Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Tribuna nu e tribunal

Cristian Tudor Popescu

Citesc în golazo.ro, site în care public și eu, un text de un populism demn de un politician românos.

„Echipa Națională nu e a FRF, a lui Burleanu, Lucescu, Stoichiță, a unui jucător sau a altuia. E a României, a oamenilor care iubesc fotbalul și care au nevoie să știe situația exactă a lui Lucescu”, scrie autorul. Eronat de la un capăt la celălalt.

Firește, Naționala nu e proprietatea privată a FRF, dar selecționerul ei este numit de FRF, nu de suporteri și nici de guvern. FRF răspunde însă pentru rezultatele Naționalei, nu poporul iubitor de fotbal, care nu are alt rol decât s-o încurajeze din tribune, rol important, dar atât. Nu fanii aleg selecționerul, nu fanii fac lotul, strategia și tactica echipei.

Prezența lui Lucescu pe banca tehnică la meciul cu Turcia, și poate mai departe, nu o hotărăște Burleanu sau Stoichiță. Lucescu este antrenorul Naționalei, încă n-a fost dat afară, prin urmare doar medicii decid dacă e apt psiho-fizic sau nu. De ce ar avea nevoie fanii profani de situația exactă de sănătate a lui Lucescu, ca să-și dea a doua opinie?

„Pe Otopeni, plecarea și mai ales venirea lui Lucescu au fost organizate ca și cum ar fi fost o operațiune a Mossad-ului”. O comparație de tot kitsch-ul, potrivită unui românos verde... 

Faptul că Mircea Lucescu nu a dorit și nu era dator să se întâlnească „cu zecile de jurnaliști care îl așteptau” e de bun-simț. A trecut prin spitale și tratamente, are dreptul să vrea să se concentreze pe ce are de făcut, nu să dăruiască presa cu vorbe. STAREA DE SĂNĂTATE A UNEI PERSOANE PRIVATE ESTE PROPRIETATEA RESPECTIVEI PERSOANE. Faptul că dl Ovidiu Ioanițoaia a „dezvăluit” în gsp.ro că dl Lucescu a vizitat un oncolog, român din Belgia, ține de obiceiul des întâlnit în presă de a nesocoti cu cinism orice etică a meseriei pentru a face o „știre” de senzație: „Lucescu-cancer”. Hienă care se hrănește cu cadavre, nu câine de pază al democrației.

Rafala finală asupra dlui Lucescu, cel mai prestigios antrenor român din toate timpurile și cel mai cunoscut internațional – „De ce a ținut Lucescu să se ascundă pe aeroport? De cine se ascunde, de fapt, Lucescu? De ce refuză Lucescu să apară în public?” – îmi amintește de înfierările asesorului popular din tribunalele anilor `50 la adresa chiaburului judecat și deja condamnat. Altfel, articolul își atinge scopul, vinde bine la ghiolbani cu chiloți tricolori.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

gradinita - profimedia

La 19 ani, sunt la început de drum. Dar am convingerea că, dincolo de vârstă, educația nu înseamnă doar transmitere de informații, ci, în primul rând, capacitatea de a deschide nu doar minți, ci și suflete. Pentru că, de cele mai multe ori, copiii nu rămân doar cu ceea ce le-a spus educatorul, ci mai ales cu felul în care i-a făcut să se simtă și cu persoana care le-a oferit acea trăire. .foto Profimedia

Citește mai mult