Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„Tu știi câți bani am pompat eu în școala asta, cucoană?”. Un scurtmetraj cu Medeea Marinescu, în care o profesoară este umilită a ajuns viral pe internet

Clipul este o dramatizare a situației profesorilor și elevilor agresați în școală și a fost publicat pe pagina Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iași. Actrița din rolul principal este Medeea Marinescu, cea care o interpretează pe profesoara de română Diana Miron, hărțuită de o mamă și de fiica acesteia.



Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Crabu check icon
    Subiectul este actual si care intriga, dar, din punct de vedere artistic, filmul nu este credibil. Interpretarea, conceptul, scenariul, muzica, tonul, toate, duc catre o telenuvela lacrimogena.
    • Like 0
  • Originea cuvantului educatie vine de la grecescul paideo, care inseamna aproximativ 'a pedepsi'. Rezultatul actaul al educatiei a venit de la faptul ca nu mai ai voie sa mai ridici in picioare un elev, dar mai sa il scoti de la ore, dar mai sa ii spui ca este prost crescut. Statul a inlaturat pedeaspsa ca ideea de recompensa pozitiva si negativa care sta la baza insasi a educatiei. A distrus complet ideea de autoritate, care vine de la grecescul augere si care inseamna a face sa creasca, sa rodeasca, adica ceea ce trebuie sa faca un educator. Legile pun pe acelasi nivel copii cu parinti si cu profesorii, cu educatorii, vezi Doamne ca sa fim prieteni. O prostie. Dascalul nu trebuie si nu se cade sa fie prietenul elevului, el trebuie sa fie persoana in care elevul are incredere si sa ii se adreseze ca unei persoane de la care stie ca primeste un raspuns responsabil si plin de autoritate si de care sa fie sigur ca merita urmat. Dar toate acestea au dus in timp si la o categorie de dascali imaturi, fara vocatie.
    • Like 1
  • Tema acestui film este agresiunea existentă în școală iar nu sistemul de învățământ. Dacă între elevi, bullying-ul este cunoscut în general ( și cu asta începe filmul), despre multele cazuri în care elevii agresează profesorii, nu se spune nimic. Reacția exagerată a mamei pune în umbră adevărata agresiune: eleva agresează o profesoară. Gravitatea acestui fapt este problema care are nevoie să fie cunoscută. Este un caz după fapte reale și ele chiar există. Profesorii chiar sunt fără apărare pentru că nu au nicio legislație care să sancționeze asemenea comportamente, de neconceput într-o societate funcțională.
    • Like 0
  • Personajul mamei este puțin exagerat, e adevărat. Dacă nu țipă, mamele vin cu mituire. Totuși, situația prezentată este deja simptomatică pentru că elevii agresivi sunt mult mai mulți decât se crede, iar profesori agresivi sunt cazuri izolate. Se vorbește doar despre drepturile elevilor, dar responsabilitățile lor sunt doar pe hârtie, despre libertatea de gândire și exprimare, despre simțul critic dar toate acestea deja au atins în școli o cotă ce nu mai are nici decență, nici normalitate. Sistemul de învățământ actual este în criză și se cer numite toate problemele, atât cu privire la elevi cât și la profesori. Un asemenea film nu este acum o manipulare ci doar o înregistrare amară a ceva neverosimil și totuși adevărat. Dealtfel umilirea profesorului începe de la intrarea lui în sistemul de învățământ: are de dat 10- 20 de ani așa zisul examen de titularizare fără titularizare...In ce profesie, vă rog, un candidat la un post are de dat în fiecare an examen pentru a-și face munca? Ce stabilitate și ce rezultatele pot avea asemenea profesori care schimbă în fiecare an școlile până când apare o normă întreagă la o școală?
    • Like 0
  • Dupa 1990 in tara noastra a disparut RUSINEA. Cui nu ii este rusine de faptele sale nu are BUN SIMT. Unde BUN SIMT nu e,NIMIC nu e!
    • Like 0
  • Valentin check icon
    E necesar ca o instituţie să aibă reguli clare. Imaginaţi-vă o situaţie asemănătoare la Oxford sau Cambridge. La noi regulile sunt laxe, româneşti. Să luăm ca exemplu spitalele. Acolo intră cine vrea, cu ce vrea. Prin sertarele saloanelor se încălzesc la soare borcane cu supă sau zacuscă. În curţi se cresc câini.
    Unde e lax, apar şi probleme. Ca cele din clip.
    • Like 1
  • Cand scoala va fi scoala statul va fi stat a zis Mihai Eminescu.
    • Like 2
  • Valentin check icon
    Acum probabil că ghiciţi de ce profesorii vor să coboare standardele la materii care au mai puţină importanţă. Şi chiar le coboară. În mod normal asemenea cazuri ar trebui reclamate la poliţie, însă asta ar însemna scandal şi expunerea şcolii. În general conducerea şcolii se fereşte de probleme şi de ochii presei, iar profesorul se fereşte şi el. La cât de greu se intră în învăţământ e şi de înţeles.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Aici se vorbeste totusi de limba romana, nu e chiar o materie fara importanta...

      Cineva imi raspundea un pic in doi peri la un comentariu anterior, si imi spunea ca poate am facut scoala prea de demult, si ca nu am simtul realitatii. Nu cred ca e asa - am terminat facultatea in 2005, nu in 1950.

      Nu am fost un copil sarac (in liceu, eram chiar mult peste medie, primul copchil din clasa cu mobil, eheee...), si nici un copil foarte cuminte (dimpotriva, desi nu am fost niciodata bully, eram chiulangoica numarul 1, cateodata un pic obraznica, si inca de atunci fumatoare inraita), dar nu recunosc stereotipul prezentat in clip. Daca as fi facut ce face personajul Roxana, mi-ar fi zburat fulgii acasa.

      Am avut doi profesori pe care i-am detestat, zic eu, pe buna dreptate, insa nu as fi indraznit niciodata sa spun ca profesoara de franceza este o nesimtita sau ca cel de engleza era un ticalos. Chit ca erau - din nou, parintii mei nu ar fi tolerat niciodata asa ceva.

      Imi e foarte greu sa cred ca acest scurt-metraj poate produce vreun efect pozitiv.
      • Like 1
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      Limba şi comunicarea sunt, dar din păcate sunt amestecate cu literatura, care este o artă, ca pictura sau muzica. E o reminiscenţă din comunism, când literatura era un puternic instrument de propagandă.

      Comunicarea e importantă în viaţa obişnuită; să comentezi despre spaţiul plastic din operele lui Brâncuşi, despre un allegro de Mozart sau despre metatextele metatextuale metatextual-metalizato liricoide din poezia poetului X nu e atât de important. În sistemele normale de învăţământ există un pachet educaţional numit ARTS AND LITERATURE, unde se poate face comentariu literar până la ieşirea părului prin căciulă. Însă e opţional. În mod evident, în toate sistemele de educaţie de pe planeta Pământ se face gramatică şi conversaţie.

      La noi nu. La examene, cometariile literare sunt punctate mai mult decât gramatica, de parcă am vrea să scoatem critici literari în pantaloni scurţi. Din cauza schemelor insipide de comentariu literar, care nu folosesc decât filologilor, CONVERSAŢIA - piatra de temelie a oricăriei limbi - e aproape inexistentă. Programa propune exerciţii interesante, de texte multimodale (aşa-numita bandă desenată sau roman grafic), dar profesorii îşi centrează activitatea exclusiv pe critica literară şi istoria literaturii, pentru că aşa cer examenele.

      O aiureală totală! Dacă tot ne-am apucat să-i îndopăm cu artă, măcar să băgăm şi plastica sau muzica. Exemplu de subiect de bac: Descrieţi tendinţele postimpresioniste din pictura românească în compoziţiile cu centre de interes multiple şi contrast calitativ calitativ.

      Aşa, ca să fie balul complet! Tot îi zăpăcim de cap ci criticisme; de ce să n-o facem lată?

      Conversaţie? Exersarea gramaticii? Nah, astea nu sunt importante. Examenul cere un spârc de gramatică, iar conversaţie n-ai cum să dai în scris.
      • Like 0
    • @ Valentin
      OK, sunt de acord (am urat comentariile literare cu pasiune, desi ma auto-declar scriitoare [scriu povesti, cateodata bune] si iubitoare de literatura), dar nu despre asta este vorba in clip.

      Putea sa fie profa de desen, istorie, matematica, limba straina, problema - si felul in care este prezentata - ramane aceeasi.



      • Like 1
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      Nu cred că problema rămâne aceeaşi. Şcoala de astăzi se află sub semnul utilităţii. E foarte dificil să demonstrezi utilitatea unor programe total inutile.
      E absolut inutil să faci comentariu literar, în afară de situaţia în care vrei să-ţi alegi ca meserie filologia. Multe materii sunt absolut inutile şi - mai mult - informaţia din manuale se găseşte deja în spaţiul public. Şcoala nu mai este singura deţinătoare a informaţiei, cum se întâmpla în urmă cu 50 de ani.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu stiu daca un copil are chiar atat de mult discernamant incat sa aleaga.

      Daca vrem sa vorbim despre filologie, iti trebuie o anumita afinitate pentru limba, pe care nu o poti descoperi daca nu ai macar experienta unui comentariu literar.

      Din nou, urasc felul in care se preda literatura in .ro. Este, totusi, o arta, si nu ar trebui sa fie pusa la pachet cu gramatica - v-am dat deja dreptate.

      Profa mea de romana si-a facut bine treaba, in liceu. In sensul ca, atunci cand a venit vorba sa scriu despre Scrisoarea III a lui Eminescu, a avut suficient de mult simt al umorului incat sa imi dea o nota buna, desi lucrarea de control incepea cu: Nu imi place Scrisoarea III, voi comenta Scrisoarea I. Ceea ce am si facut, si chair bine, desi un pic morbid, cu accente pronuntate de Bacovia/Lovecraft/Poe.

      Aceeasi profa de romana care a acceptat o schema de pseudo-cod in teza unui coleg, la subiectul 'Caracterizarea Viitoriei Lipan' :D

      Nu stiu daca exemplele de mai sus au fost obraznicie sau nu. Doamna L. nu le-a tratat ca atare. Cred ca s-a distrat un pic.

      Comentariul literar nu este inutil, dar, da, este supraestimat.

      Violenta in scoala nu este cauzata de programa, insa. Nici a profesorilor, nici a elevilor, si cu atat mai putin a parintilor.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Si totusi ce treaba are programa scolara cu articolul de fata sau cu ce se intampla in clip?
      • Like 1
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      Nu este nevoie să aleagă. În alte sisteme normale există consilieri şcolari şi evaluatori care îl îndrumă. Sunt oameni care îşi cunosc foarte bine profesia. La noi nu e nevoie pentru că oricum învăţământul e la grămadă.
      Şi în plus alegerea e periculoasă, nu pentru copil, ci pentru profesori. În alte sisteme un profesor îşi permite să facă un curs cu 10 elevi. E plătit la fel. La noi sistemul e croit prost.

      Sunt atâtea persoane care nu ştiu să facă un comentariu plastic sau muzical şi nu e nicio problemă. Cometariul literar se face doar pentru că e cerut la examen. Se face şi se uită. Dacă şi comentariul plastic s-ar fi cerut la examen, atunci s-ar fi făcut şi acela., şi în mod evident s-ar fi uitat.

      Există numeroase metode pentru a atrage spre comentariul literar, ca de exemplu scrierea creativă, care nu se prea face în sistemul nostru. Critica e ultima treaptă a artei, cea mai de sus. Faptul că se începe cu ea încă de la clasa a IV-a (am văzut culegeri cu asemenea atrocităţi) e ridicol.

      Comentariul literar e complet inutil dacă nu corespunde unei afinităţi speciale care se descoperă parcurgând un drum mult mai lung, al cărei ultimă staţie e critica literară. Cu ea se sfârşeşte, nu se începe. Şi în plus, ca orice zonă specializată, trebuie să fie opţională.

      Programa are un rol imens în această ecuaţie. Fără o metodică pe care te poţi baza corectura devine o ruletă. O recunosc până şi profesorii, care suferă acelaşi tratament la examenele de titularizare. Jumătate din programa fiecărei materii depăşeşte şi puterea de înţelegere a unui adult. Aveţi idee câţi părinţi se chinuie alături de copiii lor mestecând limba de lemn a metatextelor şi teletexelor impuse de programă? Cui îi serveşte să pălăvrăgească pe păsăreşte? O aiureală totală, şi ne mai mirăm că avem analfabeţi funcţionali, când toată lumea vorbeşte în clişee.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Recitiţi discuţiile noastre anterioare şi veţi înţelege.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Tot nu are sens. Articolul este despre bullying la adresa profesorilor, nu despre programa. Sunt chestii cu totul diferite.
      • Like 1
    • @ Valentin
      " Jumătate din programa fiecărei materii depăşeşte şi puterea de înţelegere a unui adult. " - hahaha! Glumiti, nu? :D
      "Aveţi idee câţi părinţi se chinuie alături de copiii lor mestecând limba de lemn a metatextelor şi teletexelor impuse de programă?" - nu, eu unul chiar n-am. Dvs. aveti? Ne puteti da un procent?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Da, absolut, oriunde apare această afirmaţie - în lucrările de specialitate, mesele rotunde, chiar pe Republica - e clar o glumă. Oameni în toată firea, cu ani de pedagogie la activ, glumesc. Păi ce altceva să facă?

      Eu nu am dat un procent. Am pus doar o întrebare: aveţi idee?

      Dvs. puteţi da un procent prin care să demonstraţi că sunt foarte puţini? Ia să-l vedem.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Tocmai, ca nu ati dat un procent, dar ati pus intrebarea ca si cum ati sti.
      Eu nu stiu exact care e procentul, drept care nu ma lansez in speculatii.
      In care lucrari de specilitate apare faptul ca adulti nu pot sa tina pasul cu materia de gimnaziu? Despre ce procente e vorba?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Ba vă lansaţi în speculaţii atunci când lăudaţi învăţământul românesc, şi aţi făcut-o în nenumărate rânduri.
      Procentele pe care le căutaţi se află probabil în lucrările de specialitate. Aici aveţi avantajul că nu trebuie să-i întrebaţi direct autorii în cauză, ci trebuie să citiţi lucrarea. Lucru pe care dvs. nu-l faceţi.
      Citiţi şi vom discuta pe tema lor dacă aveţi nelămuriri.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Ba vă lansaţi în speculaţii atunci când lăudaţi învăţământul românesc, şi aţi făcut-o în nenumărate rânduri." - nu, cand am punctat aspecte pozitive ale invatamantului romanesc, medalii luate la olimpiade, de pilda, am venit si cu date in acest sens. Se poate vedea foarte clar cate medalii a luat Romania la IMO de-a lungul timpului, de exemplu, in comparatie cu alte tari.
      "Procentele pe care le căutaţi se află probabil în lucrările de specialitate." - acel "probabil" denota ca nici dvs. nu le-ati citit cu atentie. Altfel ati fi putut pana acum sa va sustineti propriile argumente cu datele si studiile de rigoare. Nu am spus ca n-as fi citit astfel de lucrari, dar am mai spus si repet: nu este treaba MEA sa caut argumente pt afirmatiile DVS. Intr-o dezbatere este treaba fiecarui participant sa-si sustina PROPRIILE afirmatii cu date atunci cand este cazul.
      Status quo-ul ramane acelasi: afirmatiile dvs. in continuare nu au sustinerea necesara. Lucru pe care de altfel l-ati si recunoscut cu alte ocazii: nu aveti date, vorbiti din auzite, de ce stiti de la apropiati/prieteni si atat.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Datele pe care le-aţi dat nu ne spun dacă aceşti olimpici se pregătesc şi în afara sistemului şcolar. Din câte ştiu, în clasă nu se predă pentru olimpiadă.

      Le-am citit cu foarte mare atenţie, dar nu mi-am luat notiţe şi nu am avut timp să parcurg şi bibliografia. De fapt am plecat de la premiza că bibliografia este corectă şi că nu am nevoie să verific studiile în cauză.

      Din nou, este o problemă de timp. Nu este meseria mea, sunt doar curios pentru că şi eu am fost elev la rândul meu.

      @ Jonn Jonzz: nu este treaba MEA sa caut argumente pt afirmatiile DVS.

      Nu eu sunt cel care pornesc de la premiza că aceste argumente sunt eronate. Dvs. sunteţi cel care faceţi afirmaţii de diletantism la adresa acestor autori.

      @ Jonn Jonzz: Status quo-ul ramane acelasi: afirmatiile dvs. in continuare nu au sustinerea necesara.

      Nici ale dvs. Faptul că o statistică spune că avem cu X olimpici mai mult decât ţara Y nu arată mare lucru. E o simplă problemă de aritmetică. Nu spune nimic de căruţa de bani pe care o dau părinţii pentru pregătirea acestor elevi, într-o ţară în care învăţământul ar trebui să fie gratuit. Astea nu sunt argumente.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Da, aveti dreptate partial - eu sunt cu John, eu am invatat singura, cu indrumarea profesoarei de la clasa pentru psihologie/filozofie, si am ajuns departe, in termeni de olimpiade.

      Daca parintii mei nu ar fi avut bani de carti, nu stiu insa daca m-as fi descurcat la fel de bine...Dar asta ar fi adevarat oriunde in lume. Niciodata, nici unde, un participant la o olimpiada nu este complet produsul unui sistem de masa.

      Insa nu acesta era subiectul.
      • Like 1
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      Olimpiadele nu ţin chiar de sistemul de învăţământ. Materia de clasă nu e făcută pentru olimpiadă şi nu este permis profesorului să dea materie de olimpiadă la clasă. Pentru olimpiade te pregăteşti extraşcolar, fie că te pregăteşti cu profesorul de clasă, fie cu meditator.
      Însă olimpiadele sunt însă o cu totul altă problemă, pentru că sunt acceptate benevol.
      Subiectul era sistemul de învăţământ, care a ajuns într-un hal fără de hal în primul rând datorită lipsei de utilitate.
      E ilogic ca un elev care urmează cursuri extraşcolare de programare şi care este selectat de o firmă de jocuri pentru programare să ia 5 la teza de informatică. Asta spune mult despre inutilitatea sistemului de învăţământ românesc. Pe lângă acest sistem strâmb, elevii sunt obligaţi să mai facă o a doua şcoală. Extraşcolarele sunt adevărata şcoală; sistemul de învăţământ acţionează ca o frână.
      Toţi cei care obţin rezultate o fac extraşcolar, prin meditatori, cursuri, înscrierea la diferite academii etc.
      Cea mai bună soluţie e home schooling-ul. Te pregăteşti pentru examenele principale (evaluarea şi bacul) şi urmezi cursurile care te interesează, fie un curs de un an sau doi de programare, un curs de limbă străină de la vreun institut etc. Ai colegi, socializezi etc, dar scapi de balastul materiilor care nu-ţi folosesc. Că doar nu se face gaură în cer dacă nu vei recunoaşte caracteristicile barocului muzical; oricum nu le ştie nimeni. Mi se pare soluţia cea mai bună.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu poti sa ai rezultate bune la olimpiade daca pornesti de la 0, daca pana la sfarsitul liceului esti la nivel d 2+2=4.
      "Nu eu sunt cel care pornesc de la premiza că aceste argumente sunt eronate" - care argumente? Pana acum nu ati venit cu argumente solide.
      "Nici ale dvs. Faptul că o statistică spune că avem cu X olimpici mai mult decât ţara Y nu arată mare lucru." - Asa cum am mai spus pozitia mea e tocmai ca nu sunt suficiente date si argumente pentru a ne apuca sa facem schimbari majore de programa. Faptul ca avem semnificativ mai multi olimpici decat alte tari, si asta pe o perioada lunga de timp arata ca programa scolara (ca da, de aici se porneste pregatirea pentru olimpiada; materia de olimpiada nu este total separata de cea de la clasa, cu cea de la clasa se porneste; si cum am mai spus programa nu a suferit schimbari majore de-a lungul timpului) are potentialul clar de a produce performanta la nivel inalt, drept care nu ar trebui sa ne grabim sa o schimbam fara niste argumente solide. Nu este in nici un caz un lucru de ignorat.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Un lucru foarte bun dacă ai fi lăsat să lucrezi doar la matematică, dar ce s-ar întâmpla dacă la educaţie plastică ţi s-ar cere materie la fel de serioasă, care să necesite ore de studiu? Ce s-ar întâmpla dacă s-ar da examinare pe bune din istoria artei, la fel cum se dă teză serioasă la matematică? Îmi spuneţi dvs. că un olimpic care studiază 10 ore pe zi la matematică ar mai studia încă 10 memorând anii, secolele, curentele artistice, particularităţile, comentariile de morfosintaxă plastică etc? Şi unde ar ajunge dacă i s-ar cere acelaşi lucru şi la educaţie muzicală?

      Nu vedeţi dubla măsură? Matematica se face serios, dar de ce nu s-ar face la fel şi educaţia plastică? Că d-aia rămân elevii la nivel de 2+2 la educaţie plastică, pentru că nu se face pe bune. Se face pe şestache, că e materie neimportantă.

      Asta e marca învăţământului românesc: dubla măsură.

      În plus nu ştiu dacă programa e bună pentru olimpici. Am întâlnit elevi care o consideră... plictisitoare, care preferă să frecventeze tot felul de centre particulare de excelenţă sau chiar meditatori. Din punctul meu de vedere programa nu e bună nici pentru unii, nici pentru alţii.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Olimpicul la mate poate sa invete de nota 7 la educatie plastica (desi e foarte posibil sa nu fie necesar sa faca un asemenea sacrificiu) daca doreste sa-si administreze timpul in acest mod. Nu e obligat si nu e obligatoriu sa aiba 10 la toate materiile.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Olimpicul la mate poate să pice foarte bine la un liceu de cocalari dacă nu îşi drămuieşte bine notele. E posibil.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Poate sa intre la o clasa speciala pentru olimpici in baza rezultatelor obtinute la nationala, indiferent de medie. Daca nu, nu il opreste nimeni sa mearga la olimpiade chiar de la un liceu "de cocalari". Interesant cum elevii, care de obicei nu au nici o vina pentru nimic si nici o responsabilitate sunt "cocalari" daca ajung la liceele in care se intra cu medii mai slabe.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Şi la liceul de cocalari au o echipă bună de robotică? Sau o echipă bună de informatică?
      Pot avea o vină atunci când îşi aleg un mod de viaţă lipsit de orice temei, plin de un prost gust. Aţi văzut cumva elevi în echipe de robotică scuipând seminţe la colţ de bloc? Cred că nu.
      Eu la acei elevi mă refeream, nu la elevii care trag tare şi care au ghinion.
      • Like 0
  • De citit si https://www.edupedu.ro/amp/oana-moraru-despre-neregulile-grave-din-scurtmetrajul-facut-de-sindicalisti-in-care-o-profesoara-e-umilita-de-o-eleva-si-de-mama-ei/
    • Like 1
    • @ Nicu Buculei
      Valentin check icon
      Wow, Oana Moraru! Un excelent comentator al sistemului de învăţământ mioritic.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Sincer, habar nu am cine este doamna Moraru (mea culpa, probabil), insa si mie mi se pare manipulator pana la Dumnezeu clipul.

      Tusele sunt prea groase, cumva...
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      În ce sens?
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Normal ca e manipulator, doar este un film comandat de un sindicat pentru a crea un curent de opinie care sa ii ajute in negocierea cu ministerul.
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      Staţi liniştită, materiile de examen nu se învaţă în clasă, se învaţă cu meditator.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Este foarte usor sa mergi la coarda sensibila; clipul este bine facut, bine filmat, Medeea Marinescu este excelenta, insa in viata nu este atat de alb-negru.

      Profesorii nu sunt ingeri lipsiti de aparare, asa cum parintii nu sunt demoni.

      Scriam mai sus ca nu recunosc personajele; poate sunt eu rupta de realitate, dar nu cred ca poate fi chiar atat de rau, sau ca aceasta este regula.

      Si in acest caz, clipul este manipulator: generalizeaza un caz pe care il sper marginal, dar despre care stiu sigur ca nu este regula.

      E ca si cum eu as scrie - toti barbatii sunt violatori, pentru ca unii barbati violeaza. Pot descrie sau prezenta o situatie in care o fata sau femeie a fost victima unui abuz, pot sa o fac convingator, dar nu pot (si nu ar trebui) sa generalizez, sau sa fac, artistic sa para ca o experienta este absolutul.

      Ori asta mi se pare ca face acest clip. Prezinta un caz ca si cand acesta ar fi regula.

      Nu neg problema pusa in discutie, insa pentru ca toata situatia a fost prezentata atat de one-sided, reactia mea viscerala a fost sa o neg. Ori asta nu foloseste nimanui.

      Nu stiu daca situatia in invatamantul romanesc s-a schimbat atat de drastic incat o eleva ca Roxana sa nu poata fi dusa la director, atat pentru atacul asupra Anei, cat si pentru scene oribila cu hartiile aruncate sub banca.

      Acestea sunt abateri disciplinare clare, sau erau pe vremea mea, desi acum ma simt de parca as veni din paleolitic. In 2006-2007, daca as fi vazut asa ceva in clasa, as fi confiscat mobilele intregii clase, as fi luat-o pe Roxana de manuta si as fi mers la director.

      Profesorul poate face asta. Nu este fara aparare.

      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      Am citit şi textul doamnei Moraru. Şi eu identific anumite probleme. Este adevărat că în afară se fac monitorizări mult mai atente şi mai voluminoase, însă situaţia nu este aceeaşi. Sistemele din afară sunt logice şi bine gândite, iar monitorizările şi procedurile decurg firesc.
      La noi sunt atât de multe absurdităţi în sistem încât e greu să le descrifrezi pe toate fără să suferi o cădere nervoasă.
      Nu există o metodică unitară, normată, clară. Nu există nici în cazul examenelor de titularizare. Am auzit poveşti de ţi se face părul măciucă.
      Nu au existat nici înainte de 89, însă atunci miza nu era aceeaşi. Media generală nu conta şi la liceu se dădea admitere; în plus nu ajungeai şomer. Ţi se găsea un loc de muncă. Astăzi, cu puţine excepţii, nu te poţi descurca doar cu şcoala. Din fericire există nenumărate cursuri extraşcolare, dar cum şcoala adaugă o povară de multe ori inutilă, nervii tuturor sunt întinşi la maximum.

      Cunosc un elev care vrea să facă programare, iar ce îi oferă şcoala e o glumă proastă. E nevoit să facă suplimentar. Trebuie să îmbine lucruri inutile ca metatextele metatextuale din comentariile literare - că doar avem o lipsă acută de filologi - dar să se îngrijească şi de viitor.

      Elevii sunt irascibili pentru că trag după ei o şcoală inutilă, părinţii sunt irascibili pentru că stau ore întregi descifrând cu copii materie cu mult peste nivelul de vârstă, profesorii sunt irascibili pentru că se simt inutili etc.

      Tot sistemul e irascibil, de la cap la coadă.
      • Like 0
    • @ Valentin
      In cat la suta din cazuri este nevoie de meditator?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      O întrebare foarte bună. Dvs. ce părere aveţi: în multe cazuri sau în puţine?
      • Like 0
    • @ Valentin
      Fara date e irelevant.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Ce anume este irelevant? E irelevant că se fac meditaţii? Fiţi mai clar.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Ce parere am eu este irelevant, din moment ce nu exista date in sensul asta. Nici nu am de fapt o parere legata de acest subiect, tocmai din acest motiv.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Atunci nu puteţi afirma cu certitudine şi cu multă insistenţă că afirmaţiile mele sunt false din moment ce nu aveţi dovezi. Sau cel mult, nu cele pe care le cereţi. O părere tot aveţi: consideraţi că greşesc.

      • Like 0
    • @ Valentin
      Pot afirma cu certitudine ca afirmatiile dvs. sunt nesustinute. Pentru ca sunt.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Afirmaţiile mele SUNT susţinute de lucrări de specialitate, manuale de pedagogie, articole de pe Republica sau mese rotunde. Ale dvs. nu sunt susţinute de absolut nimic. Le puteţi citi şi veţi găsi şi datele de care aveţi nevoie.
      Am dat şi mai dau exemple: https://www.youtube.com/watch?v=AoFNRM0iC7I
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu sunt sustinute de date. Nu ati adus nici un argument de acest tip in discutie, doar pareri personale ale diverselor persoane. Care sunt irelevante, fara sustinerea unor date sau studii. Asa ca ale dvs. nu sunt pana la urma sustinute de nimic substantial.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      O lucrare de specialitate nu se face cu opinii personale, ci cu date clare. Aceste lucrări au datele de care aveţi nevoie. Nu am avut curiozitatea să le parcurg pentru că majoritatea apar la bibliografie. De regulă nu sunt sitografii, ci bibliografii, cărţi pe care nu am cum să le găsesc şi nici nu văd de ce ar trebui să le găsesc.
      Nu v-am dat date pentru că nici eu n-am stat să le preiau. Nu am timpul necesar şi nici nu pornesc de la premiza că cei care scriu aceste lucrări cântă din drâmbă. Vorbim de bibliografii care se întind pe 20 de pagini la unele lucrări. Dacă doriţi să le aflaţi, mergeţi la sursă.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Am mers la bibliografie in astfel de lucrari. Ce am vazut este ca 1) nu se intind pe 20 de pagini, ci pe mai degraba pe 1, si sunt vreo 20-30 cu totul 2) nu vorbim de studii propriu-zise, ci de alte carti si 3) sunt vechi 4) multe sunt straine. Daca ma intereseaza de exemplu sa aflu cat la suta din elevii de la noi din tara au nevoie de meditatii, o lucrare de tipul celor sugerate de dvs. pur si simplu nu ajuta. Sau nu am gasit-o eu pe cea "corecta", ceea ce... sugerati dvs. exact cartea corecta, cu titlu, autor, anul aparitiei. Exact, nu la modul "oricare de la polirom cu coperta galbena".
      "cărţi pe care nu am cum să le găsesc" - deci despre care nu stiti daca au macar informatia relevanta sau nu.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      1.) Ia mai număraţi încă o dată paginile de bibliografie şi vedeţi că vă ies mai mult de una. La o singură lucrare găsiţi 15 pagini de bibliografie dintr-un foc. Cât despre vechime, luaţi ediţiile noi, cele revizuite şi adăugite. Nu este obligatoriu să luaţi chiar ediţia I-a. În plus vechimea nu e chiar un criteriu. Jordan Peterson face referire la Karl Jung. Jung e destul de vechi.
      2) Există şi studii menţionate în acele lucrări sau referinţe la alte lucrări care includ studii.
      4) Nu există cărţi de pedagogie străine. Confundaţi probabil cu maculatură de tipul Cum să-ţi educi copilul în cinci lecţii. Nu la genul acesta de cărţi mă refeream.

      Dacă vreţi un studiu care arată că 90% din părinţi consideră că nu te poţi pregăti fără meditator, îl puteţi găsi aici: https://www.portalinvatamant.ro/articole/noutati-97/sondaj-de-ce-tot-mai-multi-parinti-isi-dau-copiii-la-meditatii-331.html

      "Care sunt materiile-problema? Se pare ca este nevoie de o pregatire in plus atunci cand vine vorba de stiintele exacte: matematica (88% dintre elevi), fizica (21% dintre elevi)."

      Iată un studiu care arată că fără meditator n-ai şanse prea mari la liceu.

      Manualele de pedagogie au rolul de a explica fenomenul. Poate că studii asemănătoare se găsesc şi în aceste manuale, dar personal n-am stat să sap.
      • Like 0
    • @ Valentin
      1) Depinde de lucrare, banuiesc. Dvs. la care va referiti, mai exact?
      "În plus vechimea nu e chiar un criteriu." - ba da, este, pe mine ma intereseaza ce se intampla azi in sistemul nostru de invatamant. Date din teren, recente.
      2) Din nou, depinde de lucrare. Eu unul n-am vazut asa ceva, dvs. n-ati citat nici macar un singur astfel de studiu. Daca trebuie sapat referinta dupa referinta ca sa gasim niste date, un studiu alcatuit ca lumea atunci in mod clar acele carti nu sunt scrise/editate in mod corect.
      4)"Nu există cărţi de pedagogie străine" - hopa? Toata pedagogia e numai romaneasca??
      "Dacă vreţi un studiu care arată că 90% din părinţi consideră că nu te poţi pregăti fără meditator, îl puteţi găsi aici: " - dvs. ati citit acel articol? Pentru ca NU asta e concluzia. In primul rand conform sondajului aproximativ jumatate din parinti isi dau copiii la meditatii. Din acel ~50%, 91% spun simplu ca isi doresc copiii mai bine pregatiti. Nicaieri nu apare ideea ca fara meditatii nu se poate.
      "Iată un studiu care arată că fără meditator n-ai şanse prea mari la liceu." - nu, nu asta arata.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      1) Cred că ar fi mai bine să enumerăm editurile care publică asemenea cărţi. De bază e Poliromul, cu colecţia Collegium. Urmează Paralela 45 şi câte ceva la Editura Institutul European. Baza însă rămâne Poliromul.
      2) Puteţi verifica dacă sursele respective mai sunt actuale. Din câte ştiu poate exista un anumit tip de sondaj făcut de un anumit institut. Avem de exemplu un sondaj din 2014 care sprijină - să zicem - o anumită teză. Mergem la institutul respectiv şi verificăm dacă sondajele actuale modifică teza respectivă.
      De regulă nu. Am discutat anterior de un procent de 30% care consideră programa încărcată. E clar că acest procent nu s-a acumulat în trei săptămâni, ci este rezultatul unor ani. Nu prea există fluctuaţii bruşte pe acest subiect.
      4) Scuze, a fost o formulare ciudată. Am vrut să spun că nu prea există pe piaţa românească, iar cele de tipul Cum să-ţi educi copilul în cinci lecţii nu se pun. În rest bibliografiile sunt pline de nume străine, de la pedagogi la psihologi. Chiar ar fi interesant de văzut proporţia. Aici probabil că sunteţi mai la curent decât mine.

      @ Jonn Jonzz: 91% spun simplu ca isi doresc copiii mai bine pregatiti.

      E logic, că au examene importante. Citiţi mai cu atenţie:

      "57% cred ca meditatiile reprezinta un atu pentru a intra la liceu si facultate."

      În România examenele contează. Nu vă închipuiţi că vreun părinte vrea cu ardoare ca un viitor inginer să fie bine pregătit la comentariu literar. Aşa, pentru sufleţelul lui. Dovadă că nu-l dă şi la meditaţii de muzicologie sau comentariu plastic. Face meditaţii la română ca să intre la un liceu bun şi pe urmă la facultate.
      • Like 0
    • @ Valentin
      1) Nu, ar fi mult mai util sa ne referim clar la una sau mai multe carti, cu titlu, autor, anul aparitiei. Ca sa stim EXACT despre ce vorbim. Dvs. le-ati citit pe toate, din cate inteleg, alegeti dvs. atunci un punct bun de plecare.
      2)"Avem de exemplu un sondaj din 2014 care sprijină - să zicem - o anumită teză." - foarte interesant, despre ce sondaj e vorba, ce institut l-a publicat, si mai ales unde e publicat?
      4) Nici o problema. N-am trecut prin toate bilbiografiile, dar din cate am observat manualele romanesti de pedagogie sunt un fel de compendii de informatii preluate si traduse din surse straine. Ceea ce lasa pe masa problema mea principala: lipsa de date recente de la noi din tara, din sistemul nostru de invatamant.
      ""57% cred ca meditatiile reprezinta un atu pentru a intra la liceu si facultate."- 1) nu e clar daca e vorba de 57% din total, sau 57% din cei ~50% care isi dau copiii la meditatii si 2) de la "un atu" pana la a nu se putea fara meditatii e cale lunga.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      1) Toate sunt legate de această problemă mai mult sau mai puţin. Citţi-le şi dvs. şi veţi găsi ce vă interesează.
      2) Era un exemplu generic. Încercam să vă explic că studiile nu se schimbă după cum bate vântul. Mai clar, dacă o lucrare din 2014 are sondaje/studii/lucrări care datează din acel an, tot ce aveţi de făcut este să verficaţi dacă lucrurile stau la fel şi acum, ca să vedeţi dacă respectiva teză se verifică.
      4) Îmi puteţi da un exemplu de lucrare pedagogică din orice colţ al planetei care să satisfacă gusturile dvs.?
      Există lucrări de pedagogie din afară publicate recent care apelează încă la studiile din anii 70. Există şi o logică pentru care se mai face încă acest lucru, dar vă las să o descoperiţi dvs.

      Problema nu era dacă se poate sau nu fără meditaţii, problema era dacă ne confruntăm sau nu cu un o industrie a meditaţiilor.



      • Like 0
    • @ Valentin
      1) V-am spus deja ca nu gasesc ce ma intereseaza, de aceea va tot cer o proupunere mai precisa.
      2) Bun, bun, dar macar sa avem acel studiu din 2014. Avem macar si asa ceva?
      4) Da, v-am mai dat: https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1207/S15326977EA0801_01
      Ceva de genul asta as vrea sa vad legat de diferite aspecte ale invatamantului de la noi. Cu date cat de cat recente.
      "Există lucrări de pedagogie din afară publicate recent care apelează încă la studiile din anii 70." - foarte rau.
      "Problema nu era dacă se poate sau nu fără meditaţii" - dvs. ati pornit spunand: "Dacă vreţi un studiu care arată că 90% din părinţi consideră că nu te poţi pregăti fără meditator ...".
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      1) Vă sugerez să începeţi cu colecţia Collegium a editurii Polirom. Nu sunt multe. Le daţi gata cam în 3-4 luni.
      2) Dvs. aveţi un fix cu studiile sociologice. Nu toate lucrările cer studii sociologice. În psihologia educaţiei apar de exemplu studii psihologice. Acestea nu sunt studii CANTITATIVE, ca în sociologie, ci CALITATIVE. Nu spun că n-ar exista înterferenţe între cele două arii, însă în mare psihologia educaţiei îşi propune să afle efectul unui fenomen şi nu întinderea lui.
      Făcusem o analogie în altă parte: dacă descoperi ciuperci otrăvite nu faci un studiu sociologic pe cinci sate, să vezi care o păţeşte, ci doar analizezi alimentul respectiv.
      4) Din câte văd, îmi daţi exemplu un jurnal de studii pedagogice, foarte interesant de altfel, dar eu mă refeream la o LUCARE PEDAGOGICĂ, un volum pedagogic. Lucrările pedagogice fac referire la jurnalele de specialitate, şi vă puteţi convinge citind bibliografii de vreo 20 de pagini şi în lucrările noastre. Mai mult ca sigur că există referiri şi la acest jurnal. Personal nu am căutat fiecare notiţă bibliografică în parte, dar dvs. o puteţi face, mai ales că aveţi obişnuinţa necesară.

      Repet întrebarea: îmi puteţi indica O LUCRARE pedagogică, fie de la noi, fie din afară pe care o consideraţi bună?

      5) Nu toate studiile dispar ca prin farmec. Unele rămân standard. Ceea ce nu e foarte rău. Cu siguranţă că veţi găsi referinţe şi prin jurnalele sau lucrările pe care le frecventaţi. (ex. de procedee standard din anii 70: hărţile cognitive - brainstorming, mindmapping -, piramida lui Maslow etc.) Nu cunosc pe cineva care să conteste Maslow, dar probabil că ştiţi dvs.

      Probabil că nu am lămurit cum trebuie sensul termenului "studiu"...
      • Like 0
    • @ Valentin
      1) Cu care din ele, mai exact?
      2) Nu este un fix, asa se lucreaza corect. Daca vreti sa tragem concluzii despre sistemul de invatamant romanesc in ansamblu este nevoie de date statistice, nu de parerile vecinilor si atat.
      "Făcusem o analogie în altă parte: dacă descoperi ciuperci otrăvite nu faci un studiu sociologic pe cinci sate, să vezi care o păţeşte, ci doar analizezi alimentul respectiv." - si v-am mai spus ca acea analogie nu merge si v-am spus si de ce.
      "Din câte văd, îmi daţi exemplu un jurnal de studii pedagogice, foarte interesant de altfel, dar eu mă refeream la o LUCARE PEDAGOGICĂ, un volum pedagogic." - Da, pentru ca in jurnal se publica in mod corect studii si date. Intr-un volum pot fi citate lucrari vechi, se pot face greseli etc. V-am mai spus de ce putin ma intereseaza volumele si de ce ma intereseaza studiile si da, jurnalele. Standardele pentru acele studii sunt mult mai ridicate. In mod normal un studiu nici nu se publica fara verificare, fara trecerea prin procesul de peer review, proces care nu are loc neaparat in cazul volumelor de care vorbiti dvs.
      "Lucrările pedagogice fac referire la jurnalele de specialitate, şi vă puteţi convinge citind bibliografii de vreo 20 de pagini şi în lucrările noastre." - dati-mi un exemplu clar, la obiect, cu titlu, autori si anul aparitiei in care apare o astfel de bibliografie.
      "Repet întrebarea: îmi puteţi indica O LUCRARE pedagogică, fie de la noi, fie din afară pe care o consideraţi bună?" - v-am dat deja un raspuns legat de ceea ce consider eu corect si de ce.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      1) Oricare doriţi. A, la Polirom nu apare sociologia educaţiei. Găsiţi însă la editura Institutul European. Vă sugerez să începeţi cu ceva general, ca de exemplu fundamentele pedagogie şi pe urmă să intraţi în zone specializate cum ar fi psihopedagie, curricullum etc.
      2) Exact asta am spus şi eu: acele lucrări sunt făcute la fel ca toate lucrările de specialitate, pentru că SUNT lucrări de specialitate. Nu le confundaţi cu SĂ NE EDUCĂM COPILUL ÎN CINCI LECŢII.

      Asta am spus şi eu de ce merge: dacă te doare burta verifici dacă e de la ciuperci. Nu-mi spuneţi că e imposibil să faci acest lucru. Idea e că verific ciupercile, nu verific ce efect pot avea ele pe mase largi.

      @ Jonn Jonzz: dati-mi un exemplu clar, la obiect, cu titlu,

      Din păcate nu pot să vă dau pentru că am intrat în bibliografie şi nici nu am reţinut-o. Vorbim de lucrări care au bibliografii între 10 şi 20 de pagini. Dacă nu cumva sunt trimiteri către basme nemuritoare sau 1001 de nopţi e foarte posibil să fie studiile, articolele, lucrările de specialitate pe care le căutaţi. Din nou, nu am avut motive să chestionez lucrările respective. Văd că dvs. aveţi. Tot ce puteţi face e să le citiţi.

      Am înţeles răspunsul dvs., dar în afară de o revistă de studii îmi puteţi da şi numele unei lucrări de specialitate?
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Idea e că verific ciupercile, nu verific ce efect pot avea ele pe mase largi." se verifica si ciuperca, si efectul pe care il are asupra maselor largi. Analogia oricum nu merge tocmai bine, pentru ca in cazul biologiei lucrurile se pot demonstra de multe ori prin teste chimice, RM etc. In cazul stiintelor socio-umane merge cu statistica si cam atat.

      "ca de exemplu fundamentele pedagogie" - un exemplu clar, cu titlu si autor? Ori de fundamente, ori de psihopedagogie, curriculum, ce vreti dvs. Una in particular, ca sa avem exact pe ce sa incepem sa discutam.

      "Din păcate nu pot să vă dau pentru că am intrat în bibliografie şi nici nu am reţinut-o." - nu de bibliografie in sine intrebam, ci de o carte de psihopedagogie, de exemplu, pe care dvs. o considerati buna. Un titlu si un autor, ca doar ati citit atatea.

      "Am înţeles răspunsul dvs., dar în afară de o revistă de studii îmi puteţi da şi numele unei lucrări de specialitate?" - v-am dat numele unei lucrari de specialitate publicata intr-un jurnal de studii. Aceea ESTE lucrare de specialitate.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      În ce ordine facem verificarea? Constatăm că e otrăvită şi pe urmă verificăm efectul pe masele largi? Nu vi se pare puţin cam ciudat procedeul?

      Luaţi-o pe oricare de la Polirom, citiţi-o şi o discutăm cu plăcere.

      Nu ştiu dacă o consider bună sau rea. Sunt lucrări de specialitate. Din nou, colecţia Collegium. Luaţi orice arie a pedagogiei de la Collegium, citiţi-o şi discutăm.

      Am înţeles. Aţi verificat dacă există referiri la această lucrare şi în lucrările noastre de specialitate? Dvs. faceţi o comparaţie între o lucrare pe care o consideraţi bună şi nişte lucrări pe care nu le-aţi citit. N-ar trebui să le citiţi mai întâi inainte de a face comparaţia?
      • Like 0
    • @ Valentin
      "În ce ordine facem verificarea?" - dupa cum v-am spus, analogia nu functioneaza complet.
      "Luaţi-o pe oricare de la Polirom, citiţi-o şi o discutăm cu plăcere." - dvs. nu puteti sugera un titlu si niste autori? La cate carti ati citit? 2 colectii, din cate inteleg.
      "N-ar trebui să le citiţi mai întâi inainte de a face comparaţia?" - dupa cum v-am mai spus, in ce am gasit eu pana acum se facea referire la lucrari foarte vechi. Si nu, nu erau carti de tipul "5 sfaturi pentru cum sa-ti cresti copilul".
      • Like 0
  • Dorin check icon
    In Învățământul românesc conteză Cantitate și nu Calitatea..Cine vrea să învețe Bine .Ci Nu Pa-Pa.
    • Like 0


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult