Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Tudorel, cu pană de cocoșel

Tudorel Toader, față și profil

Foto: Adriana Neagoe/ Inquam Photos

Ar fi putut să fie un om mare, dar a sfârșit prin a se face mic, mic de tot ca în povestea lui Scott Fitzgerald. Un șef peste Justiție pe care nimeni nu-l va pomeni ca ministrul Toader, comisar venețian, judecător constituțional sau rector universitar, ci doar, cu numele lui mic: Tudorel. 

Cum a ajuns acest om să fie atât de mult marcat de propriul lui diminutiv? Să piardă toată anvergura numelor, titlurilor, funcțiilor și onorurilor dobândite în timp, de la utecistul fruntaș la început de carieră, până la Aristotelul studentelor în Drept? Printr-un păcat neprevăzut de lege, pe care, însă, morala publică, bazată pe „ievaluarea” propriilor fapte, nu ți-o iartă: vanitatea.

Un om cu o carieră împlinită, care nu-și încăpea în pălărie, sedus de importanța propriilor decorații a vrut să iasă în lumina reflectoarelor, făcând onorurile să lucească a zorzoane. Iar la prea mica pălărie pentru un cap atât de mândru a ținut fălos să agațe o pană. Când te crezi răpitor, dar te bagi între ulii, nu primești cum vrei tu, o pană de vultur; cel mult, de cocoșel!

Cu ea s-a mișcat țanțoș în fața celor pe care clonțul coroiat și ghearele lungi ale prădătorilor politici erau de mult pregătite să le-atace. Și ce satisfacție când pana lui atingea înălțimile, în vâltoarea atacului vreunei păsări rare! Cânta și el în „corul vânătorilor”...

Cam așa arată după doi ani de grozăvii ministrul Tudorel: un om mic, în zorzoanele căruia se oglindesc doar stârvuri, peste care fâlfâie zadarnic o pană de cocoșel.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ada check icon
    Lasati omul in pace, invidiosilor ! Ce ? Nu are voie sa isi "iia" pana acasa sa o puna langa " ievaluare", asa o prada de razboi ? Cat e de importanta acea pana...o sa isi scrie memorile cu ea.
    • Like 0
  • Asa-i cand devi gangster ... devi marele nimic.
    • Like 1
  • Tudore! Nici nu stii cat de Tudorel ajungi sa fii !
    • Like 1
  • Ironie fină, aciditate la fiola, scriere caligrafiată , fara zorzoanele , dar ochii unei acvile ce observa nu numai înălțimile....mulțumesc !
    • Like 1
  • Esti doar rautacioasa :))
    • Like 0


Îți recomandăm

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Elevă de liceu la examen

Dar dacă sărăcirea noastră este ceva ce am putea accepta, atentatul asupra valorilor și moralei ar trebui să fie acea limită pe care să nu o acceptăm. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Citește mai mult