Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Un semnal foarte important pentru ce ne așteaptă

Nicusor Dan la miting

foto. Inquam Photos / Codrin Unici

Alegerile prezidențiale din 2025 nu mai sunt doar o competiție între doi candidați. Ele au devenit o oglindă a României de azi – o țară aflată între traumele trecutului și promisiunile unui viitor incert. Dacă dăm la o parte mizele unei confruntări politice, vedem că se ascunde o alegere profundă: ce tip de societate ne dorim, ce fel de raport vrem să avem cu lumea, cu istoria noastră și cu ceilalți.

Această generație – cea care votează astăzi – este o generație crescută în tranziție, obosită de compromisuri și marcată de promisiuni repetate, adesea neîmplinite. E o generație care a trăit simultan cu speranța integrării europene și cu eșecurile structurale ale statului român. A crescut cu idealuri occidentale, dar s-a maturizat într-un sistem în care meritocrația este adesea înlocuită de rețele informale, iar statul rămâne o iluzie.

România nu mai votează doar un președinte. Votează un drum. Un drum care poate însemna continuarea atașamentului față de valorile democratice, față de parteneriatele strategice cu Uniunea Europeană și NATO. Sau, dimpotrivă, un drum spre izolare, polarizare și retragere într-un naționalism defensiv, care promite protecție, dar riscă închidere.

Mai mult decât orice, acest moment scoate la lumină o ruptură de profunzime: între generații, între feluri de a înțelege România. De o parte – orașele mari, diaspora, cei ancorați în rețele globale. De cealaltă – un nucleu tot mai numeros de oameni care simt că modernizarea i-a lăsat pe dinafară, care nu mai cred în proiectul european și care caută răspunsuri mai aproape de granițele trecutului.

Alegerile din 2025 sunt, așadar, un test. Nu doar politic, ci moral și identitar. Un test despre cum ne raportăm la diferență, la reguli, la parteneriate și, mai ales, la viitor. Nu este doar despre ce lider vrem. Este despre ce societate vrem să construim împreună.

România pare astăzi mai divizată ca oricând. Dar dincolo de această diviziune există o întrebare esențială: putem construi o Românie care să nu excludă, care să nu se teamă de complexitate, care să nu caute refugiu în fantasme?

Răspunsul nu îl va da un singur tur de scrutin. Dar votul acestei generații este, poate, primul pas. Un pas spre o țară care își asumă istoria și o transformă, nu o repetă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere

Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult