Probleme cu solicitarea președintelui Iohannis adresată Procurorului General, privind urgentarea unor dosare? Nerespectarea independenței Justiției? Stați să vedeți ce e în America: un om care ar putea fi președintele SUA zice sus și tare că dacă ajunge la Casa Albă „I`ll instruct my General Attorney to get a special prosecutor to look into your situation”, adică s-o ancheteze pe Hillary Clinton pentru încălcarea legilor secretului de stat în utilizarea email-urilor personale.
Să luăm cuvintele pe rând. Meu. Procurorul meu general, spune Trump. Al lui. Proprietatea lui. Nici Stalin nu cred că l-a numit „al meu” pe A. I. Vîșinski.
„Îl voi instrui”. Posibilul președinte îl tratează deci ca pe o marionetă, ca pe un robot programabil pe șeful procurorilor din America. Îi ordonă cine și în legătură cu ce să fie anchetat. Îi cere să facă rost de un „procuror special”, adică nu unul „obișnuit”, care să investigheze cazul potrivit legilor, ci unul care...
Când H. Clinton îi răspunde, corect, că nu el e conducătorul Justiției, Trump o dă de masă direct, zbang!, ca să vorbesc în termenii personajului: „Dacă aș fi, matale ai fi în pușcărie!”.
D.Trump se consideră deci pe sine denunțător, procuror, judecător și călău al adversarului său politic, făcând uz de puterea funcției prezidențiale.
Wunderbar, harașo, dar ca să nu ne ducem atât de departe, în timp și spațiu, ați mai auzit pe aici, pe la noi, așa ceva? Nu sunt decât 12 ani de când T. Băsescu le dădea întâlnire adversarilor săi din campania electorală „La țepe, în Piața Victoriei!”, îi aresta „cu mâna lui” pe miniștrii corupți și îl „lipea de pereți” pe contracandidatul său, A. Năstase.
Echivalentul „filmulețului” cu copilul lovit de Băsescu în campania din 2004, scos de la păstrare în cea din 2009, este înregistrarea sărită acum din cutie cu D. Trump vorbind în 2005 despre femei ca animăluțe cărora, o vedetă ca el, „le poate face orice” și ele nu zic nici pâs. Și cum se dă fără nicio apăsare și la femei căsătorite.
Putem pune, de asemenea, pe locul vizitei nocturne la S.O. Vântu a lui M. Geoană, fost ministru de externe, candidat prezidențial, scandalul email-urilor private care-i stă în cârcă lui H. Clinton, ministru de externe, candidat prezidențial.
În 2004 și 2009, românii au avut de ales între brutalitatea și despotismul antidemocratic, de o parte, și fățărnicia arogantă, de partea cealaltă. Asta se întâmplă și acum în America.
Trump mi se pare că a spus un singur lucru de bun-simț azi-noapte: „Ea are ură în inimă”. Nu știu cine arată mai urât pe dinăuntru, Trump sau Clinton, cum n-am știut asta nici despre Băsescu, Năstase, Geoană.
După cum stau lucrurile acum, cu mai puțin de o lună înainte de alegeri, se pare că, între două fețe ale demonului, americanii vor alege invers decât românii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
