foto: Profimedia
Oligarhia nu se arată niciodată în public. Ea nu urcă pe scenă, nu-și asumă replici și nu poartă măști. Oligarhia este regizorul nevăzut, cel care împinge mereu actori cu măști în lumina reflectoarelor să joace aceeași piesă: păstrarea puterii. Regizorul din culise este mereu același — bogăția și influența concentrate în câteva mâini — dar măștile se schimbă cu anotimpurile.
În contrast, Democrația nu intră în roluri și nu poartă măști. Ea nu joacă în spectacolul regizat, ci îl întrerupe: sufleorul care smulge măștile, lumina care cade brusc peste scenă, publicul care se ridică atunci când piesa devine insuportabilă. Democrația trăiește din îndoială și dezacord, fragilă dar gălăgioasă, singurul act care tulbură regia și forțează actorii să rămână descoperiți.
Astăzi, pe scena Europei, intră Reformismul. Își pune masca de porțelan și costumul managerial, șoptind: Nu există alternativă. Coridoarele de la Bruxelles bâzâie ca niște aripi de fundal, programele FMI servesc drept recuzită. Bugete se taie, pensii se recalculează, servicii se privatizează — totul sub reflectoarele modernizării. Bancherii și multinaționalele îi scriu replicile și dau decorul, în timp ce publicului i se vinde austeritatea drept progres. Puterea devine invizibilă, prezentată ca inevitabilitate. Datoria e rebotezată „stabilitate,” austeritatea „responsabilitate,” privatizarea „reformă.” Limbajul e sec, dar efectele sunt tăioase: taxele cresc, salariile scad, locurile de muncă dispar, școlile se închid, spitalele se golesc, străzile se ruinează.
Dar înainte ca sala să se indigneze, începe farsa. Populismul irumpe pe scenă, pictat în culori de carnaval. Eu sunt poporul, strigă, promițând salarii mai mari, facturi mai mici și demnitate recâștigată. Mulțimea aplaudă, convinsă că-și aude vocea, deși replicile sunt scrise de moguli și propagandiști. Originalitatea lui e spectacolul: torțe devenite recuzită, mitinguri transformate în scenă, furia coregrafiată și aplauzele repetate. Dar vopseaua se scurge, promisiunile se prăbușesc, iar sala rămâne cu praful și ecoul. În loji, banchetul continuă neatins, oligarhii ciocnind pahare mulțumiți.
Aici farsa se dezvăluie. Reformismul și Populismul se prefac rivali, dar împart aceeași cabină. Unul ascunde puterea în invizibilitate, celălalt o îmbracă în spectacol. Publicul crede că vede Democrația, dar piesa este scrisă de aceeași mână. Când cortina cade, ambele măști se înclină în fața aceluiași banchet.
Piesa nu e nouă. Până deunăzi, în centrul scenei Progresismul sclipea cu promisiuni verzi pentru viitorul planetei, dar s-a ofilit în jargon și conferințe, lăsând tot banchetul oligarhic neatins. În alte colțuri ale scenei, regizorul scoate măști mai vechi din garderobă: Naționalismul în bronz, Militarismul în oțel, Clericalismul în stofe sacre. Măștile se schimbă, regizorul nu. Publicul aplaudă sau huiduie, dar scenariul rămâne același. Doar Democrația, fragilă și imperfectă, poate rupe cortina, aprinde luminile și forța regizorul să rămână descoperit, până când piesa însăși va fi rescrisă.
Iar și iar.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vom continua sa le aplicam, de data asta corect.
Numarul de victime pe care le vom provoca in continuare este doar statistica.
Importanta este doar flamura rosie.
Vrem sa o repetam.
Poate de aia moare „democrația” din cauza propriei incompetențe: nu a reușit să-și „analfabetizeze” toți cetățenii...
"Unde sunt profeții, unde sunt vizionarii, unde sunt poeții ?"
Ce-ar fi zis Zbigniew Brzezinski despre ce se-ntâmplă acum..? :
https://www.youtube.com/watch?v=qFd6H6o4w5E&list=RDqFd6H6o4w5E&start_radio=1
Și apropo de textele fluviu (fără spații între strofe, era criminal..) :
Vodka intimate, an affair with isolation in a Blackheath cell
Extinguishing the fires in a private hell
Provoking the heartache to renew the licence
Of a bleeding heart poet in a fragile capsule
Propping up the crust of the glitter conscience
Wrapped in the christening shawl of a hangover
Baptised in the tears from the real
Drowning in the liquid seize on the Piccadilly line, rat race
Scuttling through the damp electric labyrinth
Caress Ophelia's hand with breathstroke ambition
An albatross in the marrytime tradition
Sheathed within the Walkman, wear the halo of distortion
Aural contraceptive aborting pregnant conversation
She turned the harpoon and it pierced my heart
She hung herself around my neck
From the Time-Life-Guardians in their conscience bubbles
Safe and dry in my sea of troubles
Nine to five with suitable ties
Cast adrift as their side-show, peepshow, stereo hero
Becalm bestill, bewitch, drowning in the real
The thief of Baghdad hides in Islington now
Praying deportation for his sacred cow
A legacy of romance from a twilight world
The dowry of a relative mystery girl
A Vietnamese flower, a Dockland union
A mistress of release from a magazine's thighs
Magdalenes contracts more than favours
The feeding hands of western promise hold her by the throat
A son of a swastika of '45 parading a peroxide standard
Graffiti disciples conjure testaments of hatred
Aerosol wands whisper where the searchlights trim the barbed wire hedges
This is Brixton chess
A knight for Embankment folds his newspaper castle
A creature of habit, begs the boatman's coin
He'll fade with old soldiers in the grease stained roll call
And linger with the heartburn of Good Friday's last supper
Son watches father scan obituary columns in search of absent school friends
While his generation digests high fibre ignorance
Cowering behind curtains and the taped up painted windows
Decriminalised genocide, provided door to door Belsens
Pandora's box of holocausts gracefully cruising satellite infested heavens
Waiting, the season of the button, the penultimate migration
Radioactive perfumes, for the fashionably, for the terminally insane, insane
Do you realise? Do you realise?
Do you realise, this world is totally fugazi
Where are the prophets, where are the visionaries, where are the poets ?
To breach the dawn of the sentimental mercenary
Oare ești frate geamăn cu CTP?
Și da, alternativa va fi infinit mai rea, dar ca de obicei, "oamenii slabi aduc vremurile grele"!
Mulțumim democrației că ne-a adus aici...
Ne place tuturor să credem că avem puterea de a schimba lucrurile. Certitudinea este că din când în când (periodic, cum s-ar spune!) e nevoie de o „reașezare” a „situației”. Și-atunci se întâmplă ce trăim acum: mahării planetei își împart încă o dată zonele de influență...
Propaganda cea stangista
E o treaba foarte trista
Bine-i că pe Bolojan
L-am pus la guvern baștan?
Crima !!!!!
Niste bestii.
politicile de stanga au devedenit extremiste.
si nimeni de centru nu critica asta.
de asta oamenii se duc spre dreapta, pentru ca critica ceva ce toti vad, dar cum spun ceva cum sunt numiti fascisti si nazisti daca spun ca imigrantii ilegali nu au ce cauta in tara sau ca nu e ok sa faci propaganda transgender la gradinita.
oamenii nu sunt prosti, simt si vad lucrurile astea, iar fustrarea e mai mare cand vad ca nimeni nu ii critica pe aia de stanga. sau cand cineva are curaj sa critice e automat facut fascist.
vedeam zilele trecute pe digi24 pe site un articol in care se vorbea despre zecile de concedieri din sua din cauza ca oamenii respectivi s-au bucurat online ca a fost asasinat kirk.
dar nu a existat niciodata un articol despre sutele sau miile sau chiar zecile de mii de oameni concediat din sua si europa de vest pentru o gluma gay sau acuzatii nefondate de hartuire sexuala.
oamenii vad dublul standard asa ca se duc spre cei care vorbesc ceea ce si ei ar vrea sa vorbeasca, dar nu vor sa fie facuti nazisti daca zic ca un negru a ucis o ucraineanca in sua, iar negrul ala a fost eliberat de 14 ori inainte pentru ca era foarte violent.
dar in acelasi timp un alb fost aproape linsat de media din sua ca a ucis (din greseala) un negru in metrou care era foarte recalcitrant si devenise periculos pentru toti.
oamenii s-au saturat sa se prezinte stiri cu "cetateni" care ucid oameni fara sa apara pozele sau etnia, dar sa sa fie acuzati de fascism daca nu mai vor imigranti ilegal.
RUSINE ca va prefaceti toti ca nu stiti problema
O reciclam acum, schimbam lupta de clasa cu lupta identitara, ii zicem progresism, ura si la gara.
Reteta ?
Incitam la diviziune, ura si crima.
Ii cancel pe cei ce rezista, daca se poate si fizic.
Sub flamura rosie.
E o crima.
Apoi cine crede că probleme actuale se rezolvă cu o armată de proști și inculți sprijiniți de analfabeți funcțional, va afla destul de curând că lucrurile stau chiar pe dos și vor rămâne așa până când nu se va ajunge iarăși la un echilibru politic în zona de centru a spectrului.
Stai, stai puțin că mă sună un coleg din SIE. Probabil vrea să-mi spună despre niște noi intrări de ruble în cont și bineînțeles despre noi sarcini de îndeplinit :-) :-)
Asemenea prostioare dau apă la moară păpușarilor de la kremlin spre tâmpirea maselor lipsite de neuroni critici.
Poate autorul are și alte treburi și platforma aceasta îl ia de la preocupări mai utile, cum ar fi auto-consilierea spre o înțelegere mai adecvată a lumii...