianul are și suflet nu doar tehnică de virtuoz - da, meditația contemplativă are melancolia justă, păstrând totodată serenitatea fluidă a exprimării intime. E o confesiune intensă pe care publicul o primește înfiorat. Interpretarea lui Sameul Niederhauser crește la cote incadenscente în pasajul introspectiv decupat de compozitor pentru violoncel solo, celestă și corzi. E hipnotizant prin frumusețe. Cadenza lui convinge definitiv și face sala să amuțească încă o dată, îl văd pe Arto Noras, venerabilul preşedinte al juriului cum înclină încântat fruntea. Această parte a treia nu e doar nouă demonstrație a unei tehnici excelente, este unul dintre cele mai solicitante pasaje ale concertului care valorizează intensitatea emoţională de care e capabil tânărul de pe scena Ateneului. Prin virtuozitate. Samuel Niederhauser trece cu brio limitele. Finalul Allegro con moto e entuziasm solistic fără margini, cu sincope, vitalitate ritmică și un mix de jubilație tensionată, în care violoncelul solo e suveran. Superbul joc dialogat cu orchestra e frenetic, suntem în plin dans rusesc, o parodie de fapt la Suliko, melodia vulgară preferată a lui Stalin, prin care Șostakovici îşi bate joc de fapt de întreg sistemul sovietic. Aplauze entuziaste, Niederhauser e pur şi simplu adorat de publicul român! Tânărul de 29 de ani zâmbeşte fericit. Excelenţa e exuberantă, excelența exultă!
Al treilea finalist, Sanghyeok Park, sud-coreeanul de 22 de ani reia Concertul pentru violoncel și orchestră în si minor op. 104 de Antonin Dvořák. Solistul e impecabil, dar interpretarea lui e mai puţin pasională, uşor politicoasă, didactică. Nu, nu e vorba de plictiseală, orchestra se dăruie cu generozitate, publicul e super atent, dar jocurile sunt făcute. Sanghyeok e impecabil, cu un vibrato de profesor, sunet mai mic dar frumos, dinamică articulată și un pianissimo minunat. Îi lipsește doar un vârf de cuțit de emoție, cel care face diferența pe o scenă. Şi în viață. Jocurile sunt făcute.
Decernarea premiilor e emoționantă. Arto Noras, președintele juriului are un discurs vibrant. Muzica lor face viețile noastre mai frumoase, spune profesorul care a predat violoncel 40 de ani la Academia Sibelius din Helsinki. Pe scenă cu el sunt Frans Helmerson, Elena Dubinets, Marin Cazacu, Enrico Dindo, Inbal Segev, Claudio Bohórquez, Dan Prelipcean și Valentin Răduțiu, cei care au notat și jurizat toate etapele istovitoare de concurs. Mă bucur mult alături de sala încântată că Playing for Tomorrow, premiul în valoare de 1.500 de euro, oferit de BRD – Groupe Société Générale i-a revenit lui Seojin Jung, din Coreea de Sud, tânăra violoncelistă care a fost favorita mea și a publicului în semifinala play & conduct, cu o interpretare entuziastă și solară a a Concertului 1 de Haydn. Tânăra de doar 14 ani studiază la Universitatea de Arte din Coreea de Sud, a început violoncelul la 8 ani iar la 10 a debutat cu orchestră. Vom mai auzi de ea cu siguranță pentru că e un fenomen. Seojin râde fericită și emoționată când primește diploma. Acest copil știe cu siguranță că are viitorul în față, iar un juriu de specialitate notează evoluțiile din toate etapele de concurs. Flavia Popa, secretarul general al BRD – Groupe Société Générale, inițiatoarea acestei meritorii investiții în viitor, e și ea impresionată la decernare. Tinerețea emoționează, mai ales când e în căutarea excelenței exuberante!
Premiile Secțiunii Violoncel la Concursului Internațional George Enescu 2026
Samuel Niederhauser, Elveţia, Premiul I, în valoare de 15.000 de euro. Samuel a primit și Premiul pentru cea mai bună interpretare a lucrării impuse - Waves of Gravel de Malika Kishino, în valoare de 2.000 de euro, precum și Premiul Publicului, în valoare de 1.000 de euro.
Joshua Kováč, Statele Unite ale Americii, Premiul al II-lea de 10.000 de euro şi Premiul „Serafim Antropov-Manu”, în valoare de 3.000 de euro, pentru cea mai bună interpretare la Sonata nr. 2 în Do major pentru violoncel și pian, op. 26 de George Enescu.
Sanghyeok Park, Coreea de Sud, Premiul al III-lea, în valoare de 5.000 de euro.
Pe lângă premiile financiare, Concursul Internațional George Enescu oferă laureaților oportunități menite să contribuie la dezvoltarea carierei lor internaționale. ARTEXIM acordă premii constând în concerte și recitaluri în cadrul edițiilor din 2027 și 2028 ale Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, precum și în stagiunile unor instituții de spectacole și concerte din România, în perioada 2026–2028. Oportunitățile artistice sunt dezvoltate în parteneriat cu Filarmonica Lyra – George Cavadia Brăila, Filarmonica Arad, Filarmonica „Mihail Jora” Bacău, Filarmonica „Oltenia” Craiova, Filarmonica „Moldova” Iași, Filarmonica de Stat Oradea, Filarmonica Pitești, Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești, Filarmonica „Ion Dumitrescu” Râmnicu Vâlcea, Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” Satu Mare, Filarmonica de Stat Sibiu și Orchestra Națională de Cameră din Chișinău. În calitate de câștigător al Secțiunii Violoncel, Samuel Niederhauser va susține, pe 14 februarie 2027, un concert în cadrul stagiunii camerale a Teatro Fraschini din Pavia, Italia. Totodată, în cadrul ediției din 2026, Andreas Vierziger, curator și strateg muzical, va oferi câștigătorilor și laureaților secțiunilor instrumentale sesiuni de mentorat și consultanță personalizată, adaptate nevoilor și obiectivelor lor profesionale.
Trofeul Concursului Internațional George Enescu este realizat de artistul Mihai Băncilă.
Vineri, 11 septembrie, la Ateneul Român are loc semifinala la Secţiunea Vioară a Concursului Internaţional George Enescu 2026, structurată în două părți: de la ora 10.00 lucrări George Enescu, cu acompaniament de pian, de la ora 16.00, cu Orchestra de Cameră Radio și Deborah Nemțanu, concertmaestru invitat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.