Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Un om al străzii mi-a dat o lecție de viață: „- Cum de citiți poezie?” „- Citesc, pentru că nu știu să mă rog!”

Pușkin

(Foto: Guliver/Getty Images)

Aseară, venind de la cursuri, mergând puțin pe jos, mi-a atras atentia un om al străzii care stătea ghemuit la colțul unei clădiri și citea dintr-o carte cu coperți vechi și puțin rupte. Admit cu sinceritate că de cele mai multe ori trec fără a acorda atenție acestor oameni, dar data aceasta, nu știu grație cărui impuls, am simțit nevoia să procedez altfel.

M-am apropiat de el încet ca de o umbră firavă de lumină, din teama de a nu-l speria! Era îmbrăcat, sărmanul, în haine ponosite și uzate. Purta barbă, avea un chip blând și privirea unui om greu încercat.

L-am întrebat ce citește și mi-a arătat un volum de „Poezii" de Pușkin! Am rămas pur și simplu perplex:

- Cum de citiți poezie?, l-am întrebat, iar răspunsul lui mi-a luminat brusc ochii.

- Citesc, pentru că nu știu să mă rog!

Înainte de a pleca, l-am întrebat dacă pot să-i fac o poză cu telefonul și mi-a răspuns ferm, dar fără nicio urmă de răutate:

- Nu, vă rog să nu o faceți!

I-am respectat, desigur, refuzul, dar nu am rezistat tentației de a-l portretiza în câteva cuvinte. M-am simțit ca un individ mult prea ancorat în era digitală Facebook, având înaintea mea un om de o simplitate dezarmantă care își păstrează omenia deși viața nu i-a surâs prea mult sau, cine știe, poate deloc.

Mă gândeam că excepționalul intră, uneori, în viața noastră în forma cea mai umilă, pe ușa din dos. Ce lecții frumoase sunt în jurul nostru, câți oameni buni, neștiuți de nimeni, ne pot reda lumina echilibrului și a blândeții, iar noi frecventăm cursuri de management al reușitei, ori mergem la coaching, ascultându-i pe toți cei care, costumați și pieptănați impecabil, se prefac că au înțeles cum stă treaba cu succesul și reușita în viață. În cele din urmă știu că există o singură formă de reușită indispensabilă, aceea de a rămâne om, de a fi bun și senin până la capăt.

I-am dat câțiva bănuți, câți aveam în portmoneu, iar el mi-a dat o lecție cât pentru toată viața.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Să înțeleg că dacă te rogi nu citeşti poezie ?
    • Like 0
  • Victor66 check icon
    Si care-i lectia? Ca citeste ceva ce nu il va scoate din starea lui niciodata?
    • Like 1
    • @ Victor66
      Ada check icon
      Lectia... ca un om al strazii citeste poezii in timp ce altii nu pun mana pe o carte ani de zile, in special tineretul.
      Lectia... ca isi duce cu demnitate suferinta, umilinta.
      Lectia... ca a spus "va rog...".

      "Bine nu vede decat cu inima, esentialul nu este pentru ochi" -cartea Micul print.
      • Like 3
  • Ada check icon
    Din pacate sunt destui oameni ai strazii. Cu voia sau fara voia lor au ajuns asa, nu putem analiza si nici nu cred ca e bine.
    Dar la ei, 1 leu poate face diferenta dintre azi si maine.La ei o paine poate insemna sansa sa mai traiasca pana maine, o haina mai buna sau o incaltaminte care noua nu ne mai trebuie poate insemna mult.
    Cand te gandesti cate fleacuri cumparam pt casa, lucruri pe care poate le folosim o data sau poate niciodata, cata mancare aruncam atunci ar trebui sa ne gandim de 2 ori.
    Daca nu putem sa le dam ceva macar sa nu ii umilim.Sunt ei deja umiliti de viata si soarta.
    Da, avem ce invata de la ei.
    Intr-un stat normal nu ar trebui sa existe aceste persoane pe strada.
    Imi aduc aminte de ceva: in urma cu cativa ani era ziua unei persoane din familie si cand am iesit de la servici am trecut pe langa niste oameni modesti care vindeau ceva pe jos.Ruda mea s-a apuca si a cumparat ceva lucruri, am ramas surprinsa deoarece nu avea nevoie de asa ceva.Pe urma mi-a spus ca de ziua ei a vrut sa faca o fapta buna si ca nu vrea alt cadou. Ce cadou perfect !
    Cum ar fii ca atunci cand e ziua copilului nostru sa facem ceva de mancare si sa mergem impreuna cu el si sa de-a el cu manutele lui mancarea la omul strazii ?
    Se poate , numai sa vrem.
    • Like 0
    • @ Ada
      "Intr-un stat normal nu ar trebui sa existe aceste persoane pe strada." Din pacate, lucrurile nu stau asa. "Normalitatea", cam peste tot, inseamna un numar tot mai mare de persoane in aceasta situatie.
      https://www.euronews.com/2018/03/21/homelessness-on-the-rise-in-all-eu-countries-except-finland-report
      • Like 0
    • @ Ada
      GabiC check icon
      Intotdeauna vor exista "oameni ai strazii"
      Intotdeauna ei sunt de vina pentru ce au ajuns; Nu exista "soarta", nu exista "divinitatea a vrut asa" ci numai ei care, in decursul timpului au luat decizii gresite;
      Acum o sa inceapa "sarabanda" cu mila, cu "copiii din Africa" cuuuu...
      Exemplele astea de "bunatate sufleteasca" nu duc nicaieri ( poate cel mult la imbogatirea unora care nu au ridicat un pai toata viata- si aici ma refer la fundatii in pricipal, dar si la clanurile de cersetori) ci doar la refulari sentimental- sociale ( si socialiste) in pauzele de cafea, sau in scurtele momente de citit balarii pe internet;
      PS: De-a se scrie- in acest context "dea" ( de la "a da")
      • Like 0
  • Impresionant!
    • Like 1

Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult