Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, profesorul și expertul în educație Dragoș Iliescu a răspuns celor 10 întrebări scurte, adresate de jurnalistul Florin Negruțiu.

Ar fi simplu să dăm vina doar pe școală. Școala are doar o parte de „vină”.

Sigur că Estonia a măsurat și rezultatele la testările PISA pentru copii. Dar nu cu prioritate.

„Și ce dacă un om e analfabet funcțional? Al meu merge la facultate”, se întreabă unii. Este relevant și te afectează și pe tine, ne afectează pe toți. Societatea, țara, statul (și tot ce reprezintă el) au nevoie de indivizi cu minimum de cunoștințe și capacitatea de a gândi, de a raționa. Ești antreprenor? Nu vei avea pe cine angaja, indiferent de post, de la secretară la casieriță (nu vei găsi un salariat care să știe să calculeze cât trebuie să pună pe etichetă dacă unui produs de 100 de lei i se face un discount de 20%, și apoi unul de 5% din noul preț - acesta a fost unul dintre subiecte la ultimele teste).

Poate că de data asta ar trebui să folosim datele pentru ceva mai greu decât găsirea cu milioane de lupe a vinovatului: să identificăm devreme copilul care nu înțelege ce citește, să știm ce poate și ce nu poate încă să facă, să intervenim înainte ca dificultatea din clasa a III-a să devină decalaj în clasa a VI-a și analfabetism funcțional la 15 ani și să măsurăm dacă intervenția, orice intervenție, a funcționat.

Pe lângă ceea ce studiezi la școală (și să recunoaștem că nu au cum să te pasioneze chiar toate materiile, așa cum foarte bine poți descoperi o nouă materie, datorită profesorului ce o face interesantă), eu consider că sunt extrem de importante următoarele aspecte (ca la școală, cu liniuță):

Mentorul român: omul din umbra geniului. foto: Profimedia

Guvernul face și lucruri bune. De pildă, acest proiect de lege propus de ministerul Educației pentru admiterea în liceu: examen organizat de fiecare liceu, pe lângă Evaluarea Națională, desființarea camerelor de supraveghere video-audio în timpul examenului, nesecretizarea lucrărilor scrise, profesorii fiecărui liceu corectează și dau note, tot ei rezolvă și contestațiile.

Nu știu dacă scrisorile ajung acolo unde pleacă prea devreme oamenii pe care îi iubim. Îmi place însă să cred că da. Îmi place să cred că, dintre toate lecțiile pe care mi le-ați predat, ați lăsat una care învinge și timpul: aceea că lucrurile spuse din inimă nu se pierd niciodată. foto: Profimedia

Eram prin clasa a șasea ori a șaptea, când profesorul de română - un bărbat înalt, solid, cu mâini groase și o mină dură, despre care am mai scris - a intrat în clasă, a scris pe tablă „Ai ai?”, după care s-a așezat la catedră și a zis: „Cine vrea să facă analiza sintactică a acestei propoziții?”.