Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cu tejghetăria la Bruxelles

Cei 12 ani trecuţi de când suntem în Europa n-au schimbat o iotă în minţile nomenclaturii pesediste. Oamenii ăştia n-au altă treabă cu UE decât salariile grase în euro, pe care unii dintre ei ajung să le ridice de la Bruxelles.

Cum le va fi sunat celor din comisia JURI „soluția” oferită de candidata Plumb? – dau două apartamente la schimb în weekend și achit datoria. Ce mai vreți? 

Răspunsul JURI necesită traducerea într-o limbă de circulație europeană a caragialianului „Amice, ești idiot”. Ce apartamente, ce datorie, ce treabă avem noi cu mișmașurile matale imobiliare? Noi te respingem pe baza unui criteriu moral, limpede și simplu: „Nu este capabilă să exercite funcția în concordanță cu Tratatele și Codul de Conduită”.

Deci, iată ce propune PSD Europei: mai întâi încerc să te trag în piept și dacă nu ține, propun s-o rezolvăm la mica tejghetăreală. I-ați auzit de nenumărate ori pe parlamentari și guvernanți pesediști fluturând agresiv ideea în proiecte de legi: dacă hoțul returnează prejudiciul, Justiția să-l lase-n pace, ca să mai poată încerca o dată.

Aceasta este „avengura” politicii externe a guvernării actuale, prezentată lumii întregi.

În plan intern, penibilul urcă spre grotesc. R. Plumb spune că a primit de la „un prieten” 170.000 euro „în semn de solidaritate”. De câte ori i-ați auzit pe politicienii pesediști vorbind despre taxe de solidaritate cu cei defavorizați social?... Ei, iacăt-o pe defavorizata Plumb cum a primit și ea, 170.000 euro, așa cum atâția din poporul pesedist iau 100 de lei împrumut până la salariu, că nu se mai ajung să plătească întreținerea.

800.000 de lei împrumut... Există vreun simplu cetățean pesedist care să-și închipuie că ar putea împrumuta o asemenea sumă, pe care i-ar trebui mai multe vieți s-o ramburseze?

Cum mi-a spus mie o doamnă, pe atunci ministru, când am întrebat-o cum aș putea să iau și eu un împrumut de 3 milioane de dolari peste noapte și fără altă garanție decât farmecul meu personal. „Eheei, domnule Popescu, se vede că nu vă pricepeți la afaceri financiare”, a venit răspunsul. Și doamna în cauză nu era de la PSD, se numea Udrea.

Știți ce i-aș sugera doamnei Dăncilă? Să-i propună comisari europeni pe toți membrii guvernului său. Ce de lucruri interesante, încă necunoscute științei la București, am afla despre ei de la Bruxelles!...

Rămân la părerea că PSD a epuizat toate râgâielile postceaușiste pe care ni le-a aruncat în față vreme de decenii. A venit vremea să mai deschidă gura doar prin curtea vilelor proprii sau la pușcărie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult