Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cu tejghetăria la Bruxelles

Cei 12 ani trecuţi de când suntem în Europa n-au schimbat o iotă în minţile nomenclaturii pesediste. Oamenii ăştia n-au altă treabă cu UE decât salariile grase în euro, pe care unii dintre ei ajung să le ridice de la Bruxelles.

Cum le va fi sunat celor din comisia JURI „soluția” oferită de candidata Plumb? – dau două apartamente la schimb în weekend și achit datoria. Ce mai vreți? 

Răspunsul JURI necesită traducerea într-o limbă de circulație europeană a caragialianului „Amice, ești idiot”. Ce apartamente, ce datorie, ce treabă avem noi cu mișmașurile matale imobiliare? Noi te respingem pe baza unui criteriu moral, limpede și simplu: „Nu este capabilă să exercite funcția în concordanță cu Tratatele și Codul de Conduită”.

Deci, iată ce propune PSD Europei: mai întâi încerc să te trag în piept și dacă nu ține, propun s-o rezolvăm la mica tejghetăreală. I-ați auzit de nenumărate ori pe parlamentari și guvernanți pesediști fluturând agresiv ideea în proiecte de legi: dacă hoțul returnează prejudiciul, Justiția să-l lase-n pace, ca să mai poată încerca o dată.

Aceasta este „avengura” politicii externe a guvernării actuale, prezentată lumii întregi.

În plan intern, penibilul urcă spre grotesc. R. Plumb spune că a primit de la „un prieten” 170.000 euro „în semn de solidaritate”. De câte ori i-ați auzit pe politicienii pesediști vorbind despre taxe de solidaritate cu cei defavorizați social?... Ei, iacăt-o pe defavorizata Plumb cum a primit și ea, 170.000 euro, așa cum atâția din poporul pesedist iau 100 de lei împrumut până la salariu, că nu se mai ajung să plătească întreținerea.

800.000 de lei împrumut... Există vreun simplu cetățean pesedist care să-și închipuie că ar putea împrumuta o asemenea sumă, pe care i-ar trebui mai multe vieți s-o ramburseze?

Cum mi-a spus mie o doamnă, pe atunci ministru, când am întrebat-o cum aș putea să iau și eu un împrumut de 3 milioane de dolari peste noapte și fără altă garanție decât farmecul meu personal. „Eheei, domnule Popescu, se vede că nu vă pricepeți la afaceri financiare”, a venit răspunsul. Și doamna în cauză nu era de la PSD, se numea Udrea.

Știți ce i-aș sugera doamnei Dăncilă? Să-i propună comisari europeni pe toți membrii guvernului său. Ce de lucruri interesante, încă necunoscute științei la București, am afla despre ei de la Bruxelles!...

Rămân la părerea că PSD a epuizat toate râgâielile postceaușiste pe care ni le-a aruncat în față vreme de decenii. A venit vremea să mai deschidă gura doar prin curtea vilelor proprii sau la pușcărie.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce-am mai putea adauga noi, dupa tot ce-ati spus dvs.? Doar ca asteptam si noi, cu sufletul al gura, sa scapam de naparcile astea, daca nu pentru totdeauna, macar pentru o mare perioada de timp. Timp in care vor fi murit si ultimele dobitoace votante psd , si in care , un partid de stanga normal sa ia fiinta si sa ridice si la noi , in tara, politica, la nivelul de demnitate pe care il meritam!
    Bine, vom vedea daca il meritam, prin prezenta la vot macar.
    • Like 1
  • Jalnic! Nu trece o zi fără să constatăm dezastrul national. Ca in ultimii trei ani parcă nu a fost niciodată atât de des. Și mai avem un an și mai bine. Mă îngrozesc. Vor rămâne sechele pronunțate ce vor trebui eliminate cu bisturiul, la propriu. Și tot noi vom suporta urmările.
    • Like 1
  • La multi ani cu sanatate, dle. Popescu!
    • Like 0
  • LA MULTI ANI ! cu sanatate si cat mai multe comentarii "la obiect"
    Revenind la subiect, in afara de Corina Cretu, ati auzit despre vreun europarlamentar PSD sa se remarce printr-o initiativa la Bruxelles ? Eu nu . Era in vremurile de dinainte de 89 o vorba care este valabila si acum , cel putin pentru acesti politicieni care sunt platiti cu bani multi, degeaba :"Vremea trece, leafa merge,noi cu drag muncim".Este revoltatoare atitudinea acestei persoane Rovana Plumb, care ,desi i-au fost dovedite "manarelile" sustine in continuare ca este nevinovata si se considera nedreptatita.
    • Like 1
  • Excelent text. Corect si cinstit, asa cum ar trebui sa gandeasca tot romanul, daca n-ar fi manipulat de mafia pcr-isto securista si mintea nu i-ar fi mutilata grotesc de atatea minciuni difuzate pe posturile mafiei ....sper sa fi vazut cat mai multi pledoaria aceasta clara pe care a facut-o domnul Popescu in convorbirea telefonica data pe Digi24 aseara....macar infinitezimal si tot se poate ca mintile mutilate, auzind asa o opinie, se vor redresa catre normalitate....
    • Like 0
  • Multi ani buni, Domnule Cristian Tudor Popescu!
    • Like 1
  • Acum dacă e să fim cinstiți, și Sylvie Goulard din Franța a returnat banii, și acolo a fost un fel de tejgetărie, chiar dacă una ceva mai mică.
    • Like 0
    • @ Nicu Buculei
      Desi ma intereseaza si ce fac altii din EU, pe mine ma doare ca ai nostri sunt tejghetari! Noi avem de luptat mult sa ajungem la nivelul de trai din vest, dar politicienii nostri inainte de a se preocupa de calitatea vietii romanilor se arunca cu aplomb sa se spele de vina de a fi hoti si smenari comparandu-se cu cazurile de coruptie din vest. Ei nu au chef sa fie pedanti cu ei insisi, ei sunt pedanti cu ceilalti....atat de gros le este obrazul !!!
      • Like 1
    • @ Adriana Negruti
      Ideea era ca eu nu-s socat ca pesedistii s-au gandit ca poate le merge cand au vazut ca la altii s-au mai inchis ochii. De acolo si acuzatia lor cu dublu-standard.
      • Like 1
  • Vreau doar sa îi spun La Mulți Ani domnului Cristian Tudor Popescu
    • Like 2
    • @ Tudor Adrian
      Si eu:
      - La multi ani, stimatul meu Cetepeu!
      • Like 0
  • Adi check icon
    la multi ani CTP.
    • Like 2
  • CLC check icon
    Iertati-ma, nu stiu unde sa intru pentru a trimite articolul de mai jos.

    INTERNETUL. Statistică și locuri de muncă. REALITATE sau ficțiune?

    Cu ce am rămas după toate studiile și cursurile urmate în perioada 1993-2019:
    1. Grădiniță de cartier (1993-1995) – curățenie, suficiente doamne îngrijitoare, mâncare delicioasă gătită în bucătăria grădiniței de lingeam farfuriile la propriu, joacă, fără amintiri legate de activități extravagante, și ordin de somn la prânz. Plus tratarea cu calmitate a păduchilor.

    2. Școală primară de cartier (1995-1999) – majoritatea din zonă mergea acolo, părinții se știau între ei, astfel încât din clasa a II-a puteam ajunge singuri (făceam pe jos între 5-15 minute, în funcție de distanța fiecăruia casă-școală). Cinci lucruri îmi amintesc din primele trei clase, în această ordine: lucru manual, desen, limba română, matematică și educație fizică (bazată pe exerciții de înviorare și jocurile copilăriei, cu doamna învățătoare Ecaterina, atât în clasă, cât și în curtea școlii). În următoarele două clase s-au adăugat discipline precum istorie, geografie si educație civică cu sinteze și poze descriptive.


    3. Școală gimnazială, tot cea de sus (1999-2003) – am continuat în aceeași formație, cu doar câteva excepții. Limba română, matematica, educația fizică și dirigenția țineau cârma clasei (o aveam pe doamna Dana diriginte de matematică). S-a adăugat, încă din clasa a V-a, interesul pentru una dintre cele două limbi străine. Repet, UNA dintre ele, fie limba engleză (studiată încă din clasa a II-a, care nu a avut mare impact în memoria mea la vremea respectivă. Între timp, datorită experienței profesionale a devenit fruntașă.), fie limba franceză. Temelia limbii franceze a fost pusă de un atlet în educație. O doamnă profesor dintr-o bucată, delicată, directă și sportivă în același timp. Când se întâmpla să dormim pe noi, ne trezea cu creta. Bucata mică și albă trecea cu viteză, la milimetru, pe lângă urechea noastră. Și, nu a nimerit pe nimeni niciodată! Și, nu prea am lipsit de la școală.

    4. Liceu de filologie, clasă de filologie (2003-2007) – atenția ne-a fost cu înțelepciune îndreptată spre filtrarea prietenilor din clasă, formându-se grupuri. Influența dirigintelui era cu mult redusă (doamnă diriginte de franceză). În centru, se aflau limba și literatura română, limbile străine (pe lângă cele de sus, adăugându-se limba italiană) și educația fizică. Am apreciat și apreciez în continuare faptul că la matematică la propriu nu s-a tras de noi. (Doar la clasele de real din liceu, era inversată situația.) În clasele a IX-a și a X-a, domnul profesor Victor a dezvoltat în noi dragostea și respectul pentru limba și literatura română cu demnitate, umor rafinat și noblețe. Aveam obligatoriu de citit opere literare românești și, apoi, de realizat fișe de lectură (cu date de referință despre opera respectivă, cuvinte necunoscute, rezumat pe componente, citate remarcate de elev în text și în critica literară). De asemenea, corectitudinea și responsabilitatea temelor de acasă erau verificate oră de oră (fără a fi cineva tratat cu superioritate, dezgust sau aroganță de către domnul profesor, își asuma consecințele faptelor și notele). În final, verticalitatea fiecăruia se concretiza sau nu în teza semestrială. Acestea erau elementele de structură după care se asigura evoluția clasei. La istorie, domnul profesor, pe chipul căruia se citea dragostea de țară și de pământul românesc, se axa foarte mult pe discuții libere (în urma acestora se apreciau, uneori, notele) și umor. În clasa a XI-a, am avut vreme de odihnă pentru ce urma să vină. Toată clasa a XII-a a reprezentat un an de recapitulări, reviziuiri și puține adăugări de informații.

    Din 1993 până în 2007 a fost o perioadă cu un demers echilibrat. Am avut timp și de școală și de joacă, distracții și prietenii cu băieți și fete, manifestate prin comportamente firești și decente.

    5. Prima facultate de stat, la buget (2007-2010) – toceală, locuri de muncă sezoniere pe toată perioada și încercări de relații stabile.
    6. Master în cadrul aceleiași facultăți (2010-2011).
    7. Modul psihopedagogic I (2015-2016).
    8. A doua facultate de stat, la ID (2016-2019), cu note bune.

    Detaliez anumite aspecte deoarece vreau să evidențiez importanța dragostei de învățătură, în ideea de POVAȚĂ PENTRU VIAȚĂ, NU de învățare continuă. Este evident că școala vieții, cu sau fără diplome, se desfășoară pe tot parcursul existenței fiecărui om.

    Fără a contesta importanța vreunei discipline și a muncii vreunui profesor, trăgând linie după toate aceste studii universitare, cel mai mult m-au ajutat următoarele lucruri:
    - Practica din timpul studiilor;
    - Efectuarea lucrărilor de licență și dizertație, sub buna îndrumare a domnilor profesori (Mihai și Eduard);
    - Disciplinele cerute la examenul de licență și legătura logică dintre acestea.

    Una dintre lucrări s-a referit la modificările din societatea românească după 1989 la nivel de populație, economie și educație. Iar cealaltă a dezbătut evoluția fizică a elevilor de școală primară, atât în teorie (cu necesitatea dezvoltării bio-psiho-sociale a elevului) cât și în practică printr-un experiment bazat pe anumite probe sportive.
    Cu ajutorul acestor lucrări și a experienței profesionale anterioare, repet, sezoniere, am început să îmi pun niște semne de întrebare, în legătură cu INTERNETUL. Statistică și locuri de muncă. REALITATE sau ficțiune?
    Am lucrat ca promoter, profesor de limba engleză la grădinițe de stat, educator, secretară în perioadă de probă, asistent vânzări pe raionul unui magazin cu produse sportive, bonă fără acte în Anglia pentru trei luni (mai mult nu aș fi rezistat, în toate deplinătățile mintale, fără românii mei), plus două locuri de muncă la două corporații. Aici mi-am pus capac la propriu (din punct de vedere fizic, psihic și emoțional). Aici am realizat că muncă cu sila nu merge. Astfel, m-am apucat de a doua facultate. Rar mă îmbrac din mall sau din magazine de firmă, nu conduc mașină personală. Dar, financiar, emoțional și fizic, am fost, în continuare, susținută de către familie și cei apropiați pe tot parcursul ultimei facultăți.
    La jumătate din locurile de muncă am ajuns prin anunțuri virtuale și la cealaltă prin recomandări.

    Ei bine, am fost marcată de o experiență, aceea cu postul de secretară. Anunțul l-am luat de pe primul site de anunțuri cu locuri de muncă, undeva prin anul 2010. Era o firmă de anunțuri în vânzări, într-un apartament cu ieșire la bulevard și vedere periferică spre fântâni, într-o zonă centrală din capitală. Fiind perioadă de probă, de aproximativ două săptâmâni, îmi aduc aminte locul și activitatea de rutină. Trebuia să copiez anunțuri de vânzări (în limbile engleză și franceză) dintr-un cont în alt cont. Eram numai fete în apartament. Colegele rar vorbeau cu mine, erau mereu ocupate și se vedea că știau ce fac.
    La un moment dat, chiar mă întrebam când o să discute șeful cu mine, (șeful pe care nu îl văzusem deloc). Am fost instruită de una dintre fete, care le conducea și pe celelalte. Arătau și se mișcau foarte bine, și mai păreau și istețe. Într-un final, ajung în biroul șefului, ce părea de-o vârstă cu tatăl meu, care îmi pune următoarea întrebare:
    Știi, dacă lucrezi în vânzări, trebuie să te întâlnești cu clienții și să fii drăguță cu ei……crezi că poți face lucrul ăsta? Eu te văd destul de liniștită.
    Partea de final și, mai întâi de toate, educația primită acasă de la PĂRINȚI CU CARACTER fără studii universitare m-au determinat să spun cu certitudine NU. Și acea experiență mi-a fost folositoare și de-ajuns pentru tot restul vieții.

    Am fost crescută cu următorul principiu: mai bine mănânc un colț de pâine când mi-e greu și pun capul liniștit(ă) pe pernă lângă familia mea, părinții mei și ceilalți dragi (chiar dacă, uneori, spun vorbe grele, dar adevărate, din dragoste).

    Dacă aș fi din nou la început, aș vrea să știu cine conduce fiecare firmă la al cărei loc de muncă aplic.
    Știri și televizor în ultimii 10 ani am vizualizat în proporție de 15 % din timpul meu.
    Am văzut că privatizarea și migrația (externă și internă) au luat amploare și că statul a sărăcit.
    Am observat că industria publicității se extinde pe zi ce trece și în bine și în rău. Muzica, filmele, emisiunile, documentarele, spectacolele și desenele animate bune sunt ceea ce apreciez fugitiv.
    Am remarcat evoluția virtuală și publicitară de la oferte de locuri de muncă la oferte de videochat.
    (Am fost la biblioteca Institutului Național de Statistică în 2010 pentru prima lucrare de licență. O clădire uriașă pe măsura pustietății dinăuntru. Care-s rolul și rostul statisticii în realitatea înconjurătoare?)
    CINE conduce toate aceste firme private, direct și indirect?
    NU mă preocupă războiul politic, numele și răutatea dintre oameni. Politica din orice perioadă istorică mă depășește…așa că mai bine stau în banca mea.
    DE CE statul vinde ceea ce îi aparține din moși strămoși?

    Rata natalității scade (am auzit că suntem fruntași în Europa), rata mortalității crește, cancerul și alte boli se împrăștie ca un virus, discrepanțe vizibile între salarii și pensii există, soluții obligatorii sunt prevăzute în proiecte de lege, diversitate în învățământ se promovează la greu… de te miri că apar tot felul de sindroame fiziologice și neurologice.

    Am doi copii mici și alții pe lângă ei în jurul meu…Sufăr gândindu-mă la suferințele create în zilele noastre, și NU la greutățile omenești aflate sub pronia Lui Dumnezeu.
    Mă preocupă gândul CE CALE VOR URMA ÎN VIITOR, CU CINE, UNDE ȘI CUM O VOR FACE?

    Doresc să închei cu nădejde, adresând următorul mesaj în semn de recunoștință:
    Dragi părinți, educatori, învățători și profesori, cred în darul pe care domniile voastre l-ați primit de sus: acela de a educa și a salva un popor!
    Pe românește, să vă dea Dumnezeu sănătate!

    • Like 2


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult