Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Tricoiul român

Râde niște unii ca proștii de domnul Cosmin Butuza, secretar de Stat în guv. Dăncilă, că a spus: „Să punem Centenarul pe tricoaiele noastre”. Cică a inventat un plural eronat pentru tricou.

Eronați sunt râzăreții ăștia. Domnul Butuza e unul dintre cei mai profunji români care eu i-am văzut în viața mea.

El a făcut vorbire despre un lucru foarte mare. Spre deosebire de toate popoarele planetei, românii are câte trei coaie, două între picioare și unul în căpățână, care să mai numește și neuroi.

De aia, cu guv. Dăncilă la președinția Consiliului UE, o să le-o tragem la toți, germani, francezi, americani, soroși, bruxeli, și la țigani, de-o să-i ia dracii. (Duamna premier avea și d-sa o bijuterie din asta, un coleus în cap, din naștere, dar și l-a operat când și-a schimbat cuafura).

Ideea mi să pare excepțională.

1 Decembrie să ne găsească pe toți cu 100% ștampilat pe frunte și pe chiloți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Nu-mi aduceam aminte care era semnalul de apel al stației automate, a sateloidului, dar l-am găsit în tabelul ce atârna deasupra pupitrului principal. Am lansat apelul în alfabetul Morse și, după opt secunde, mi-a venit răspunsul. Sateloidul, sau mai curînd creierul său electronic, a răspuns printr-un semnal repetat ritmic.

Citește mai mult

poseta pe scaun

Meteahna chiulului nu m-a părăsit nici în anii de facultate când, după prima oră de curs (cursurile ţineau două ore, cu pauză între ele), îl luam de mână pe soţul meu (pe atunci prieten şi apoi logodnic) şi îi spuneam „Hai să plecăm!” El (corect, disciplinat şi pasionat de fizică) încerca să se opună, dar până la urmă venea cu mine să hoinărim pe străzi sau prin parc, îmbrăţişaţi. Era atât de plăcut! foto: Profimedia

Citește mai mult