Foto: Klaus Iohannis, președintele României, îl felicită pe gen-lt. Nicolae Ionel-Ciucă, noul Șef al Statului Major General, la sfârșitul ceremoniei de învestire, la sediul MApN, în București, marți, 6 ianuarie 2014. Foto: Ovidiu Micsik / Inquam Photos
Dl. Nicolae Ciucă s-a înscris la doctorat în 1999 și l-a terminat în 2003. Între timp, spune că a fost în misiunea NATO în Balcanii de Vest (2000-2001) și în „misiunea de tip coaliție” din Afganistan (2002). Mărturisește că teza sa de doctorat înglobează, „pe lângă cercetarea științifică și studiul teoretic, experiența acumulată în misiunile reale și exercițiile” la care a participat.
Oricine a muncit la un doctorat știe ce înseamnă cercetarea științifică și studiul teoretic: îți ia zile și nopți din viață petrecute la biroul tău sau în bibliotecă, interacțiunea cu alți specialiști din domeniul pe care îl explorezi, participarea la colocvii și redactarea unor versiuni intermediare, capitole ale tezei finale, pe care să le discuți cu profesorul coordonator și pe care să le prezinți în fața unor specialiști. Să muncești la un doctorat înseamnă în primul rând timp. Mult timp. Cum timpul dlui locotenent colonel a fost ocupat, în acea perioadă, cu participarea în teatrele de operații, putem spune că toată lumea mergea la război, numai Ciucă al nostru mergea la doctorat, unde executa foc de voie epistemologic împotriva talibanilor.
În 2002, pe când era în „misiunea tip coaliție” din Afganistan, dl. Ciucă bibilea la versiunea finală a tezei de doctorat. Prins într-o ambuscadă gnoseologică, și-a pierdut ghilimelele din dotare, prilej cu care a produs un doctorat „tip Ponta”, copy-paste după lucrări anterioare, fără citare. Adică și-a însușit victoriile științifice ale altora, iar el a luat medaliile, sporul la salariu și înaintarea în gradul de general care vin la pachet cu această performanță academică.
Nicolae Ciucă nu are obrăznicia lui Victor Ponta, dar gândește la fel. Față de celălalt premier copy-paste, care și azi încearcă să demonstreze că negrul este alb, dl. Ciucă anunță că se pune la dispoziția colegilor lui, specialiștii din Comisia de Etică a Universității Naționale de Apărare, care vor decide dacă camaradul lor a plagiat. Gestul a fost lăudat imediat de președintele Iohannis, care ne-a comunicat cu această ocazie că e ultima oară când se pronunță pe acest subiect.
Oricât de mult vor încerca să țină capacul pe oală, situația generalului-premier bolborosește urât. Felul în care se apără, motivând, la fel ca Ponta, că altfel erau regulile când și-a dat doctoratul este insultător pentru orice student care și-a scris vreodată o lucrare pe bune. Semnele citării erau la fel și în perioada aia, cum sunt și acum. Apoi. dl. Ciucă susține gângav că nu e vorba de plagiat, ci de unele sintagme care trebuiau folosite la fel în acest domeniu sensibil de care s-a ocupat dumnealui, cum e securitatea națională. Nu știu cum e la epoleți, dar la civili nu am întâlnit niciodată sintagme de zeci de pagini, cât a reprodus dl. general din alte surse, fără ghilimele.
În fine, dl. Ciucă nu poate să scrie altfel decât vorbește. De aceea, mărturisesc că nu sunt foarte surprins de descoperirea doamnei Emilia Șercan. Cu un vocabular cuprinzând doar cuvinte din fondul lexical principal mai greu poți scrie o teză de doctorat.
Ce efect de public va avea plagiatul dlui general, odată ce el va fi certificat și de o instituție a statului? Probabil nul. „A dat în cap la oameni, a furat din buzunarul cuiva?” se vor întreba unii. Întrebați ce cred de furtul intelectual al dlui Ciucă, cei mai mulți vor ridica din umeri și vor răspunde sincer: „Decât atât?!”
Nu știu ce furt mai poate să ne revolte, după ce s-au furat aici combinate, fabrici, păduri, hectare de pământ, țara cu totul, viitorul, speranțele. Furtul intelectual nu mai e un furt, ci o virtute, la câți băieți deștepți cu doctorat și epoleți are țara asta. O fi furat dl. Ciucă 42 de pagini, dar a și făcut ceva în restul de 96. Plus coperțile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Răstimp, mai trase o rafală către defileul-capcană și, nemulțumit de ultimul paragraf din lucrarea de doctorat, o luă de la capăt.
Altminteri, cine crede că-i ușor să fii toată ziua la răzbel iar seara să răscolești hârțoage în Biblioteca Academiei Române, se înșală amarnic.