Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un semnal foarte important pentru ce ne așteaptă

Nicusor Dan la miting

foto. Inquam Photos / Codrin Unici

Alegerile prezidențiale din 2025 nu mai sunt doar o competiție între doi candidați. Ele au devenit o oglindă a României de azi – o țară aflată între traumele trecutului și promisiunile unui viitor incert. Dacă dăm la o parte mizele unei confruntări politice, vedem că se ascunde o alegere profundă: ce tip de societate ne dorim, ce fel de raport vrem să avem cu lumea, cu istoria noastră și cu ceilalți.

Această generație – cea care votează astăzi – este o generație crescută în tranziție, obosită de compromisuri și marcată de promisiuni repetate, adesea neîmplinite. E o generație care a trăit simultan cu speranța integrării europene și cu eșecurile structurale ale statului român. A crescut cu idealuri occidentale, dar s-a maturizat într-un sistem în care meritocrația este adesea înlocuită de rețele informale, iar statul rămâne o iluzie.

România nu mai votează doar un președinte. Votează un drum. Un drum care poate însemna continuarea atașamentului față de valorile democratice, față de parteneriatele strategice cu Uniunea Europeană și NATO. Sau, dimpotrivă, un drum spre izolare, polarizare și retragere într-un naționalism defensiv, care promite protecție, dar riscă închidere.

Mai mult decât orice, acest moment scoate la lumină o ruptură de profunzime: între generații, între feluri de a înțelege România. De o parte – orașele mari, diaspora, cei ancorați în rețele globale. De cealaltă – un nucleu tot mai numeros de oameni care simt că modernizarea i-a lăsat pe dinafară, care nu mai cred în proiectul european și care caută răspunsuri mai aproape de granițele trecutului.

Alegerile din 2025 sunt, așadar, un test. Nu doar politic, ci moral și identitar. Un test despre cum ne raportăm la diferență, la reguli, la parteneriate și, mai ales, la viitor. Nu este doar despre ce lider vrem. Este despre ce societate vrem să construim împreună.

România pare astăzi mai divizată ca oricând. Dar dincolo de această diviziune există o întrebare esențială: putem construi o Românie care să nu excludă, care să nu se teamă de complexitate, care să nu caute refugiu în fantasme?

Răspunsul nu îl va da un singur tur de scrutin. Dar votul acestei generații este, poate, primul pas. Un pas spre o țară care își asumă istoria și o transformă, nu o repetă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere

Îți recomandăm

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

Victor Rebengiuc, Când rinocerii

Ca de obicei, bula s-a grăbit să tragă concluzii și să-i îmbrățișeze pe cei pe care îi cred vizați de piesă. Că n-au avut oportunitățile și privilegiile noastre (nu știu care noi că eu, una, nu m-am născut în puf). Că nu-și dau seama cât de nocivă e extrema dreaptă. Că o duc rău și, iată, ăsta e rezultatul unei revolte legitime. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Bun, cartea Rinocerii e una despre o epidemie de “rinocerită”. Oameni de toate felurile, cu probleme normale și vieți ca ale noastre, află că în localitatea în care ei trăiesc au apărut niște rinoceri, deși situația era improbabilă. Pentru că rinocerii trăiesc pe lângă mlaștini, nu în zone secetoase, ca aceea din orașul lor. Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult