Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Un an de funcționare pentru „spitalul care nu mai sperie copiii”. „Am construit un spital care nu umilește. În care părinții pot sta lângă patul copilului lor fără să se simtă vinovați că cer prea mult”

Dăruiește Viață - 1 an

Construit integral din donații – peste 350.000 de persoane fizice și peste 8.000 de companii – noul spital este, după 1990, prima investiție de amploare în oncologia pediatrică făcută fără niciun ban din fonduri publice (foto credit: Ștefan Banu).

„Sărbătorim un an de speranță transformată în normalitate. Copiii nu mai sunt tratați în camere insalubre. Medicul nu mai operează în improvizații. Nu mai e nevoie să faci compromisuri între viață și sistem (...) Noi facem lucruri. Nu promisiuni. Și nu mai așteptăm să fim validați de autorități – ne validăm în ochii părinților care zâmbesc, în copiii care vin a doua oară cu zâmbetul pe buze. Fiecare bolnav tratat aici e un vot de neîncredere dat cinismului și indiferenței. Și e, în același timp, un vot de încredere în ideea că schimbarea începe de la oameni, nu de la birocrație”, a spus Carmen Uscatu, cofondatoare a Asociației Dăruiește Viață, în conferința de presă organizată la un an de la inaugurarea spitalului. Pentru ea, acest proiect e un argument viu că România nu e condamnată la eșec instituțional.

„Părinții nu mai stau pe un colț de pat. Copiii nu mai plâng când intră pe ușă. E mai mult decât un spital: e un spațiu în care demnitatea nu e un lux (...) Am construit un spital care nu umilește. În care părinții pot sta lângă patul copilului lor fără să se simtă vinovați că cer prea mult (...) La început, medicii ne priveau cu neîncredere. Acum vin să ne întrebe când se mută și celelalte secții. Am transformat scepticismul în speranță”, a declarat Oana Gheorghiu, cofondatoare a Dăruiește Viață.

„Am asistat la un an în care spitalul nostru a funcționat cu două viteze: una a viitorului, în noua clădire, și una a răbdării, în cea veche. Ne dorim ca tot Marie Curie să ajungă la același standard. Colaborarea cu Dăruiește Viață ne-a ajutat nu doar să construim, ci să reconstruim încrederea între echipele medicale și pacienți. A fost un an de mobilizare, de adaptare, dar și de confirmare: infrastructura schimbă actul medical”, crede Daniel Buzatu, manager SCUC Marie Curie.

La un an de la deschiderea oficială, spitalul de oncologie pediatrică ridicat de asociația Dăruiește Viață în curtea Spitalului Marie Curie nu mai e doar o clădire cu fațadă modernă. Este o schimbare de paradigmă. Pentru medici, pentru părinți, pentru copii, dar și pentru un sistem care prea adesea a uitat că îngrijirea înseamnă și respect.

Dr. Anna Kadar, directorul medical al Spitalului Marie Curie, subliniază că „peste 3.500 de copii au fost tratați în noul spital în perioada aprilie 2024 – aprilie 2025, iar în blocul operator s-au efectuat peste 4.000 de intervenții.” Doar în secția de neurochirurgie au fost internați 490 de pacienți – o creștere de 70% față de anul anterior. Secția de chirurgie a tratat peste 1.000 de pacienți, iar cea de oncologie pediatrică, unică în România prin abordarea integrată, a trecut pragul de 100 de copii.

„Pentru noi, ultimul an a stat sub semnul a două coordonate: pacienții-copii și colaborarea. Copiii chiar vin mai veseli și mai bine dispuși”, a spus dr. Ruxandra Vidlescu, șefa secției de oncologie.

Din octombrie 2024, a fost deschisă și prima linie de gardă pentru pacienții pediatrici cu politraumă din București, o premieră posibilă grație noii infrastructuri.

„În vechea clădire, părinții plângeau pe holuri. În cea nouă, zâmbesc. Și asta se vede și în starea copiilor”, spune dr. Vidlescu. Ea vorbește despre ceea ce numește „o reconfigurare afectivă”: „Am învățat, în acest an, să lucrăm altfel. Mai eficient, dar și mai blând.”

Medicii de aici au participat la cursuri și formări cu parteneri internaționali – St. Jude (SUA), Prinses Maxima Centrum (Olanda). Asistentele, aceleași 15 care munceau și în spațiile vechi, au intrat în protocoale noi, învățând o nouă filozofie de lucru. „Nu mai suntem singuri. Asta e senzația”, spune una dintre ele.

Dr. Radu Tăbăcaru, șeful secției de terapie intensivă: „E o diferență uriașă între ce însemna ‘urgență’ acum un an și ce înseamnă azi. Acum avem spațiul, echipamentele, dar și starea interioară necesară să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat: salvarea.”

Arhitectura care vindecă

Spațiile sunt gândite pentru copii, nu doar pentru tratamente. Observator astronomic, studio de radio, cinema, grădină indoor, sală de sport – un spațiu care reduce anxietatea, nu o amplifică.

Arhitecta Raluca Șoaita spune că „pentru prima oară, designul nu e o fațadă, ci un instrument de tratament. Spitalul devine un partener în vindecare, nu o sursă de teamă.”

Mărturia unei mame spune tot: „Copilul meu a avut prima intervenție în clădirea veche, iar acum venim în cea nouă cu bucurie. Când a aflat cum a fost construit spitalul, băiatul meu a donat banii strânși din alocație. A fost ideea lui, după prima internare.”

Ce urmează: un campus pediatric complet

Dăruiește Viață a prezentat randările pentru Campusul Medical Pediatric care urmează să completeze acest proiect. Clădirea nouă va fi conectată cu cea deja funcțională, iar toate secțiile Spitalului Marie Curie vor fi relocate aici.

„Ne dorim ca Spitalul Marie Curie să devină primul Campus Medical Pediatric din România și un reper pentru Europa de Sud-Est. Știm că doar împreună putem îndeplini acest vis”, a declarat Oana Gheorghiu.

Etapa tehnică este în curs – cu discuții între arhitecți și echipele medicale, lucrări de pregătire a terenului și relocarea rețelelor tehnice. Finalizarea proiectului tehnic e estimată pentru sfârșitul anului 2025.

Inițiativa #NoiFacemUnSpital a mobilizat 53 de milioane de euro – exclusiv din donații. Fără un leu de la stat. „Statul nu a pus un leu. Dar statul suntem și noi. Și când cei peste 350.000 de oameni au pus umărul, au creat nu doar o clădire. Au creat un precedent”, spune Carmen Uscatu.

Asociația îi invită pe toți cei care vor să se implice în continuare să sponsorizeze sau să doneze prin următoarele modalități:

Companii

  • Folosirea Decl. 177 pentru redirecționarea fondurilor rămase disponibile pentru sponsorizare în anul 2024. Decl. 177 poate fi depusă până pe 20 iunie; 
  • Direcționarea a 20% din impozitul pe profit până la finalul anului, prin contract de sponsorizare direct pe daruiesteviata.ro/sponsorizeaza

Donatori persoane fizice

  • Redirecționarea celor 3,5% din impozitul pe venit pe daruiesteviata.ro/redirectioneaza
  • Donație online pe https://daruiesteviata.ro/investeste
  • SMS la 8835 cu textul PROMIT pentru o donație lunară de 5 euro
  • Donarea zilei de naștere pe www.daruiesteviata.ro/campanii
  • Cadouri cu sens pe www.daruiesteviata.ro/cadouri

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult