Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un jurnalist în mentalpauză

Citesc, recitesc și parcă tot nu-mi vine să cred.

Îl cunosc pe jurnalistul Liviu Avram de vreo 20 de ani. A fost corespondentul Adevărului la Bacău. Și unul bun, cu informații mai mereu proaspete și verificate. Ca redactor-șef am dus o luptă dură cu Guzganul rozaliu, pesedistul băcăuan Hrebenciuc, care îl voia dat afară. După ce a plecat de la Adevărul, Avram a publicat, în campania prezidențială din 2004, un articol nu numai fals, dar și îndreptat cu premeditare spre denigrarea subsemnatului, încercând să mă prezinte, în isteria generală pro Băsescu, ca pe un susținător al lui Adrian Năstase.

Nu m-a sunat să se scuze nici după ce fake-ul se brânzise și devenise evident și pentru ultimul băsist.

Nu am motive să-l simpatizez pe L. Avram ca persoană. Ceea ce nu mă poate împiedica să constat că, în ultimii ani, a avut o prestație foarte bună, documentată, profesionistă pe domeniul Justiției. Nu cu mijloace pamfletare, ci cu informații și interpretări avizate sau citarea unor specialiști serioși. Nu l-am auzit insultând sau calomniind, în ciuda orientării sale anti PSD, așa cum se practică la televiziunile acestui partid.

Dacă mă întreba cineva, aș fi spus că L. Avram este un om care își alege bine cuvintele.

Nu găsesc, deci, nicio explicație pentru acest text postat pe contul de facebook al lui Avram:

„E incredibil în ce hal a putut ajunge Curtea Constituțională: să arbitreze un banal cat-fight între două menopauze, Lia Savonea și Ana Birchall.

Meritul principal îl are Valer Dorneanu, care de trei ani înghite fără să se strâmbe tot ce-i ejaculează Florin Iordache. O va înghiți, negreșit, și pe asta, altminteri nu se hazarda Lia Savonea la un demers atât de ridicol, dacă nu primea oarece garanții că va avea succes.”

În ce privește verbul folosit la adresa lui F. Iordache, s-ar mai putea argumenta că e vorba de o „referință culturală” la zicerea fostului tovarăș de partid al acestuia, M. Vanghelie, și că ar fi o replică la gestul cu două degete din Parlament al zisului Iordache.

Nu sunt de acord. La obscenitate, nu te mânjeşti răspunzând la fel de murdar.

Și nici cu exprimarea de gang în legătură cu deglutiția dlui Dorneanu, deși corespunde unei realități amare, nu pot fi de acord.

Însă cuvintele aruncate celor două doamne, Birchall și Savonea, nu pot avea absolut nicio justificare. Sunt o rară combinație de răutate, prostie, mârlănie și, poate, beție, într-un stadiu avansat. Nu pot decât să-l descalifice total ca om și jurnalist, după o viață de muncă, pe L. Avram.

În această situație, mă simt dator, întrucât L. Avram a lucrat cu mine niște ani, să le transmit doamnelor Ana Birchall și Lia Savonea indignarea subsemnatului până la oripilare și toate scuzele mele ca bărbat și jurnalist.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nicusor Dan - Cotroceni

„România va avea calitate de observator și voi reafirma sprijinul nostru ferm pentru eforturile internaționale de pace și deschiderea de a participa la procesul de reconstrucție din Fâșia Gaza.” foto Inquam Photos / George Călin

Citește mai mult

Marcel Ciolacu - profimedia

„Zeci de politicieni habarniști ajunși peste noapte miniștri și, mai grav, prim-miniștri și-au bătut joc de banul public”, afirmă ministrul Dragoș Pîslaru. Fără să facă vreo nominalizare, ministrul Fondurilor Europene descrie un sistem în care unii demnitari „zboară pe la Monaco în avioane private, dar nu mai găsesc facturile”, „își dau jos ceasul Rolex de la mână și îl ascund în buzunar atunci când ies în conferințe de presă” sau „conduc mașini de 100.000 de Euro, închiriate de la firma «fostei» soții”.

Citește mai mult

Proteste / sursa foto: Inquam Photos

Există o rafinare a manipulării care merge dincolo de simpla deturnare a atenției. Este momentul în care un personaj este prezentat simultan ca salvator și ca vinovat, în funcție de nevoile zilei. Ilie Bolojan se află exact în acest punct. Demonizat public, apărat pe jumătate, folosit intens, dar lăsat fără putere reală. Iar între timp, problema fundamentală rămâne neatinsă.

Citește mai mult