Matei Vișniec: Cu o zi înainte de masacrul de la Nisa, președinția Franței a primit un mesaj de la responsabilul pe regiunea Coasta de Azur

Dramaturgul Matei Vișniec vorbește într-un interviu pentru Republica.ro despre întrebările care se pun după atacul de la Nisa. „Cum de a reușit un camion să intre într-o zonă securizată? Cum de s-a putut ca, într-un loc în care era atâta lume, să nu fie blocate total străzile?”, se întreabă Matei Vișniec, care este stabilit în Franța.

Acesta a vorbit și despre tendința europenilor de a uita repede dramele, ceea ce îi lasă vulnerabili în fața unui nou tip de război. 

Un război lung, ciudat, fără reguli cunoscute, pe care Occidentul nu l-a mai trăit niciodată. 

Care sunt slăbiciunile statului francez, ale Europei, spre care trimite atacul de la Nisa?

Eu nu pot să vă spun decât părerea mea personală, eu nu știu în acest moment în ce fază este ancheta și unde au fost punctele slabe la Nisa. Sunt întrebări care se pun. Cum de a reușit un camion să intre într-o zonă securizată? Cum de s-a putut ca, într-un loc în care era atâta lume, să nu fie blocate total străzile, eventual cu protecție din beton din aceea, pe care uneori întreprinderile și le pun în față ca să nu poată veni nicio mașină ca să se izbească de ele. De pildă, la mine, la Radio France Internationale, la Paris, după atentatele de la Charlie Hebdo, s-au pus niște blocuri de beton în față, astfel încât niciun nebun care ar vrea să se izbească la RFI cu mașina să nu poată trece. Au fost probabil niște elemente de laxism acolo.

Ar fi trebuit ca forțele de securitate să se gândească la acest mod de operare, cu atât mai mult cu cât el este utilizat deseori în Israel, dar niciodată n-a făcut atâția morți. Au fost mașini care au izbit pietoni care așteptau în stațiile de autobuz și au fost doi-trei-patru morți. Dar acest mod cu un camion, pe o promenadă, este un lucru stupefiant

Există această tendință în Occident de a uita repede dramele. Oamenii încă nu s-au trezit și nu au conștiința faptului că au intrat într-un război lung, care este ciudat, special, fără reguli cunoscute, un război pe care Occidentul nu l-a mai trăit încă. Sigur, au fost atentate în Italia, pe vremuri, dar acum există o mare masă de radicalizați în interiorul societății occidentale, niște lupi singuratici care pot reacționa în funcție de oportunități. Când vor ei, dacă li se pare că este momentul. Aici e marea problemă a Occidentului. Sigur că nu trebuie stigmatizată o comunitate, dar în același timp s-a produs o radicalizare. Religia și mai ales maniera radicală de a concepe Coranul și toată această ideologie a califatului a produs niște monștri, a produs candidați la acte kamikaze care acționează în funcție de punctele slabe. 

Toate meciurile (de la Euro 2016, n.n.) au fost foarte bine protejate, nu s-au produs atentate în timpul meciurilor și exact acum, când era 14 iulie și Franța avea gândul în altă parte, era într-o atmosferă de sărbătoare, în modul cel mai banal cu putință... Ar fi trebuit ca forțele de securitate să se gândească la acest mod de operare, cu atât mai mult cu cât el este utilizat deseori în Israel, dar niciodată n-a făcut atâția morți. Au fost mașini care au izbit pietoni care așteptau în stațiile de autobuz și au fost doi-trei-patru morți. Dar acest mod cu un camion, pe o promenadă, este un lucru stupefiant și, în același timp, ar fi trebuit poate ca serviciile de securitate să își imagineze că acolo trebuie mai multă protecție. Discuția rămâne deschisă. 

Responsabilul pe regiunea Coasta de Azur trimisese cu o zi înainte de atentat un raport către președinția Franței, în care spunea că forțele de ordine sunt neliniștite, că simt că nu pot asigura securitatea, că nu dispun de mijloace suficiente și nici de o legislație suficientă care să le permită să își ducă la bun sfârșit misiunea. Sunt multe elemente care trebuie să intre în context.

Care este concluzia?

A spus-o astăzi premierul francez: vor mai exista victime, vor mai exista atentate, am intrat într-o epocă în care trebuie să ne obișnuim cu atentatele. Nu este strălucit mesajul, dar măcar este obiectiv.

Spuneați astăzi că Franța se comportă ca și când fiecare atentat ar fi ultimul.

Există această tendință a populației de a uita repede și vigilența scade. Oamenii spun: Nu se poate într-o țară ca Franța, a fost o excepție. Nu se poate! Două atentate pe an, poate că următorul o să vină peste cinci-șase ani. Frecvența atentatelor demonstrează că ceva nu este în regulă. A fost anul trecut la Charlie Hebdo, a fost în noiembrie în Paris, apoi a fost atentatul din Belgia, iată că acum s-ar spune că se accelerează frecvența. Un strateg spunea că poate și din cauza schimbării de strategie a organizație statului islamic, care simte că pierde teren și atunci le cere militanților sau simpatizanților să nu mai vină în Irak sau Siria, ci să acționeze la fața locului în Occident. Ceea ce înseamnă un fel de deschidere a unui front extrem de mișcător și de incert în toată Europa Occidentală, în toată Europa, poate. E o schimbare de accent, ceea ce s-a întâmplat trebuie să-și trimită toată unda de șoc reflexivă peste tot, inclusiv în Europa de Răsărit. Chiar dacă se iau măsuri extraordinare, rezultatele nu or să fie imediate, pentru că toți cei care sunt radicalizați și care sunt dispuși să treacă la acțiune nu-i știm, nu sunt numărați, nu pot fi bănuiți, dar ei există. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp