De nimic nu mă tem mai mult decât de lipsa spiritului. Iar lipsă de spirit este şi jocul gol cu ecuaţiile în faţa unor elevi care nu ştiu să se întrebe nimic despre realitate şi nu ştiu să se lase uimiţi de nimic, dar şi individul legat îngust şi prosteşte de ceea ce adulţii au decis cândva în baza unui chestionar că sunt nevoile lui.

De Crăciun am primit cadou de la elevii mei dintr-o clasă de mate-info, o carte de 1016 de pagini, cu precizarea că e volumul pe care foarte mulți dintre ei l-au citit (în engleză sau în traducere), că „e cartea generației lor” și cu rugămintea de a o discuta după vacanță pentru a afla care e opinia mea. (Foto: Profimedia Images)

Adesea, foarte adesea, profesorii predau prost, clişeizant, fără pic de patos sau plăcere, îndepărtând elevii de literatură, uneori pe viaţă.

Pentru o oră în fiecare săptămână, personalitatea fiicei mele este ignorată și fiica mea devine numărul 24. (Foto: Profimedia Images)

Președintele României, Klaus Iohannis, ține blocat un post de profesor de fizică de peste 25 de ani.

Domnul ministru poate să facă demagogie cu ceilalți politicieni, dar nu printre profesorii care zilnic lucrează în specialitate. Ei aveau și până acum deplina libertate să creeze “conținuturi adaptate la nevoile clasei”. (Foto: Inquam Photos)

Vreți performanță în România? Reabilitați demnitatea (nu mândria, ci demnitatea) profesorului. Și după ce faceți asta, supuneți-l la toate testele și evaluările din lume, până o să fie convins că își merită fiecare leu din salariu. (Foto: Inquam Photos)

„Dacă înveți încet, poți să vezi lucruri pe care cei care învață rapid le iau de-a gata și care pot fi greșite. În anumite privințe, înveți mai în profunzime atunci când înveți mai încet”, spune Barbara Oakley

„Îi ajutăm pe profesori să înțeleagă mai bine cum să includă conceptul de stare de bine în fiecare interacțiune pe care o au cu copiii. Nu vorbim doar de starea psihologică, este important să înțelegem că toate elementele ce se găsesc în viața școlarilor sunt la fel de importante - sănătatea fizică, practicarea sporturilor, timpul petrecut în aer liber, socializarea, relațiile copiilor cu adulții cu care vin în contact, relațiile dintre ei și colegi, toate sunt parte a stării de bine”, spune Ioana Necula.

Ce m-a uimit mult în Anglia, când am lucrat într-o mică școală de cartier latino-britanică, numită ESFORAL, au fost relațiile de amiciție și zâmbetele largi pe care le aveau cu toții, de la profesori și îngrijitori și până la directoare, dna Margaret. La început mă tot strigau, Mona în sus, Mona în jos, iar mie îmi era teamă că mă strigă să îmi reproșeze ceva, să mă critice că nu am făcut ceva bine, așa că stăteam mereu cu frica-n sân. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)