Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Un jurnalist în mentalpauză

Citesc, recitesc și parcă tot nu-mi vine să cred.

Îl cunosc pe jurnalistul Liviu Avram de vreo 20 de ani. A fost corespondentul Adevărului la Bacău. Și unul bun, cu informații mai mereu proaspete și verificate. Ca redactor-șef am dus o luptă dură cu Guzganul rozaliu, pesedistul băcăuan Hrebenciuc, care îl voia dat afară. După ce a plecat de la Adevărul, Avram a publicat, în campania prezidențială din 2004, un articol nu numai fals, dar și îndreptat cu premeditare spre denigrarea subsemnatului, încercând să mă prezinte, în isteria generală pro Băsescu, ca pe un susținător al lui Adrian Năstase.

Nu m-a sunat să se scuze nici după ce fake-ul se brânzise și devenise evident și pentru ultimul băsist.

Nu am motive să-l simpatizez pe L. Avram ca persoană. Ceea ce nu mă poate împiedica să constat că, în ultimii ani, a avut o prestație foarte bună, documentată, profesionistă pe domeniul Justiției. Nu cu mijloace pamfletare, ci cu informații și interpretări avizate sau citarea unor specialiști serioși. Nu l-am auzit insultând sau calomniind, în ciuda orientării sale anti PSD, așa cum se practică la televiziunile acestui partid.

Dacă mă întreba cineva, aș fi spus că L. Avram este un om care își alege bine cuvintele.

Nu găsesc, deci, nicio explicație pentru acest text postat pe contul de facebook al lui Avram:

„E incredibil în ce hal a putut ajunge Curtea Constituțională: să arbitreze un banal cat-fight între două menopauze, Lia Savonea și Ana Birchall.

Meritul principal îl are Valer Dorneanu, care de trei ani înghite fără să se strâmbe tot ce-i ejaculează Florin Iordache. O va înghiți, negreșit, și pe asta, altminteri nu se hazarda Lia Savonea la un demers atât de ridicol, dacă nu primea oarece garanții că va avea succes.”

În ce privește verbul folosit la adresa lui F. Iordache, s-ar mai putea argumenta că e vorba de o „referință culturală” la zicerea fostului tovarăș de partid al acestuia, M. Vanghelie, și că ar fi o replică la gestul cu două degete din Parlament al zisului Iordache.

Nu sunt de acord. La obscenitate, nu te mânjeşti răspunzând la fel de murdar.

Și nici cu exprimarea de gang în legătură cu deglutiția dlui Dorneanu, deși corespunde unei realități amare, nu pot fi de acord.

Însă cuvintele aruncate celor două doamne, Birchall și Savonea, nu pot avea absolut nicio justificare. Sunt o rară combinație de răutate, prostie, mârlănie și, poate, beție, într-un stadiu avansat. Nu pot decât să-l descalifice total ca om și jurnalist, după o viață de muncă, pe L. Avram.

În această situație, mă simt dator, întrucât L. Avram a lucrat cu mine niște ani, să le transmit doamnelor Ana Birchall și Lia Savonea indignarea subsemnatului până la oripilare și toate scuzele mele ca bărbat și jurnalist.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult