Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cu tejghetăria la Bruxelles

Cei 12 ani trecuţi de când suntem în Europa n-au schimbat o iotă în minţile nomenclaturii pesediste. Oamenii ăştia n-au altă treabă cu UE decât salariile grase în euro, pe care unii dintre ei ajung să le ridice de la Bruxelles.

Cum le va fi sunat celor din comisia JURI „soluția” oferită de candidata Plumb? – dau două apartamente la schimb în weekend și achit datoria. Ce mai vreți? 

Răspunsul JURI necesită traducerea într-o limbă de circulație europeană a caragialianului „Amice, ești idiot”. Ce apartamente, ce datorie, ce treabă avem noi cu mișmașurile matale imobiliare? Noi te respingem pe baza unui criteriu moral, limpede și simplu: „Nu este capabilă să exercite funcția în concordanță cu Tratatele și Codul de Conduită”.

Deci, iată ce propune PSD Europei: mai întâi încerc să te trag în piept și dacă nu ține, propun s-o rezolvăm la mica tejghetăreală. I-ați auzit de nenumărate ori pe parlamentari și guvernanți pesediști fluturând agresiv ideea în proiecte de legi: dacă hoțul returnează prejudiciul, Justiția să-l lase-n pace, ca să mai poată încerca o dată.

Aceasta este „avengura” politicii externe a guvernării actuale, prezentată lumii întregi.

În plan intern, penibilul urcă spre grotesc. R. Plumb spune că a primit de la „un prieten” 170.000 euro „în semn de solidaritate”. De câte ori i-ați auzit pe politicienii pesediști vorbind despre taxe de solidaritate cu cei defavorizați social?... Ei, iacăt-o pe defavorizata Plumb cum a primit și ea, 170.000 euro, așa cum atâția din poporul pesedist iau 100 de lei împrumut până la salariu, că nu se mai ajung să plătească întreținerea.

800.000 de lei împrumut... Există vreun simplu cetățean pesedist care să-și închipuie că ar putea împrumuta o asemenea sumă, pe care i-ar trebui mai multe vieți s-o ramburseze?

Cum mi-a spus mie o doamnă, pe atunci ministru, când am întrebat-o cum aș putea să iau și eu un împrumut de 3 milioane de dolari peste noapte și fără altă garanție decât farmecul meu personal. „Eheei, domnule Popescu, se vede că nu vă pricepeți la afaceri financiare”, a venit răspunsul. Și doamna în cauză nu era de la PSD, se numea Udrea.

Știți ce i-aș sugera doamnei Dăncilă? Să-i propună comisari europeni pe toți membrii guvernului său. Ce de lucruri interesante, încă necunoscute științei la București, am afla despre ei de la Bruxelles!...

Rămân la părerea că PSD a epuizat toate râgâielile postceaușiste pe care ni le-a aruncat în față vreme de decenii. A venit vremea să mai deschidă gura doar prin curtea vilelor proprii sau la pușcărie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult