Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Tricoiul român

Râde niște unii ca proștii de domnul Cosmin Butuza, secretar de Stat în guv. Dăncilă, că a spus: „Să punem Centenarul pe tricoaiele noastre”. Cică a inventat un plural eronat pentru tricou.

Eronați sunt râzăreții ăștia. Domnul Butuza e unul dintre cei mai profunji români care eu i-am văzut în viața mea.

El a făcut vorbire despre un lucru foarte mare. Spre deosebire de toate popoarele planetei, românii are câte trei coaie, două între picioare și unul în căpățână, care să mai numește și neuroi.

De aia, cu guv. Dăncilă la președinția Consiliului UE, o să le-o tragem la toți, germani, francezi, americani, soroși, bruxeli, și la țigani, de-o să-i ia dracii. (Duamna premier avea și d-sa o bijuterie din asta, un coleus în cap, din naștere, dar și l-a operat când și-a schimbat cuafura).

Ideea mi să pare excepțională.

1 Decembrie să ne găsească pe toți cu 100% ștampilat pe frunte și pe chiloți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Centrul Teritorial de Calcul din Cluj

În acea dimineaţă, am ajuns prima la birou. Mi-am scos pudriera din poşetă şi, înainte de a-mi aranja obrajii îmbujoraţi şi uşor transpiraţi după efortul urcării străzii Republicii, am observat cu stupoare că în jurul gurii îmi apăruse (din senin) o linie, ca o trăsătură fină de condei. Un rid!

Citește mai mult

Odyssey Christopher Nolan / sursa foto: Profimedia

Nu este uşor să faci un film după un poem antic şi, cu atât mai puţin, după unul dintre poemele fondatoare ale civilizaţiei occidentale, cum este „Odiseea” lui Homer. Textul este cunoscut şi răscunoscut de milenii, dar, în ciuda aparentei familiarităţi, e un text dificil şi ridică numeroase probleme încă din antichitate.

Citește mai mult