Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un jurnalist în mentalpauză

Citesc, recitesc și parcă tot nu-mi vine să cred.

Îl cunosc pe jurnalistul Liviu Avram de vreo 20 de ani. A fost corespondentul Adevărului la Bacău. Și unul bun, cu informații mai mereu proaspete și verificate. Ca redactor-șef am dus o luptă dură cu Guzganul rozaliu, pesedistul băcăuan Hrebenciuc, care îl voia dat afară. După ce a plecat de la Adevărul, Avram a publicat, în campania prezidențială din 2004, un articol nu numai fals, dar și îndreptat cu premeditare spre denigrarea subsemnatului, încercând să mă prezinte, în isteria generală pro Băsescu, ca pe un susținător al lui Adrian Năstase.

Nu m-a sunat să se scuze nici după ce fake-ul se brânzise și devenise evident și pentru ultimul băsist.

Nu am motive să-l simpatizez pe L. Avram ca persoană. Ceea ce nu mă poate împiedica să constat că, în ultimii ani, a avut o prestație foarte bună, documentată, profesionistă pe domeniul Justiției. Nu cu mijloace pamfletare, ci cu informații și interpretări avizate sau citarea unor specialiști serioși. Nu l-am auzit insultând sau calomniind, în ciuda orientării sale anti PSD, așa cum se practică la televiziunile acestui partid.

Dacă mă întreba cineva, aș fi spus că L. Avram este un om care își alege bine cuvintele.

Nu găsesc, deci, nicio explicație pentru acest text postat pe contul de facebook al lui Avram:

„E incredibil în ce hal a putut ajunge Curtea Constituțională: să arbitreze un banal cat-fight între două menopauze, Lia Savonea și Ana Birchall.

Meritul principal îl are Valer Dorneanu, care de trei ani înghite fără să se strâmbe tot ce-i ejaculează Florin Iordache. O va înghiți, negreșit, și pe asta, altminteri nu se hazarda Lia Savonea la un demers atât de ridicol, dacă nu primea oarece garanții că va avea succes.”

În ce privește verbul folosit la adresa lui F. Iordache, s-ar mai putea argumenta că e vorba de o „referință culturală” la zicerea fostului tovarăș de partid al acestuia, M. Vanghelie, și că ar fi o replică la gestul cu două degete din Parlament al zisului Iordache.

Nu sunt de acord. La obscenitate, nu te mânjeşti răspunzând la fel de murdar.

Și nici cu exprimarea de gang în legătură cu deglutiția dlui Dorneanu, deși corespunde unei realități amare, nu pot fi de acord.

Însă cuvintele aruncate celor două doamne, Birchall și Savonea, nu pot avea absolut nicio justificare. Sunt o rară combinație de răutate, prostie, mârlănie și, poate, beție, într-un stadiu avansat. Nu pot decât să-l descalifice total ca om și jurnalist, după o viață de muncă, pe L. Avram.

În această situație, mă simt dator, întrucât L. Avram a lucrat cu mine niște ani, să le transmit doamnelor Ana Birchall și Lia Savonea indignarea subsemnatului până la oripilare și toate scuzele mele ca bărbat și jurnalist.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult