Am ezitat mult până să scriu acest text și probabil nu aș fi făcut-o niciodată dacă nu aș fi trecut printr-o experiență declanșatoare. (Foto: Damien Meyer/ AFP/ Profimedia)

O persoană întâlnește 2 semafoare în drumul spre serviciu. Știe că la fiecare din ele este o probabilitate de 50% să-l prindă pe verde. El trage concluzia că cu siguranță va prinde verde măcar la unul din semafoare. De fapt, nu este așa. (Foto: DPA Picture Alliance/ Alamy/ Profimedia)

Mă tot gândesc de ceva vreme la un proiect prin care noi, profesorii, să valorificăm toată experiența asta din învățământul online. Știu, toată atenția e concentrată acum pe deschiderea școlilor, pe gradul de siguranță în care se va întâmpla acest lucru, ceea ce, până la urmă e firesc să ne preocupe.

Dascălul, ca instituție, este cel care are o contribuție majoră la succesul sau eșecul unei generații. (Foto: revistanoastra.lufo.ro)

Peste 50% dintre profesori nu vor să se vaccineze, potrivit unui sondaj sindical recent. 50 este un număr. Profesorii sunt persoane plătite de stat ca să interacționeze cu mulți elevi, pe care îi pot infecta cu coronavirus, sau pot fi infectați de ei.

Să ne imaginăm că penelul cu care zugrăvim portretul viitorului absolvent nu mai este ținut de cineva sensibil la presiunile sindicatelor. Numai așa, de dragul de a păstra niște ore sau catedre. (Foto: Getty Images)

Într-o perioadă extrem de delicată când profesorii ar trebui să iasă public și să-și pună erudiția în slujba unui discurs științific în ceea ce privește vaccinarea, ei aleg fie să tacă, fie să dea în bobi. (Foto: Elena Nikolaeva / Alamy / Alamy / Profimedia)

Alegerea directorilor de către profesorii titulari e o măsură discriminatorie și ineficientă. Veți distruge și ultima rămășiță de profesionalism în managementul școlilor. Ultima care a mai rămas după ani de numiri în funcție de carnetul de partid. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu)

„Alexandru Cumpănașu incită la abandon școlar. Este o infracțiune clară! Incită la abandon școlar - „Nu vă faceți temele”, „nu mai ascultați ce vă spune profesorul”, prin urmare, polițiștii au început verificările”, a spus jurnalistul Cristian Tudor Popescu la Digi24.

Federația Sindicatelor Libere din învățământ anunță proteste legate de majorarea salariilor din învățământ. Penibil. (Foto: Inquam Photos)

Urgența mare în Educația de la noi este însăși educarea intensivă a profesorilor, căzuți pradă, iată, tuturor formelor de scepticism și de confuzii posibile între rațiunea științifică și rațiunea mediatică și manipulatoare, între interogațiile necesare și conspirațiile la modă, toate pe un fond de instruire precară. (Foto: Sabin Cîrstoveanu/ Inquam Photos)

În acest moment, școala românească se află în moarte clinică. Ne facem că facem educație. Ne acoperim cu hârtii. Eliberăm niște diplome. Și ucidem vise. (Foto: Inquam Photos / Casian Mitu)

Un proiect de lege cu un caracter vădit populist, a fost aprobat de Parlament, anterior alegerilor parlamentare. (Foto: Sabin Cîrstoveanu/ Inquam Photos)

Vreme de mai bine de un deceniu ai fost modelat de o instituţie a statului - școala. Cel puțin un deceniu, în cel mai influenţabil interval din viaţa ta. Din punctul ăsta de vedere, toţi am fost instituţionalizaţi. (Foto: Alamy/ Profimedia)

Este pentru prima dată în istoria de 6 ani a Global Teacher Prize când câștigătorul își împarte premiul cu ceilalți finaliști.

Cazul nu este unul singular, din contră, cam asta e fața învățământului românesc. Odată cu implementarea fortuită a școlii online s-a dat la o parte un val de pe adevărata față a relației profesor-elev. Foto captura video

Există o idee falsă ce domină gândirea majorităţii oamenilor atunci când aud de revolta unor profesori în faţa platformelor de predat online. E trist, dar nu e o tragedie faptul că nişte profesori au rămas în urma vremurilor. Uneori e chiar uşor amuzant faptul că nu ştiu să ataşeze un document unui email şi apelează la copiii lor sau la elevi. (Foto: Profimedia Images)

Ce fel de şcoală dorim? Una care susţine visurile elevilor sau una care le ignoră sau chiar descurajează activ pentru că şcoala este despre note, referate, portofolii, lucrări de control şi altele asemenea? Una care îi întreabă pe elevi “Care e visul tău?” sau una care îi întreabă orice altceva mai puţin asta? (Foto: Guliver/ Getty Images)

Un profesor de la Liceul Sportiv din Oradea s-a folosit de funcția lui și de autoritatea pe care o are asupra elevilor pentru a face propagandă antimască în timpul orei.

Ca orice bunică ce a lucrat în învăţământ şi îşi doreşte cât de cât o perspectivă asupra viitorului nepoţilor săi, am chinuit toată vacanţa aceasta cei doi nepoţi din dotare încercând să suplinesc ceea ce nu s-a făcut cum trebuie în ultimele 3 luni de şcoală... ( Foto Vyacheslav Prokofyev / TASS / Profimedia)

„Activitatea de scriere nu se desfășoară la clasa pregătitoare și clasele I-II la prima oră”, prevede un ordin al ministrului. (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

Este evident că nu vom mai putea face, din septembrie, multe dintre orele acestea plăcute în care conta exact apropierea, și nu distanțarea fizică. Forma de organizare a clasei va duce, inevitabil, și la schimbarea conținutului învățării. Probabil, se va modifica și modul în care este percepută școala în plan social. Vor apărea noi ierarhii valorice, noi strategii de remediere/recuperare a decalajelor, o nouă paradigmă a învățării.

Iulia Gheorghiu predă sociologie la Universitatea Baptista din Hong Kong. Inițial, ca asistent în cercetare, apoi – conferențiar. Studenții săi provin atât din China continentală, cât și din Hong Kong. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Am pus mâna pe telefon, am discutat într-o ședință de grup de lucru pe politici publice în educație, am anunțat cazul și liceul către cei din comisia de organizarea a bacalaureatului la nivel național, am primit asigurările că se iau măsuri. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Fiindcă unitățile de învățământ au fost închise, anul acesta elevii și profesorii nu au putut organiza obișnuitele ceremonii de sfârșit de an în curțile școlilor. (Deșteptarea.ro)

„La fel temele, care trebuie să existe, le pot face foarte bine online și corecta online, chiar mai bine decât față în față, pentru că toți copiii vor trimite în același timp”, a explicat profesorul Radu Gologan. (Foto Facebook/Radu Gologan)

Profesorul Radu Gologan, coordonatorul lotului olimpic de Matematică și președintele Societății de Științe Matematice din România, spune că metoda pe care o practică domnia sa pentru a-i apropia pe copii de matematică este să apeleze permanent la intuiția acestora.

Înțelegeți de ce nu avem nevoie sa reinventăm nimic? Este suficient să facem bine ceea ce ar trebui deja să facem. Este suficient să predăm în on-line foarte bine ceea ce ar fi trebuit să predăm în sala de clasă. (Foto: Olivier Douliery/ AFP/ Profimedia)

O școală privată din București a început un program prin care oferă cursuri online gratuite pentru copiii cadrelor medicale aflate în aceste zile la datorie. Elevii se pot înscrie la lecții de limba română, matematică, chimie, biologie, fizică, limbi străine, istorie, muzică și arte. În plus, copiii pot alege și cursuri de informatică, dezvoltare personală, antreprenoriat, sport, pian sau design.

Cum poți sa te numești profesor și să-ți imaginezi ca meseria ta este una ușoară, omogenă și predefinită? Cum poți face tu înțelegeri de tip monopol cu alți profesori? „Așa se procedează de ani de zile!” (Foto: Inquam Photos)

Părinții joacă un rol împortant în această poveste a oamenilor care doresc să lucreze cu copii selectați, asta și pentru că în momentul când eu nu pot alege numai copii ce vin din familii cu statut social privilegiat, mă pot confrunta cu lipsa resurselor pe care familia să le investească în educația formală a copiilor. (Foto: Inquam Photos / Diana Oros)

Am transformat sistemul de învăţământ din epoca de aur - gratuit și cu șanse egale - într-unul în care plătim masiv meditaţii la tot ce se poate şi în care şansa de reuşită a copiilor a devenit proporţională cu puterea financiară a părinţilor. (Foto: Guliver Getty Images)

Această măsură adîncește clivajele existente deja în învățământul românesc. Este nevoie, mai degrabă, de lucruri care să ne apropie. Să ne învețe cum să colaboram mai bine intre noi. (Foto: Guliver/ Getty Images)

În pedagogie și în psihologie acest episod poartă numele de bullying. De ce spun asta și unde a greșit doamna ministru?

Fireşte că elevii nu performează, pentru că în multe cazuri, programa nu e corelată cu dezvoltarea cognitivă reală ale lor. Copiii pur şi simplu nu POT să memoreze cât li se cere, nu pot să înţeleagă unele cerinţe pe care se insistă inutil, nu pot să facă unele operaţii la vârsta la care ar vrea cei care cred ei că ştiu mai bine.

La vârsta primei iubiri, la vârsta bucuriei maxime, la vârsta energiei debordante, la vârsta planurilor de viitor, a căzut brusc peste viața ei ghilotina sinuciderii, care a zguduit un oraș întreg. (Sursa foto wowbiz.ro)

„Ne propunem resetarea mentalității, iar acest lucru înseamnă a înțelege că la tine e schimbarea, că nu mai trebuie să aștepți să se întâmple sau să se facă”, spune antreprenorul Dragoș Anastasiu, co-fondatorul SuperTeach.

Am scris în ultimii ani mai multe texte încruntate despre profesori aşa că m-am gândit ca măcar de Ziua Internaţională a Profesorului să îmi permit să fantazez puţin. Şi, cum e bine să existe metodă şi în visare, am zis să apelez la bibliografie clasică în domeniu. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Președintele Klaus Iohannis a participat la ceremonia de deschidere a noului an școlar la Școala Gimnazială „Ferdinand I" din București. (Foto: presidency.ro)

Tabăra de vară a copiilor de la Seeding Knowledge ne-a purtat la Viscri anul acesta. Era pentru prima oară când ajungeam acolo și aveam mari așteptări legate de loc. Citisem și văzusem atâtea lucruri frumoase despre el. Însă, odată ajunși, mi-am dat seama că articolele cu poze impecabile și laudele decupaseră mult din realitate. (Foto: arinaangelescu.ro)

Sistemul educațional așa cum îl știm se va prăbuși complet mai devreme sau mai târziu. Multă lume recunoaște acest adevăr, dar se agață de speranța că trebuie să existe o reformă sau măsură magică de resuscitare. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

A fost primul meu șoc, ca profesoară în București, să-mi dau seama că elevi de clasa a VII-a nu puteau să construiască o propoziție simplă, corect. Apoi am cunoscut o clasă întreagă în care o singură fetiță citea cursiv.

Ema e o fetiţă de o frumuseţe incredibilă, aproape intimidantă prin candoare. Dar are un ritm de învăţare mai lent şi, pentru că rămâne în urmă, uneori îşi pierde răbdarea. Din aceste motive, este considerată leneşă şi obraznică, iar întrebările ei, sfidări la adresa profesorului. (Foto: Inquam Photos/Octav Ganea)

Visez la un moment în care fiecare clasă din România este înzestrată cu un panou pe care se află fotografiile elevilor însoţite de o imagine sau un simbol al visurilor lor. În aceste clase ar lucra adulţi care mai mult decât “cadre didactice” se simt facilitatori ai aspiraţiilor elevilor lor, cu conştiinţa faptului că de felul în care ei imaginează viitorul va depinde tot ce vom avea şi vedea mâine, inclusiv supravieţuirea noastră şi a planetei noastre. (Foto: Alberto Groșescu/ Inquam Photos)

Trăisem cu speranța ca poate mi-a fost păstrat. Nu. Răspunsul dirigintei a venit sec: „Păi nu ai zis că pleci din București?”

Doamna profesor din film trăiește singură, este plăpândă, sensibilă, cu aer de dăscăliță onestă, iubitoare, dedicată meseriei. Mama domnișoarei este o țoapă cu bani, strident machiată și, evident, o patroană care suge sângele poporului, inclusiv al profesorilor copilei ei. Realitatea nu e așa pueril polarizabilă și nici oamenii așa ușor de manipulat cu un astfel de film. Există și profesori ca dna Diana Miron, dar și profesori exact ca mama agresivă: stridenți, insultători, nevrotici, furioși. Pe copii cine îi apără de ei?

Cancelaria devine un loc al bârfei pe care oamenii așezați încep să o evite. Școala la rândul ei devine un loc apăsător pentru adulții care sunt acolo. S-a ajuns în situația în care fiecare se consideră nedreptățit și nu-și mai face cu drag meseria ci vrea să plece cât mai repede acasă, în parc, la cumpărături, într-o excursie cu cei dragi, cât mai departe de colegi.

Mă adun și printr-un efort susținut îmi mut atenția pe copii și relația dintre ei. Îi văd cum o parte copiază mecanic de pe tablă rezolvările unor exerciții. La câteva minute se mai aude un „dă-te mai așa, că nu văd ce ai scris” și ora continuă firesc. (Foto: Inquam Photos)

Când m-am dus să văd cum a rezolvat, prima reacție a fost să se ferească de mine ca și cum urma să o lovesc sau să o cert foarte tare. A văzut că îi explic frumos, și că nimic rău nu i se întâmplă, a prins curaj, a început să vorbească chiar “Aha, deci așa se face? Acum înțeleg. Vă rog să îmi mai dați exerciții.”

În timp ce îi filma pe copiii de la clasa pregătitoare cântând „De ziua ta, mămico”, o învățătoare de la la Școala Gimnazială nr. 27, începe să îi imite în batjocură pe cei mici, apoi să țipe ca ieșită din minți la un băiețel pe care îl acuză că se relaxează și că nu și-a terminat copacul.

„Niciun copil nu plânge degeaba. Fiecare copil răzvrătit, e răzvrătit cu un motiv, vrea să ne atragă atenția la o suferință din interiorul lui. Și depinde de noi, dacă vrem să îl luăm în atenție. Dar asta înseamnă multă răbdare, pentru că nu din prima îți iese. Copilul care face probleme are o problemă”, spune Denisa Stoicescu.

O reformulare a întrebării des folosite: “Cine iese la tabla să calculeze…?” în “Cine îşi doreşte o excursie gratuită la tablă?” aduce mult mai multe zâmbete şi relaxare în situaţia în care vor fi necesare reveniri, corectări, explicaţii suplimentare. (Foto: Guliver/Getty Images)

Am fost învăţată să înot de prietenii mei din copilărie. Cum îşi explică între ei copiii este o adevărată artă. O artă pe care am găzduit-o în clasă încă de acum 5 ani. Copiii devin profesori. Şi sunt recunoscuţi de ceilalţi ca atare. (Foto: Guliver/Getty Images)

Transparența și informația sunt capitale aici. Practici de genul începutului de an școlar cu buchete de flori ori alte ritualuri tipice în societatea românească, reminiscente din comunism, nu sunt cunoscute aici, la fel cum nu se cunoaște nici noțiunea de a da cadouri profesorilor, lucru absolut interzis prin lege, fiind privite drept mită. Vorbesc de un simplu voucher, să spunem la un teatru ori restaurant, nicidecum de cadouri în bani. (Foto: Guliver/Getty Images)

Mărturisesc că sunt „TED – sceptică”. Mai ales sceptică privind felul în care publicul utilizează prezentările TED, confundând urmăritul unei prezentări de 15 minute cu lectura cărților respectivului prezentator, considerând aceste mini-prelegeri ca formatoare de cultură profesională și sceptică privind abuzul de emoție în argumentare și persuasiune.

„Dacă aș fi ministrul educației, aș...” e așadar provocare pe care vă invit să o completați cu soluțiile identificate de voi. Mai jos, încerc să redau, cu mintea și experiența de acum, perspectiva pe care o văd eu valoroasă pentru educația din țara noastră.

În Finlanda, zgomotul din clasă arată că acolo se petrece învățarea. De foarte multe ori intram în clase și nu știam unde să mă uit să-l găsesc pe profesor: era așezat pe jos sau la nivelul copiilor și discuta cu ei, nu scria texte nesfârșite pe tablă și nici nu dicta. (Foto: Guliver/Getty Images)

Eu centrez cu mingea mea și tot eu apăr poarta în care am centrat cu propria minge, apoi fug repede în tribună și mă încurajez cu bannere gândite, desenate și executate de mine, lipite și ținute tot de mine. Super tare, nu? Credeți că mă pot plictisi vreodată? (Foto: Alberto Groșescu/Inquam Photos)

Ne concentrăm pe materiile de examen: matematică, română – de parcă ele sunt tot ce contează la finalul anilor de școală. Renunțăm la orele de muzică, arte, sport și turăm motorul la materiile care, credem noi, vor decide viitorul copiilor. Dar câți copii devin matematicieni sau lingviști? (Foto: George Călin/Inquam Photos)

Aș lucra într-o școală de stat, dar cu următoarele condiții: (Foto: Guliver/Getty Images)

Peste 10-15 ani copiii aceştia pentru care acum construim curricule fanteziste şi grădiniţe “olimpice” la care nu vor avea acces, fiind private, vor ajunge pe piaţa muncii! Semi-analfabeţi şi fără nicio abilitate. Nici muncitori nu vor putea să fie angajaţi în fabricile tot mai automatizate ale viitorului! (Foto: Guliver/Getty Images)

Schimbări esențiale se vor întâmpla, efectul bulgarelui de zăpadă deja a început. E un moment de renunțare la orgolii de culoare politică sau din alte cauze pentru ca dă copiilor șansa pe care o merită, pentru ca ei să poată să îți cunoască, îndeplinească și chiar depășească propriul potențial.

Un profesor de la o școală din Ploiești a pus în practică, mai zilele trecute, o inedită metodă pedagogică. I-a aruncat unui elev de-al lui, probabil în scopul transmiterii de cunoștințe, un scaun în cap. (Foto: Observatorul prahovean)

Dacă ar fi să o judecăm pe Nadia Comăneci doar după un test standard, cel mai probabil am pierde esența, n-am vedea niciun talent în ce o privește și am crede că nu ar excela în niciun domeniu. Nimic mai neadevărat! Școala trebuie să descopere talentul din fiecare copil, nu să-l forțeze să se potrivească unui șablon prestabilit. (Foto: Guliver/Getty Images)

Da, profesorii în Finlanda sunt mai riguros selectați, dar 25% dintre ei sunt dintre cei cu note mici, 50% mediocri academic și doar 25% crème de la crème. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Luăm încă de la clasa pregătitoarea Gazeta Matematică. Și o introducem în clasă ca pe un dușman, să vedeți la ședințele cu părinții, câți încep să se cerceteze din priviri piezișe: „O fi deștept al lui ăsta de lângă mine, a luat Gazeta Matematică. Ia uite ce zice, că deja a lucrat. Mă duc și eu repede, să o cumpăr””, povestește Oana Moraru, consultant educațional și fondatoarea școlii Helikon.

Ședință cu părinții. Părinții își critică propriul copil de față cu toți ceilalți părinți și împreună cu profesorul. Cam cât de umilitor poate fi asta pentru copil? Pentru noi cum ar fi dacă am ști că cea mai dragă persoană ne bârfește și ne critică la colegii noștri și la șef? Am mai avea oare încredere în persoana dragă nouă? (Foto: Guliver/Getty Images)

Ca toate minoritățile, nici cea din care făcea parte Popovici nu era prea de înțeles pentru oamenii obișnuiți. Doar noi, așa tineri și cruzi cum eram, îl iubeam necondiționat, iubeam poantele lui, aluziile, tăcerea, nonconformismul. (Foto: Guliver Getty Images)

„Elevii nu sunt nici pe departe utilizatori avizați de tehnologie, pentru că, în cercetările noastre, i-am întrebat foarte mult ce fac pe internet și i-am întrebat și despre zona de informare și lectură. Primele două surse erau Wikipedia și un site de referate, ceea ce îmi arată că ei nu știu unde să caute. Au acces la o tonă de informații și instrumente educaționale online, dar ei nu știu unde să le caute”, spune Corina Seler.

„Eu de exemplu dacă nu fac ochi dulci unei eleve, dacă nu mă duc beat în clasă, dacă nu bat un copil, dacă mă duc pur și simplu în clasă, discutăm despre fotbal, filme, sau mai știu eu despre ce, dar am grijă să le dau note mari, nu mă dă nimeni afară din învățământ.” (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Fereastra este căpcăunul suprem. Ora în care nu predai, dar care te ține la școală pentru că ai alta după. Mai grav este că pot fi și două, trei ferestre la rând. Și tu predai undeva în provincie, unde nu poți să te duci să-ți rezolvi treburile personale sau să mănânci o ciorbă acasă. Așa că profesorii responsabili cu ticluirea orarelor capătă puteri nebănuite. (Foto: Cristi Vescan/Inquam Photos)

Pentru mine, totul a început cu “ Cismigiu&Comp.”, a lui Grigore Băjenaru, citită pe nerăsuflate în clasa a 7-a, astfel încât am devenit lăzăristă cu mult înainte de a intra în Lazăr. Mă vedeam deja în Cișmigiu, în mijlocul uniformelor bleu, luându-mă la întrecere cu bărcile pe lac. (Foto: Monica Săiceanu)

În ţara noastră învăţământul e aşa de gratuit, încât numai oamenii cu bani îşi permit educaţie de calitate pentru copiii lor. Şi e aşa de obligatoriu, încât numai chiar cine vrea cu tot dinadinsul reuşeşte să îşi ţină copiii la şcoală pe toţii anii învăţământului “obligatoriu” şi ceva în plus, până la dobândirea unei meserii sau a unui sens în viaţă. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Pregătirile pentru festivitatea de deschidere sunt în toi. Ici, colo, câte o schelă uitată de muncitori strălucește mândră în razele soarelui. E forfotă mare în sălile de clasă. Părinți inimoși își trec trafaletul de la unul la altul pentru ultimele retușuri ale pereților sălilor de clasă.

În drum spre casă, lăsați-l să vă povestească experiențele pe care le-a avut, fără să-l întrerupeți și mai ales fără să-l certați. Dacă auziți ceva care vă creează neplăceri, respirați adânc (uneori, s-ar putea să fie nevoie de mai multe exerciții de respirație), apoi cereți-i copilului să vă dea mai multe detalii. (Foto: Cornel Putan/Inquam Photos)

Pentru a evalua critic o idee trebuie să o privești cu suspiciune și să o treci prin filtrul unor întrebări. Acestea pot varia de la întrebări tehnice de tipul “sunt premisele adevărate?”, “sunt logice deducțiile?” până la întrebări de personale de tipul “am înțeles cu exactitate ce încearcă interlocutorul meu să transmită sau am nevoie de clarificări?” sau “sunt obiectiv în analiza acestei situații sau sunt influențat de o influență emoțională?”. (Foto:Guliver/Getty Images)

Mereu cu zâmbetul pe buze, oricât de obosită ar fi fost, cu o vorbă bună la îndemână și cu un optimism molipsitor, așa rezolva doamna profesoară problemele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Noi, tinerii români, nu suntem părți ale unui calculator. Viitorul nostru colectiv care va defini viitorul comunității se bazează pe fiecare individ în parte și pe latura noastră umană. Nu ne deteriorăm doar de la apă și frig, ci și de la lipsa de interes a celor care ar trebui să ne ghideze. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Acum, simt că sunt o persoană complet diferită. (Foto: Inquam Photos)

Vorba renumitului Seth Godin, peste tot în lume școala te învață „să fii bun/ă la școală“. Dar este aceasta o abilitate esențială și definitorie pentru viață? Sau este mai degrabă o manifestare lăudabilă doar dacă vrei să mergi la școală toată viața? (Foto: Guliver/Getty Images)

România se află pe penultimul loc din Europa în ceea ce privește analfabetismul funcțional: 40% dintre elevii de 15 ani nu pot înțelege sensul unui text, deși cunosc literele și pot să îl citească. (Foto: Guliver Getty Images)

În Finlanda nu există inspectorate școlare. Acestea au fost desființate la începutul anilor ‘90. Sistemul se bazează pe competența profesorilor și a restului personalului din învățământ. Condițiile din școlile finlandeze sunt aceleași, oriunde ar fi aceste școli. O școală dintr-un cartier central din Helsinki oferă aceleași condiții ca o școală dintr-o comunitate izolată din Laponia. (Foto: Guliver Getty Images)

Pe parcursul celor 12 ani de învățământ am fost mereu convinsă că fac eu ceva greșit. Din moment ce toată lumea trata sistemul ca pe o normalitate, cine eram eu să mă opun? Însă, la cinci ani de la terminarea liceului, mi-am dat seama că tocmai asta ar fi trebuit să fac. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

„Mesajul vechilor greci este foarte limpede: nu poți pretinde dacă nu te implici. În alte construcții politice, binele poate veni (sau nu) de aiurea – de la ”bunul monarh”, de pildă. Democrația este, însă, un mecanism care ne garantează că nu vom trăi, ca membri ai colectivității, mai bine decât merităm”, spune profesorul de istorie Dan Solcan. (Foto: Proiectul Merito)

Acești oameni nu așteaptă miracole de la guverne, sisteme înțepenite în trecut și oameni care țin cu dinții de puterea pe care o dețin sau din partea altor oameni de bine, ci acționează aici și acum, așa cum pot, determinând schimbare în cercurile lor de influență. (Foto: Guliver Getty Images)

O imagine cu un autocar plin de gunoi a devenit virală pe rețelele de socializare. (Foto: Facebook/Cosmin Nicolae)

Dosarul de plastic a sughițat funest într-o zi și a făcut implozie. I-am adunat cu sfințenie mațele revărsate și le-am transplantat într-un biblioraft cu arcuri zdravene. Apoi în două, unul de profesor, celălalt de diriginte. De la o vreme, un perete al cancelariei a fost baricadat cu un șir de dulapuri înalte până la tavan, care să adăpostească monștrii rupți de foame, aflați într-o nesfârșită perioadă de creștere. (Foto: )

Îmi doresc ca acestor oameni de admirat, profesorii-eroi, să le fie recunoscute eforturile și răsplătite. Vreau să văd cum energia consumată pentru a face față obstacolelor va fi transferată pentru căutarea de noi provocări și inovații, în căutarea excelenței, în cercetare. (Foto: Guliver Getty Images)

De-a lungul experienței mele de profesor, am întâlnit adesea copii inteligenți și silitori, cărora nu le place să se mândrească cu realizările lor, să își prezinte proiectele în public. Pe de altă parte, există o a doua categorie de copii, gata să profite de slăbiciunea primilor și să cucerească audiența cu ușurință și fără urmă de remușcare. Ba, mai mult de atât, să își asume meritele celorlați, fără a depune vreun efort. (Foto: Guliver Getty Images)

– Câți ani au trecut de la anul 53 î. Hr. la anul 56 d. Hr.? ne-a întrebat profesoara de istorie din generală. – Trei ani! am răspuns eu în scris, pe o foaie de hârtie. Așa am luat nota trei în catalog. Nu punea patru la astfel de teste fulger, ci un trei pe care îl făcea fascinant, cu bucla de sus mică și componenta de jos impozantă, disproporționat mai mare. (Foto: Ziua de Constanța)

Preotul din Copşa Mică, care este şi profesor de religie şi care este acuzat de gesturi obscene la oră, este nevinovat, gestul lui fiind unul „necontrolat, provocat de o mâncărime în zona inghinală”, spune purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, potrivit News.ro.

În educația de mâine, constanta va fi performanța, iar variabila va fi timpul. Adică: elevii vor sta în școală exact atâta vreme cât are nevoie, fiecare dintre ei, să ajungă la o performanță definită și cuantificată. (Foto: Guliver getty Images)

Deși spun că notele nu sunt importante, o spun doar din vârful limbii, pentru că mereu eu am învățat pentru note. Au trecut mulți ani până am dat o altă semnificație notelor și se pare că nu am făcut-o încă în totalitate.

Suma de bani pentru cadoul doamnei se anunță pe grupul creat pe WhatsApp, iar cele mai vocale mămici și în general organizatoarele chetei au grijă să anunțe că se va face totuși o listă cu cei care participă și care, evident, va fi înmânată doamnei. (Foto: Guliver Getty Images)

Cel mai comun feedback întâlnit de-a lungul carierei mele didactice este acela prin intermediul căruia i se comunică elevului, de multe ori într-o manieră abruptă și impersonală, greșelile comise. Ca o sentință rușinoasă, ca o stigmă perpetuă. Am ascultat astfel de feedback-uri și de fiecare dată am simțit un gol în stomac

Imaginați-vă un profesor de psihologie care invită elevii să construiască liste de comportamente pro-sociale și anti-sociale, iar la final afișează rezultatele muncii elevilor pe pereții sălii de clasă. Și imaginați-vă un scenariu în care directorul îi cere profesorului să elimine materialele elevilor din sala de clasă

Daniela Lica predă informatica de 25 de ani la Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești și a creat aici un centru de excelență unde copiii învață să programeze, un mic Silicon Valley.

„S-a întâmplat atâția ani să scriu zile și nopți, dimineața eram așa de obosit încât nu mai aveam încredere în ce am scris”, a povestit profesorul în timpul emisiunii „În fața ta” de la Digi24

Din această toamnă, profesoara de limba română Cristina Tunegaru a devenit titulară cu media 10 în comuna Petrăchoaia, din județul Ilfov. Pentru a ajunge acolo la ora 8 dimineața trebuie să plece din locuința ei înainte de ora 7:00 și să meargă vreo 30 de kilometri. Acolo o așteaptă copiii care o strigă „Doamna, doamna!” și o iau în brațe, a povestit Cristina Tunegaru în emisunea „În fața ta”, de la Digi24.

Pe la final de liceu, când situația mea materială era cunoscută deja de toată lumea, o colegă mi-a mărturisit că ea a crezut multă vreme că eram putred de bogată de mă îmbrăcam așa non-conformist. M-am amuzat și i-am spus povestea hainelor mele. (Foto: Guliver Getty Images)

Luni, a avut loc prima probă scrisă a examenului de Bacalaureat, cea de limba și literatura română. Peste 135.000 de absolvenți de liceu au fost înscriși pe lista de examen. (Foto: Bogdan Dănescu/Inquam Photos)

Doi elevi își dau unul altuia un CD, în liniște și fără să deranjeze. Dar profesorul ridică chiar atunci privirea din catalog, interceptează schimbul și cere ca CD-ul să fie pus pe catedră. ”Iron Maiden, ce-i asta?” ar fi spus profesorul. ”E o trupă heavy metal clasică”, a răspuns unul dintre elevi. ”Păi și voi ascultați prostii din astea? Se confiscă.” (Foto: Guliver Getty Images)

Atunci când am apucat-o pe calea educației, am fost convinsă de două consecințe majore ale acestei decizii: prima, că urmează să mă transform radical interacționând cu acest mediu, iar a doua, că de atunci înainte urma să fiu privită ca plictisitoare de mulți apropiați sau cunoscuți din cauză că orice aș face, aduc vorba de acest domeniu. (Foto: Guliver Getty Images)

O profesoară de limba română de la Colegiul Național Mihai Viteazul din Turda a fost sancționată în urma unei plângeri depuse de un părinte care a reclamat că elevilor de clasa a X-a li s-a recomandat să vizioneze un film în care se făcea referire și la relația homosexuală dintre poeții Arthur Rimbaud și Paul Verlaine, scrie Turda News. (Foto captura video)

Din 230.000 de copii care au intrat în anul 2004 în clasa I în România, doar 35% au ajuns în anul 2016 să promoveze examenul de Bacalaureat. Instituția fundamentală care ar trebui să le ofere copiilor cunoaștere, valori, repere, evoluție s-a specializat, de fapt, în a-i pierde pe drum, de la semestrul 1 la semestrul 2, de la un ciclu de învățământ la celălalt.

Știu o clasă primară care și-a pierdut la un moment dat învățătoarea. A plecat la o altă școală, în mijlocul ciclului primar, luând cu ea o parte din clasă. Pe cei mai buni, se spune. Nu partea de cancan a situației ne interesează, ci experimentul care a urmat.

„Cu elevii trebuie să discuți multe, chiar dacă ești de mate”. (Foto: Facebook Hermina Lazăr)

„Atunci când s-a creat acest sistem industrial al școlii, în care intră în clasă 30 de inși și stau acolo șapte ore, nu s-a gândit nimeni că elevii ar trebui să vină cu plăcere”, spune Dumitrel Toma, care predă filosofie la Liceul „Danubius” din Călărași. Este încă o voce care vorbește despre infinitele probleme ale școlii românești, însă acest profesor este o parte a soluției.

După experimentul tehnocrat de 1 an, ne întoarcem, așadar, la România normală, unde carnetul de partid bate orice concurs. (Foto: Facebook Liviu Pop)

„Să lăsăm deoparte ipocrizia. Noi, oamenii maturi, aşteptăm vara ca să ne relaxăm, să ne odihnim, iar o elevă sau un elev care are şapte, opt, nouă ani, 11 ani, trebuie să lucreze încontinuu în aşa fel încât în septembrie, când ajunge la şcoală, să nu o supere pe doamna învăţătoare sau pe doamna dirigintă”, spune ministrul Educației. (Foto: Inquam Photos)

Stai în banca ta. Nu vorbi neîntrebat. Dacă ai ceva de spus ridică două degete. Degetele vorbesc în locul tău. Îi spun celei de la catedră că ești pregătit. Elevii clasei a VII-a și-au învățat bine lecția. Nu, nu lecția de chimie. Lecția tăcerii. Nimeni nu vrea să spargă gheața. (Articol de Anca Chimoiu și Ramona Loznianu. Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Nu contează apoi că viaţa îl va umili, când superficialitatea asta, ca un balon de săpun, i se va sparge în faţă. Nu contează că i se va reproşa că nu ştie capitala Germaniei, a Suediei sau a Egiptului. Nu contează că nu va mai şti ce-s acelea metaforă, epitet, antiteză sau alegorie. Nu contează că Ion Creangă va fi un autor exotic pentru el. (Foto: Guliver Getty Images)

Părintele nu știe că profesorul, în clasă, se întâlnește și cu cel care provoacă pentru a se impune în grup, și cu altul obosit de o noapte în fața monitorului (a apărut noțiunea de generație-bufniță), și cu fata foarte inteligentă, dar concentrată doar pe oglindă și pe like-uri, și cu celălalt băiat ce aparent te urmărește politicos, dar se gândește la necazuri familiale ori la respingerea din grup.

Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a vorbit la postul tv Digi24 despre fondul clasei și a arătat că acesta este ilegal.

Una din greșelile unui părinte este să gândească la persoana I plural: ”mâine avem test”, ”marți avem teză”, ”trebuie să învățăm, să scriem”. Nu. Copilul are test, nu noi avem test. (Foto: Cornel Putan/Inquam Photos)

Cu o doză mare de optimism și naivitate, poate, am zis că voi face lucruri mărețe. Fusesem avertizat că am primit clasa cu cele mai mari provocări din școală. Mi-am zis că o scoatem noi la capăt, într-un fel sau altul. Au urmat patru săptămâni de foc

„Dacă am păstra același ritm și aceeași încărcătură de sarcini, vă asigur că noi ca adulți nu am putea să facem față mai mult de câteva săptămâni la acest gen de stres continuu. Atuul pe care îl au copiii, dar nu ar trebui să îl exploatăm, pentru că este în detrimentul lor, este dinamismul extraordinar specific vârstei și plasticitatea extraordinară pe care o au”, spune Mircea Dumitru.

Știu că ai viață grea la catedră. Mi-e suficient să mă plimb vara, pe străzile orașului meu, târziu, ca să înțeleg cu cine ai de-a face în clasă. Îi văd pe bănci scuipând coji de semințe, îi aud băgându-și-o la fiecare cinci cuvinte, le simt privirile pierdute în selfie-urile țuguiate din telefon.

Mirela Ștețco, director Training and Support Teach for Romania, vorbește despre veriga fără de care nu poți să faci educație de calitate: o relație bună a profesorului cu elevii săi

Mă uit la foștii mei elevi, la întâlnirea de nu știu câți ani de la terminarea liceului. Sunt la fel de dezinhibați ca în liceu. Conștienți de propria lor valoare. Sunt ei înșiși. I-am întrebat: V-a folosit matematica predată de mine la ceva? (Foto: Adriana Neagoe/InquamPhotos)

În acest moment însă, școala românească nu are cum să fie altceva decât o instituție traumatizantă, atâta vreme cât funcționează ca un sistem autoritar, un sistem bazat pe frică.

Peste 1.400 de profesori de fizică din învățământul preuniversitar românesc au învățat să predea materia din manual printr-o altă metodă, cea a investigației. Adică îi încurajează pe elevi să descopere singuri relațiile cauzale, să își explice de ce un anumit experiment a decurs într-un anume fel, să ajungă pe cont propriu la formule. (Foto: CEAE)

Încă din clasele primare, devine vizibilă neputința lor de a sta în echilibru, liniște și atenție, de a-și concentra energia minții în sarcinile de lucru. Până la adolescență, mulți dezvoltă deja probleme de atitudine și reflexe de abandon și contestare a autorității formale. (Foto: Guliver Getty Images)

Ordonanța de Urgență a Guvernului privind creșteri salariale pentru anumite categorii de bugetari propune pentru cadre didactice un sistem de premiere bazat pe criterii de performanță, în limita a 2% din cheltuielile salariale ale instituţiei. (Foto: Inquam Photos / Adriana Neagoe)

Pentru a înţelege ce li se întâmplă copiilor gândiți-vă la următorul scenariu. Vă luaţi concediu, dar şeful dvs. nu vă permite să plecaţi fără să vă asumaţi că va trebui să lucraţi cel puţin o oră din timpul dvs. liber pentru serviciu. Cum credeţi că ar arăta concediul dvs.? Cât de uşor v-ar fi să vă deconectaţi? Cât de relaxaţi aţi fi?

Câteva zeci de mii de tineri nu s-au înscris la bacalaureat. Alte câteva zeci de mii nu vor lua examenul. Un oraș întreg de creiere și de potențial uman se pierde pe drum, anual, sau, dimpotrivă, hotărăște că drumul, în sine, nu merită.

„Sistemul educațional finlandez are în centrul său copilul. Orice decizie s-ar lua, la orice nivel, finlandezii știu că totul se va răsfrânge asupra copilului, elevului, studentului. Când un profesor finlandez are de completat un document, se întreabă automat: „Mă face această hârtie un profesor mai bun?” Dacă răspunsul este „da”, atunci o va completa, altfel nu”

Când a înțeles despre ce e vorba mi-a spus: „Ilinca, eu aș vrea să uit că am fost dirigintă la voi la clasă, mi-a fost foarte greu și am suferit mult, prefer să nu vin să mă văd cu voi”. (Foto Guliver/Getty Images)

Mental Health Europe și Organizația Mondială a Sănătății au desemnat doi factori care amenință cel mai grav sănătatea mintală a unui copil. Unul este abuzul în familie. Celălalt, bullyingul la școală. O agresiune sistematică de care victima nu poate scăpa niciodată de una singură. (FOTO: Guliver Getty Images)

Nu poți face carte adevărată cu bățul lângă tine și cu frica dezamăgirilor. Nu poți face carte nici cocolit, ținut de mână, împins ușor de la spate și îmbrăcând fiecare provocare în glazură dulce. De cele mai multe ori, cunoașterea înseamnă tensiune, frustrare, efort, transpirație. (Foto: Guliver Getty Images)

„Singurul lucru inteligent despre planul cadru este împachetarea într-un scenariu mediatic, numai bun să salveze reputația unui mandat. Chestia cu Istoria și latinitatea a picat numai bine”, spune Oana Moraru

„De multe ori, profesorii nu conștienți de stilul de învățare continuu schimbat de la generație la alta. Iar ce facem noi este să încercăm să îi facem să înțeleagă cum e auditoriul, care sunt nevoile copiilor și ce aspirații au și să își plieze metoda pe cerințele reale din clasă”

Prima calitate a unui profesor este să aibă conștiința datoriei. Dacă este pătruns de ideea datoriei, aceea de a face educație, atunci toate acțiunile lui le va subordona acestui interes. Nu îi va păsa de alte influențe, dificultăți sau de imaginea proprie

În școli fenomene rele se propagă ca focul în bibliotecă, iar manualele și performanța multor dascăli agresează elevul, după cum spune profesorul Solomon Marcus (Foto Inquam Photos/ George Călin)

Acesta este limbajul lor extraterestru către niște bădărani de adulți care nu văd dimensiunea din care au coborât. Nu le înțeleg nevoia de libertate, de acceptare, de sens și relevanță. (Foto Ovidiu Micsik / Inquam Photos)

În jurul multor învățători, diriginți, profesori de materii de examen găsești adesea o gardă de de părinți fideli care stau cu simțurile încordate ca să le ghicească dorințele înainte ca ele să fie formulate

Auzeam printre copiii mai mici, rostită apăsat, jignirea „nemernicule!”. Cine mai folosește astăzi acest cuvânt, în afară de acea voce care dublează desenele animate și care încearcă să găsească traduceri eufemistice? (Foto Guliver Getty Images)

Un robot mătură în lung și în lat podeaua în căutarea unor bile pe care să le pună apoi în niște tuburi înalte. E un fel de cutie cu pereți laterali de alubond și cu un steag dacic desenat pe un panou de plexiglas aflat în față. I se spune Tancul

Mai țineți minte ora aia prizărită de latină din clasa a opta? Aia în timpul căreia făceam cu toții ba dirigenție, ba ce îi convenea dirigintelui sau dirigintei, engleză, română, matematică, educație civică, sport... (FOTO: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Meseria de profesor este considerată stresantă peste tot în lume. Peste 40% dintre dascăli renunță la predare în primii cinci ani de învățământ (FOTO: Dragoș Savu)

În timp ce mulți dascăli fug de școlile din comunitățile sărace, profesorii din programul Teach for Romania se îndreaptă cu inima deschisă spre ele și reușesc să facă în fiecare zi diferența (Fotografii de Dragoș Savu)

Trecând pragul încăperii în care mă aștepta, sever, domnul profesor, am știut că nu mai e cale de întors. În camera întunecoasă din bulevardul Schitu Măgureanu mă întâlneam pentru prima oară în mod conștient cu destinul. (Foto: Guliver Getty Images)

Câteodată, destinul te pune în fața unor alegeri. Mergi mai departe sau rămâi pe loc? Ce faci dacă în drumul tău pe munte zărești, dintr-o dată, o casă dărăpănată, cu patru copii palizi care te privesc prin geam?

Un filtru care ar trebui să îi împiedice pe profesorii cu probleme psihologice sau de comportament să predea este testul psihologic. „Suntem întrebați dacă ne este frică să dormim noaptea dacă ne place culoarea roșu, ce am simți dacă ne-am plimba într-o câmpie cu maci. Nu cred că sunt relevante” (FOTO: Dragoș Savu)

Trăim într-o Românie însăilată de oameni care gândesc puțin. Una care e încă hrănită – și la scară mică, în sala de clasă, și la scara mesajelor politice, cu ideea de liniște. O liniște extrem de periculoasă, care potolește efervescența creierelor și îi învață pe oameni că, dacă iau atitudine, sigur deranjează pe cineva. (FOTO: Guliver Getty Images)

„Înainte, când profesorul intra în clasă cu catalogul sub braț, copiii amuțeau. Chit că nu îl respectau și nu îl ascultau în realitate, era vorba despre liniștea și autoritatea formală. Profesorul român nu mai are autoritate formală și asta ar necăji și ar stresa pe oricine”. (Fotografii de Dragoș Savu)

„Tot timpul trebuie să ai pregătită rezerva rezervelor rezervelor. Trebuie să fii tot timpul, ca om, pregătit pentru această generație”, spune o învățătoare (Fotografii de Dragoș Savu)

După ce învățătoarea condamnată penal de la Liceul de Muzică s-a întors la catedră, părinții unor elevi de clasa a doua sunt puși în fața unei dileme: să îi dau copilului meu șansa să își cultive talentul muzical sau să îi asigur liniștea? (FOTO: Dragoș Savu/Mediafax Foto)

Când profesorii sunt cei înjurați, împinși, bătuți, știrile nasc o revoltă cât un foc de paie. Cei care îl sting sunt înșiși dascălii, care se simt rușinați să își spună povestea în public. (Fotografii de Dragoș Savu)

În școală, fapta unei învățătoare care a umilit niște copii a fost sancționată cu scăderea salariului pe șase luni. În penal, însă, lucrurile au luat o altă turnură (Fotografii de Dragoș Savu/Mediafax Foto)

Republica vă oferă, în următoarele șapte zile, o analiză a sistemului de învățământ din România care pleacă de la cea mai importantă resursă în materie de educație: oamenii. Vă veți întâlni marți cu un caz extrem, care a stârnit o uriașă emoție în spațiul public. Un caz care vorbește despre neputința unui sistem. (Fotografii de Dragoș Savu)

Despre copiii de la țară îmi povestesc, cel mai adesea, profesorii lor. Că sunt greu de urnit. Că au probleme de atenție, de logică, de motivație (FOTO: Pixabay.com)

Prea puțini dintre profesori se interesează și de sufletul elevilor lor, indiferent dacă sunt la gimnaziu sau liceu (FOTO: Guliver Getty Images)

Trebuie să intru la clasa a VIII-a. Sunt profesor de Română și, astăzi – scrie în planificare mea - că trebuie să le bag bine în cap, tuturor, cum se argumentează apartenența la genul liric a unui text la prima vedere. (FOTO: Pixabay)