O durea tot în 3 litere pe CCR de salvarea statului de drept, de salvarea României de pe buza prăpastiei, când a blocat pârghia deschisă profetului Georgescu către Cotroceni. Problema era că nu intra Ciolacu în turul 2, în ciuda mitei masive pentru națiune pe care a dat-o din bugetul de stat. Din acel moment, CCR s-a considerat deasupra Constituției, deasupra legilor, chiar și ale bunului simț, devenind o adevărată regină a României. Așa că încălcarea unui principiu fundamental al Justiției, nonretroactivitatea legilor, prin decizia privind legea anti Fritz împinsă de PSD, e cât se poate de firească (nonretroactivitatea a fost introdusă de gânditorii Dreptului pentru a se respecta principiul juridic roman „Non bis in idem” și pentru a limita posibilitățile folosirii Justiției ca măciucă politică și/sau personală). După cum firească este și respingerea de către Regină a amendamentelor AUR privind biodiversitatea și pe Mirabela Grădinaru – nu erau ale PSD. Remarcabilă mișcarea-fulger cu care N. Dan a publicat declarația de avere a dnei Grădinaru. Deci, CCR e dreaptă, cum ar veni, aprobă, dar și respinge. Interesant dacă președintele Dan va promulga sau nu legea anti Fritz, căci nu prea are cum s-o scalde, după obicei.
Cât privește întâlnirea la separeu, taman în aceste zile, dintre președinta CCR Tănăsescu și premierul interimar Bolojan, nu-mi pot da seama a cui prostie e mai mare, și a cui explicație, mai stupidă.
Concluzia sussemnatului: calea de consecință, firească și asta, a stării politice, juridice, economice actuale a statului român ar trebui să fie excluderea de facto a României din UE, ba chiar și din Consiliul Europei, în care am fost acceptați în octombrie 1993.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
