Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Un om al străzii mi-a dat o lecție de viață: „- Cum de citiți poezie?” „- Citesc, pentru că nu știu să mă rog!”

Pușkin

(Foto: Guliver/Getty Images)

Aseară, venind de la cursuri, mergând puțin pe jos, mi-a atras atentia un om al străzii care stătea ghemuit la colțul unei clădiri și citea dintr-o carte cu coperți vechi și puțin rupte. Admit cu sinceritate că de cele mai multe ori trec fără a acorda atenție acestor oameni, dar data aceasta, nu știu grație cărui impuls, am simțit nevoia să procedez altfel.

M-am apropiat de el încet ca de o umbră firavă de lumină, din teama de a nu-l speria! Era îmbrăcat, sărmanul, în haine ponosite și uzate. Purta barbă, avea un chip blând și privirea unui om greu încercat.

L-am întrebat ce citește și mi-a arătat un volum de „Poezii" de Pușkin! Am rămas pur și simplu perplex:

- Cum de citiți poezie?, l-am întrebat, iar răspunsul lui mi-a luminat brusc ochii.

- Citesc, pentru că nu știu să mă rog!

Înainte de a pleca, l-am întrebat dacă pot să-i fac o poză cu telefonul și mi-a răspuns ferm, dar fără nicio urmă de răutate:

- Nu, vă rog să nu o faceți!

I-am respectat, desigur, refuzul, dar nu am rezistat tentației de a-l portretiza în câteva cuvinte. M-am simțit ca un individ mult prea ancorat în era digitală Facebook, având înaintea mea un om de o simplitate dezarmantă care își păstrează omenia deși viața nu i-a surâs prea mult sau, cine știe, poate deloc.

Mă gândeam că excepționalul intră, uneori, în viața noastră în forma cea mai umilă, pe ușa din dos. Ce lecții frumoase sunt în jurul nostru, câți oameni buni, neștiuți de nimeni, ne pot reda lumina echilibrului și a blândeții, iar noi frecventăm cursuri de management al reușitei, ori mergem la coaching, ascultându-i pe toți cei care, costumați și pieptănați impecabil, se prefac că au înțeles cum stă treaba cu succesul și reușita în viață. În cele din urmă știu că există o singură formă de reușită indispensabilă, aceea de a rămâne om, de a fi bun și senin până la capăt.

I-am dat câțiva bănuți, câți aveam în portmoneu, iar el mi-a dat o lecție cât pentru toată viața.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Să înțeleg că dacă te rogi nu citeşti poezie ?
    • Like 0
  • Victor66 check icon
    Si care-i lectia? Ca citeste ceva ce nu il va scoate din starea lui niciodata?
    • Like 1
    • @ Victor66
      Ada check icon
      Lectia... ca un om al strazii citeste poezii in timp ce altii nu pun mana pe o carte ani de zile, in special tineretul.
      Lectia... ca isi duce cu demnitate suferinta, umilinta.
      Lectia... ca a spus "va rog...".

      "Bine nu vede decat cu inima, esentialul nu este pentru ochi" -cartea Micul print.
      • Like 3
  • Ada check icon
    Din pacate sunt destui oameni ai strazii. Cu voia sau fara voia lor au ajuns asa, nu putem analiza si nici nu cred ca e bine.
    Dar la ei, 1 leu poate face diferenta dintre azi si maine.La ei o paine poate insemna sansa sa mai traiasca pana maine, o haina mai buna sau o incaltaminte care noua nu ne mai trebuie poate insemna mult.
    Cand te gandesti cate fleacuri cumparam pt casa, lucruri pe care poate le folosim o data sau poate niciodata, cata mancare aruncam atunci ar trebui sa ne gandim de 2 ori.
    Daca nu putem sa le dam ceva macar sa nu ii umilim.Sunt ei deja umiliti de viata si soarta.
    Da, avem ce invata de la ei.
    Intr-un stat normal nu ar trebui sa existe aceste persoane pe strada.
    Imi aduc aminte de ceva: in urma cu cativa ani era ziua unei persoane din familie si cand am iesit de la servici am trecut pe langa niste oameni modesti care vindeau ceva pe jos.Ruda mea s-a apuca si a cumparat ceva lucruri, am ramas surprinsa deoarece nu avea nevoie de asa ceva.Pe urma mi-a spus ca de ziua ei a vrut sa faca o fapta buna si ca nu vrea alt cadou. Ce cadou perfect !
    Cum ar fii ca atunci cand e ziua copilului nostru sa facem ceva de mancare si sa mergem impreuna cu el si sa de-a el cu manutele lui mancarea la omul strazii ?
    Se poate , numai sa vrem.
    • Like 0
    • @ Ada
      "Intr-un stat normal nu ar trebui sa existe aceste persoane pe strada." Din pacate, lucrurile nu stau asa. "Normalitatea", cam peste tot, inseamna un numar tot mai mare de persoane in aceasta situatie.
      https://www.euronews.com/2018/03/21/homelessness-on-the-rise-in-all-eu-countries-except-finland-report
      • Like 0
    • @ Ada
      GabiC check icon
      Intotdeauna vor exista "oameni ai strazii"
      Intotdeauna ei sunt de vina pentru ce au ajuns; Nu exista "soarta", nu exista "divinitatea a vrut asa" ci numai ei care, in decursul timpului au luat decizii gresite;
      Acum o sa inceapa "sarabanda" cu mila, cu "copiii din Africa" cuuuu...
      Exemplele astea de "bunatate sufleteasca" nu duc nicaieri ( poate cel mult la imbogatirea unora care nu au ridicat un pai toata viata- si aici ma refer la fundatii in pricipal, dar si la clanurile de cersetori) ci doar la refulari sentimental- sociale ( si socialiste) in pauzele de cafea, sau in scurtele momente de citit balarii pe internet;
      PS: De-a se scrie- in acest context "dea" ( de la "a da")
      • Like 0
  • Impresionant!
    • Like 1

Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult