Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Tigruța transmite: Jumătate din Madrid 2016 e campionatul național al României!

Madison Keys nu-i fiștecine. Nr. 21 mondial, americanca e o lupoaică tânără care vine. În meciul de azi-noapte, oricât de mare ar fi bucuria, să rămânem lucizi: Keys a jucat prost, ca trezită din somn, cu momente rare în care a arătat ceva din ce poate, alternând cu multele în care a zâmbit aerian după greșeli.

Ce-a arătat Patricia Maria Țig: în primul rând, o siguranță dată de încredere cum foarte rar se vede la o jucătoare care doar astă-vară, la București, primind un wild card, a ajuns prima oară pe un tablou principal de turneu WTA. La Madrid, Tigruța a câștigat în câteva zile cât în toată cariera ei de până acum, consumată prin turnee ITF challenger și futures cu premii de câteva mii de dolari...

Uluitor e că, în aceste condiții, Patricia a arătat peste noapte ca o jucătoare de top WTA. Capacitate mare de acoperire a terenului, serviciu solid, lovituri reușite din unghiuri grele, „tupeul” cu care pune stopuri sau lobează. Se mai văd și niscai „provincialisme”: digeră nu destul de repede greșelile, se uită lung după urme de minge, deși știe bine că arbitrul nu-și va schimba decizia. 

Și interesant este că pe antrenorul ei, fostul jucător de Cupa Davis, Răzvan Sabău, Patricia nu l-a chemat la bancă, deși au fost destule momente care i-ar fi cerut prezența.

Tigruța corectează prin victoria ei asupra lui Madison Keys, după ce le-a bătut pe Kasatkina și Stephens (numărul poziției Patriciei în clasamentul WTA, 134, e aproape dublul sumei locurilor învinselor, 78!) ce scriam azi-noapte: Madrid 2016 nu mai „poate fi” cel mai bun turneu din istoria tenisului românesc, întrucât chiar este!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Două sentimente se ciocnesc în mine când am în fața ochilor jucătoarele iraniene de fotbal tăcând intens în timp ce imnul țării lor curge din difuzoare: mă bucură nespus să văd cât de curajoase și demne sunt, căci știu bine că pot fi executate îndată ce vor reveni în Iran; mă întristează nespus chipurile lor întunecate și asprite de suferință, arătate lumii pe stadionul Gold Coast din democratica Australie, care nu cunoaște nici dictatura, nici războiul pe teritoriul lui.

Citește mai mult