Trăim într-o epocă în care memoria publică este remarcabil de scurtă, un defect pe care politicienii îl exploatează cu o cinică voluptate. De aceea, am simțit nevoia unei radiografii riguroase, de factură interdisciplinară, a anilor 2020–2022. Am privit această perioadă nu ca pe un simplu accident epidemiologic, ci ca pe un veritabil test de stres aplicat instituțiilor libertății, combinând teoria politică, dreptul constituțional și studiul comunicării publice.

De câte ori în spațiul public apare câte o știre care conține în titlu „tânăr” și „drogat”, cei care recepționează mesajul pleacă de la o premisă strâmbă, aceea că un tânăr drogat este un ratat căruia nu-i place cartea și care s-a apucat de prostii. Nu, stimați cititori, și mă adresez acum în special părinților de adolescenți, nu așa arată un drogat. Așa arată: Foto - Instagram

Spuneam, după măcelul cu camionul de la Nisa, că trăim o epidemie de ciumă psihică. Ea nu se transmite ca aceea fizică, prin contact sau apropiere, ci la mari distanțe, prin rețelele tehnologiei informaționale.

Dramaturgul Matei Vișniec vorbește într-un interviu pentru Republica.ro despre întrebările care se pun după atacul de la Nisa: „Cum de a reușit un camion să intre într-o zonă securizată? Cum de s-a putut ca, într-un loc în care era atâta lume, să nu fie blocate total străzile” (FOTO: Radio France Internationale)

Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns. Băiatul acesta fără direcție a pescuit niște idei din aer și și-a făcut din ele crez personal, sens, direcție.

Elevul Luigi dintr-a unșpea de la Liceul Tehnologic Auto din Craiova s-a autointitulat Omar al-Faruq și s-a apucat să caute „grenăzi“.

Ce faci când ai impresia că această lume nu îți mai oferă nimic? O arunci în aer și te muți în cea de dincolo (Foto Guliver Getty Images)