Guvernul face și lucruri bune. De pildă, acest proiect de lege propus de ministerul Educației pentru admiterea în liceu: examen organizat de fiecare liceu, pe lângă Evaluarea Națională, desființarea camerelor de supraveghere video-audio în timpul examenului, nesecretizarea lucrărilor scrise, profesorii fiecărui liceu corectează și dau note, tot ei rezolvă și contestațiile.
Nu știu dacă scrisorile ajung acolo unde pleacă prea devreme oamenii pe care îi iubim. Îmi place însă să cred că da. Îmi place să cred că, dintre toate lecțiile pe care mi le-ați predat, ați lăsat una care învinge și timpul: aceea că lucrurile spuse din inimă nu se pierd niciodată. foto: Profimedia
Eram prin clasa a șasea ori a șaptea, când profesorul de română - un bărbat înalt, solid, cu mâini groase și o mină dură, despre care am mai scris - a intrat în clasă, a scris pe tablă „Ai ai?”, după care s-a așezat la catedră și a zis: „Cine vrea să facă analiza sintactică a acestei propoziții?”.
Nu există meserie perfectă și niciodată nu are relevanță să le comparăm (apropo de "unii muncesc și în weekend" sau "merg pe șantier"). Dacă îmi doream să muncesc pe șantier, nu terminam facultăți și mastere.
Fiecare copil din clasă a primit o scrisoare de la profesorul lor de engleză, care pleacă. Se intitulează „You are all idiots." HR-ul, așa cum proful mărturisește, i-a spus că titlul e „not appropriate” și „potentially actionable". L-a păstrat oricum, pentru că, scrie el, copiii știu deja că le-o spune cu afecțiune — așa cum (tot cu afecțiune) își descrie și pisicile drept „not the sharpest tools in the shed" (nu cele mai inteligente), pentru că intră zilnic, cu capul înainte, în aceeași ușă de sticlă.
Acest articol urmărește să prezinte modelul Stay In Interviews ca practică de leadership HR în educație, cu relevanță demonstrată pe parcursul a doi ani - 2024 și 2026. Contribuțiile liderilor Avenor College vor ancora povestea în realitatea școlii, dar o vor deschide și spre tendințe mai largi, astfel încât bunele practici să fie replicate inclusiv în sistemul de stat.
Sunt foarte mulți cetățeni (desigur, dumnealor nu au intrat o singură dată la clasă să experimenteze cele patru ore "în care stăm degeaba cu toții"), care au convingeri imposibil de mișcat față de statutul socio-profesional al cadrului didactic. foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu
Văd unele discuții, pe alocuri aprinse, între sindicate, profesori și minister, despre normarea activităților legate de școală și despre norma didactică în preuniversitar. Dar lucrurile sunt mai simple decât par, dacă toate părțile sunt motivate să urmeze rațional atât cadrul legal, cât și bunăstarea oamenilor și a sistemului. Sper ca acest scurt comentariu să ajute în aceste sens! Mai ales acum când se discută și legea salarizării unitare, pe care am comentat-o recent. foto Profimedia