Ce uriașă inimă de luptătoare are Irina!
Meciul cu Christina McHale a fost al treilea de trei seturi în trei zile, fiecare de peste 150 min. Și a avut în față o adversară de fier: parcă am văzut înfruntarea dintre doi cavaleri medievali schimbând lovituri de paloș ținut cu două mâini.
Majoritatea duelurilor au fost raliuri crâncene de pe fundul terenului, asprimea și adâncimea mingilor nepermițând varierea jocului. S-a lovit din răsputeri, cu un singur gând: cine cade prima.
McHale a câștigat primul set în tie-break, deși Irina a avut 6-5 și serviciul, minge de set – din păcate nu a ales tactic să trimită un prim serviciu mediu, de siguranță, l-a ratat, iar pe serviciul 2 slab Christina a intrat în teren și a trimis un retur imparabil.
Americanca a avut și 2-0 în setul 2. De aici însă, Irina a scos niște rezerve speciale, ea știe de unde, impunând un ritm infernal, în forță, la care McHale a cedat: 6-4.
În decisiv, în continuarea elanului din setul precedent, Irina se desprinde la 3-1. Simțeam însă că mai urmează un contraatac al Christinei, și așa a fost: a prins niște serii de winnere direct în ficatul subsemnatului: 3-3.
Parcă așteptând să se termine șarja americancei, Irina a apăsat din nou maneta de presiune: nu-mi venea să-mi cred ochilor cât de îndesat putea să lovească după 2 ore și jumătate. McHale s-a clătinat, apoi a căzut în genunchi, apoi la pământ: 6-4… Epic.
Lupta Simonei cu Timea Bacsinszky a fost, rămânând tot la scrimă, spada contra floretei.
Alegerea tactică a Timeei a fost să varieze jocul, știind că la raliul tare de pe fund are șansa a doua. Așa că a pus stopuri, a slaisat și cu dreapta, și cu reverul, a ridicat baloane, a aruncat chiar mingi „moarte”, foglia secca, mult mai greu de lovit decât pare la televizor.
Răspunsul Simonei a fost cel pe care îl aștept de astă-vară, de la Cincinnati și Toronto: defensivă-ofensivă. După aproape fiecare minge care o punea în dificultate pe Timea, Simona a venit în față și a izbit hotărât, n-a mai așteptat pe fund. I-a ajuns elvețiencei niște scurte, pe care le-a plasat cu mână rece în lung de linie sau le-a proiectat în cros cu toată forța. A făcut și un voleu de dreapta fabulos, din minge tare, de sub fileu.
Cheia meciului stă într-o cifră, cu totul neobișnuită pentru Simona: a câștigat 15 (cincisprezece!) puncte din 19 la fileu, față de 4/7 ale Timeei.
Spre tristețea și bucuria noastră, adversara Simonei în sferturi este Irina. Avem deja o româncă în semifinale!
Sorana Cârstea contra Laurei Siegemund a fost, așa cum mă așteptam, tahicardie continuă. Aproape că nu conta cine e la serviciu, între cele două jucătoare-brici totul era atât de tăios că gemea aerul: break-uri și rebreak-uri în serie. Laura a încercat s-o destabilizeze pe Sorana cu stopuri, slaisuri lungi, loburi, recuperări incredibile, furișări la fileu. Și, în destule situații, a reușit, Sorana nefiind foarte familiară cu astfel de execuții.
Însă Laura, al cărei joc bogat face un mare serviciu tenisului ca spectacol, a pierdut pentru că a vrut să-i țină piept Soranei în raliurile de pe fund, impunând un regim de viteză care-i depășește posibilitățile fizico-tehnice. A reușit o grămadă de winnere cu reverul lung de linie à la Simona Halep, i-a mers și dreapta, dar, la procentaj, mingile scăpate afară au fost mai multe.
Și a mai contat ceva: stăpânirea de sine a Soranei. În tie-break-ul setului 2, fiecare a avut mingi de set, respectiv meci. S-a ajuns până la 9-9, fără ca ritmul sălbatic să scadă o clipă. Sorana nu s-a clătinat, a rămas tot timpul adunată: nu pot să vă spun cât mă bucur pentru ea când știu ce atacuri de panică și crize de încredere a traversat în ultimii ani, strigând disperată la antrenor: „Ce să fac!?”.
Și uite-așa, republicani iubitori ai acestui nobil sport, cu 3 jucătoare, posibil 4, să vedem ce face Patricia Țig cu Madison Keys, în sferturi și cel puțin una în semifinale la Premier Mandatory Madrid 2016, tenisul românesc face probabil cel mai bun turneu din istoria lui…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
