Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cu tejghetăria la Bruxelles

Cei 12 ani trecuţi de când suntem în Europa n-au schimbat o iotă în minţile nomenclaturii pesediste. Oamenii ăştia n-au altă treabă cu UE decât salariile grase în euro, pe care unii dintre ei ajung să le ridice de la Bruxelles.

Cum le va fi sunat celor din comisia JURI „soluția” oferită de candidata Plumb? – dau două apartamente la schimb în weekend și achit datoria. Ce mai vreți? 

Răspunsul JURI necesită traducerea într-o limbă de circulație europeană a caragialianului „Amice, ești idiot”. Ce apartamente, ce datorie, ce treabă avem noi cu mișmașurile matale imobiliare? Noi te respingem pe baza unui criteriu moral, limpede și simplu: „Nu este capabilă să exercite funcția în concordanță cu Tratatele și Codul de Conduită”.

Deci, iată ce propune PSD Europei: mai întâi încerc să te trag în piept și dacă nu ține, propun s-o rezolvăm la mica tejghetăreală. I-ați auzit de nenumărate ori pe parlamentari și guvernanți pesediști fluturând agresiv ideea în proiecte de legi: dacă hoțul returnează prejudiciul, Justiția să-l lase-n pace, ca să mai poată încerca o dată.

Aceasta este „avengura” politicii externe a guvernării actuale, prezentată lumii întregi.

În plan intern, penibilul urcă spre grotesc. R. Plumb spune că a primit de la „un prieten” 170.000 euro „în semn de solidaritate”. De câte ori i-ați auzit pe politicienii pesediști vorbind despre taxe de solidaritate cu cei defavorizați social?... Ei, iacăt-o pe defavorizata Plumb cum a primit și ea, 170.000 euro, așa cum atâția din poporul pesedist iau 100 de lei împrumut până la salariu, că nu se mai ajung să plătească întreținerea.

800.000 de lei împrumut... Există vreun simplu cetățean pesedist care să-și închipuie că ar putea împrumuta o asemenea sumă, pe care i-ar trebui mai multe vieți s-o ramburseze?

Cum mi-a spus mie o doamnă, pe atunci ministru, când am întrebat-o cum aș putea să iau și eu un împrumut de 3 milioane de dolari peste noapte și fără altă garanție decât farmecul meu personal. „Eheei, domnule Popescu, se vede că nu vă pricepeți la afaceri financiare”, a venit răspunsul. Și doamna în cauză nu era de la PSD, se numea Udrea.

Știți ce i-aș sugera doamnei Dăncilă? Să-i propună comisari europeni pe toți membrii guvernului său. Ce de lucruri interesante, încă necunoscute științei la București, am afla despre ei de la Bruxelles!...

Rămân la părerea că PSD a epuizat toate râgâielile postceaușiste pe care ni le-a aruncat în față vreme de decenii. A venit vremea să mai deschidă gura doar prin curtea vilelor proprii sau la pușcărie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult