William Totok/Foto: Wikipedia
Scriu aceste rânduri din solidaritate cu jurnalistul William Totok, corespondent RFI România și cu care am fost coleg la Comisia „Elie Wiesel” în 2003-2004. În timp ce o emisiune tv din Franța promova astăzi dimineață povestea lui Loup Bureau, ziarist francez închis în Turcia pentru așa zis terorism și eliberat după eforturile guvernului francez după 52 de zile, la noi asistăm la un linșaj mediatic al lui William. Intervin, într-o dispută falsă lansată de ong-uri și persoane interesate să promoveze memoria Mișcării Legionare, numai pentru că Totok a primit mesaje de amenințare cu moartea. Organizația Patriotică Radicală a Exilului Românesc „Fii lui Avram Iancu” i-a transmis: „Ia seama că luneci într-un joc periculos, iar dacă faci cunoștințe cu noi în scris, data viitoare – ce nu-i departe dacă nu te potolești – vei cunoaște tăișul pumnalelor noastre sau greutatea bardelor”.
Este inadmisibil ca în democrație Ideile să ucidă! Libertatea de opinie înseamnă dialog și argumente. Numai cine nu are aceste instrumente recurge la amenințări. Cred că situația creată de interviul cu cercetătorul Mihai Demetriade, difuzat pe 28 octombrie la RFI România, a degenerat și datorită analfabetismului instituțional. Reacțiile intempestive și agresive ale președintelui executiv al IICCMER și a conducerii CNSAS nu au făcut decât să încurajeze mesajele agresive și incitatoare ale celorlalți. Conducerea CNSAS este posibil să se fi lăsat înșelată de reacțiile ong-iste și, fără să studieze documente sau să își asculte colegul, pe Mihai Demetriade, a redactat un comunicat inadecvat. De aceea, poate, astăzi o parte din conducerea CNSAS s-a desolidarizat de comunicatul de presă din 31 octombrie.
Președintele executiv al IICCMER a făcut-o cu bună știință. El a semnat un comunicat și a doua zi a opinat și pe blog la Adevărul. De asemenea, nu este prima oară când susține public memoria extremei dreapta interbelice după tehnica „adevărul vostru este și al nostru”, lipsită de spirit critic. El preia numai mesajul și mărturiile legionarilor sau a acelora care îi sprijină și, de asemenea, a participat alături de persoane care se recunosc de la Mișcarea Legionară, la evenimente publice. Să fi uitat președintele executiv, demnitar de stat, care sunt premisele pentru asumarea memoriei de către o instituție publică centrală în democrație?
Eu însă știu că astfel de încercări fac parte din falsa competiție memorială pentru a câștiga spațiul public. O realitate inerentă a tranziției înspre mentalitatea civică democrată, plurală și deschisă. Iar instituțiile publice ar trebui să dirijeze acest proces educațional civic.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Numele meu este Constantin Pop.
Vă mulțumesc că m-ați primit în colectivul de elită al Republicii.
Legat de articolul domnului Alexandru Florian, a cărui profundă îngrijorare legată de negarea practicilor torționare ale regimului comunist, o împărtășesc pe deplin, vreau să spun că am constatat, de la începutul anilor '90 ai secolului trecut, o activitate febrilă a cercurilor legionaro-comunistoide, aceea de a prezenta activitatea lor din timpul regimului trecut( DAR, încă ne-defunct!) ca fiind o activitate mesianică de salvare a poporului român, a Romaniei, în fața așa-ziselor
atacuri date de " agenturili străine".
Întâmplarea a facut să am în familie un adolescent foarte interesat de istoria românilor, un adevărat devorator de studii având ca subiect istoria noastră.
Din nefericire, adolescentul de atunci și bărbatul care este astăzi, degustat de degringolada societății românesti, degringoladă indusă de cei care, în mod pompos și total rupți de o minimă cultură civică și politică, se autointitulează " clasa politică", acest tânăr a ajuns să fie manipulat de aceste forțe legionaro-comunistoide.
A ajuns acest tânăr să creadă ce spun aceste mafalde răspânditoare de otravă,din mahalaua societății noastre.
Nu am reușit, nici până azi, să-l conving de minciunile legionaro-comunistoide.
Mea Culpa!
Există în România instituții abilitate în combaterea unor asemenea derapaje. Hm! Derapaje???
Nu cumva este mult mai grav, prin negarea în sine și, mai ales, prin consecințele profund păgubitoare, în timp, în ce privește o percepere obiectivă asupra istoriei românilor din partea viitoarelor generații de români?
Spun aceasta pentru că, la urma urmei, cum îi creștem pe cei tineri, așa îi vom avea ca adulți!
Ceea ce mi se pare ciudat, de fapt, STRANIU, este faptul că o instituție importantă din România, Biserica Ortodoxă Română, din trupul căreia au căzut victime regimului opresiv al comunismului sute de preoți, nu a schițat niciun gest de minim respect față de memoria acestora,martirizați în temnițele comuniste!!!!
Mi se pare cu atât mai ciudat cu cât presa online îl arată pe PREAfericitul Daniel, mai mereu pe culoarele Parlamentului, unduindu-se mai ceva ca Floricica dansatoarea și înclinându-se ceremonios în fața câte unui Neica Nimeni ajuns mare datorită Adormirii Naționale, doar,doar i se mai scapă ceva bănet pentru "nevoili sufletești" ale bisericii.
Apariția PUBLICĂ a opiniei celor care au încercat să minimalizeze, suferințele a sute de mii de familii, în numele unei instituții importante, este un semnal că avem de a face cu o metastază ce lucrează adânc în subteranele ființei noastre.
Aceasta este,printre altele, consecința dureroasă( durere încă neconstientizată decât de unii dintre noi, doar la nivel individual și la nivel de grupuri ce păstrează o verticalitate morală) a lipsei de educație( aș îndrazni să spun încurajarea non-educației), a lipsei de cultură,a unei Adormiri Naționale, a faptului că, în afara unui cerc destul de restrâns, noi românii încă nu ne cunoaștem, cu adevărat, istoria ca națiune.
Cu mulțumiri pentru îngăduință,
Constantin Pop