Madison Keys nu-i fiștecine. Nr. 21 mondial, americanca e o lupoaică tânără care vine. În meciul de azi-noapte, oricât de mare ar fi bucuria, să rămânem lucizi: Keys a jucat prost, ca trezită din somn, cu momente rare în care a arătat ceva din ce poate, alternând cu multele în care a zâmbit aerian după greșeli.
Ce-a arătat Patricia Maria Țig: în primul rând, o siguranță dată de încredere cum foarte rar se vede la o jucătoare care doar astă-vară, la București, primind un wild card, a ajuns prima oară pe un tablou principal de turneu WTA. La Madrid, Tigruța a câștigat în câteva zile cât în toată cariera ei de până acum, consumată prin turnee ITF challenger și futures cu premii de câteva mii de dolari...
Uluitor e că, în aceste condiții, Patricia a arătat peste noapte ca o jucătoare de top WTA. Capacitate mare de acoperire a terenului, serviciu solid, lovituri reușite din unghiuri grele, „tupeul” cu care pune stopuri sau lobează. Se mai văd și niscai „provincialisme”: digeră nu destul de repede greșelile, se uită lung după urme de minge, deși știe bine că arbitrul nu-și va schimba decizia.
Și interesant este că pe antrenorul ei, fostul jucător de Cupa Davis, Răzvan Sabău, Patricia nu l-a chemat la bancă, deși au fost destule momente care i-ar fi cerut prezența.
Tigruța corectează prin victoria ei asupra lui Madison Keys, după ce le-a bătut pe Kasatkina și Stephens (numărul poziției Patriciei în clasamentul WTA, 134, e aproape dublul sumei locurilor învinselor, 78!) ce scriam azi-noapte: Madrid 2016 nu mai „poate fi” cel mai bun turneu din istoria tenisului românesc, întrucât chiar este!
