Și noi, profesorii, am semnat, în toamna aceasta, lista cu cei care doresc vouchere de vacanță, cu un singur scop: să nu ni le dea.

Există oameni care-ți intră în viața încet, aproape pe vârfuri, să nu deranjeze. Și, fără să-ți dai seama, îți schimbă privirea, traiectoria și-ți reașază lumea. Așa a fost pentru mine Doamna Bujoreanu, profesoara mea de literatură din liceu.

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

„Eu coordonez destul de multe cluburi: chitară, fotografie, debate, pentru care m-am și pregătit, adică elevii au ce învăța sub coordonarea mea. Și vreau să vă spun că niciun elev dintre cei care s-au implicat în activități extrașcolare nu a avut rezultate modeste la examenele de final de ciclu”. Foto: Proiectul Merito

Fiecare început de an școlar aduce cu el și eterna discuție asupra reformei școlare. Marea reformă, cea pe care o așteptăm cu toții de la Revoluție încoace și care se tot anunță sub tot felul de forme, de la propuneri legislative la platforme cum a fost „România educată”. Din păcate, în ultimii ani nu au existat propuneri semnificative care să vizeze schimbarea mentalității și a modului în care ne raportăm la instituția școlară. Foto: Profimedia

În lumea reală, aia sănătoasă la cap, feedback-ul este cel mai bun instrument pentru a-ți îmbunătăți calitatea serviciilor oferite. Foto: Inquam Photos

Intram timid în sufrageria sa din blocul cu 4 etaje din Brăila, el venea cu ditamai stacana de cafea și începeam să rezolvăm ”cu voce tare” exercițiile, timp de două ore, care uneori se prelungeau din cauza unor probleme ”frumoase”, care trebuiau rezolvate cu pasiune și intuiție. Când ieșeam afară din bloc, mă simțeam ca Doroftei după un meci pentru titlul de campion la box, aveam nevoie de câteva momente ca să îmi revin. Înaintea examenului de intrare la liceu, mi-a făcut o dedicație pe ”Muntele Vrăjit”, de Thomas Mann. Foto: Viktor Cap/ Panthermedia/ Profimedia

Citez un comentariu relevant, din subsolul unei discuții online: ”sistemul este sufocant, cu multe materii fără rost, trebuie reformat și făcut util pentru toți”. Acest punct de vedere, întâlnit și el de multe ori, pleacă de obicei de la o frustrare concretă (interacțiunea cu omul-profesor, cu un cadru didactic fără drag de meserie și elevi), dar propune o soluție care nu are nimic de-a face cu această relație profesor-elev. Una ne doare, de alta ne plângem. Ajungem, prin manipulare, să vorbim de materii „fără rost”.

Un anumit nivel de intensitate sau de detașare sunt asociate, în mintea copiilor, cu neadunarea de sine. Adulții prea intenși - fie prin explicații apăsate, fie prin iubire pătimașă, fie prin anxietate, fie prin furie justificată sau exaltare teatrală - sunt, pentru percepția copiilor, oameni mari care nu știu să stea între propriile granițe, care se toarnă peste cel de lângă ei. Foto: Wavebreak/ Profimedia

„Cu cât atmosfera din clasă e una mai prielnică, copilul vine mai cu drag la școală, studiile arată de mult timp asta. Asta nu îl ajută în mod direct să ia 10 la matematică, dar sporește șansele să învețe matematică”, explică Thea Ionescu într-un interviu pentru Republica.