
Cu câțiva ani în urmă, am mai fost în Alba Iulia trecând prin Cluj. Atunci am scris despre gâlmele de pe pista Aeroportului Internațional „Avram Iancu”, care la aterizare îți aduceau conținutul stomacului în gât. Acum, contactul cu pista a fost „pâine unsă cu unt”. Pe vremuri, pasagerii aplaudau așa ceva.
Ajung însă spre ieșire și mă duc la toaletă, ca de altfel mulți alți pasageri. Se formează o coadă de vreo 10 persoane. Nu pricep de ce. Când, în sfârșit, răzbesc în locul de ușurare, fac ochii mari: 1 (una) cabină WC, 1 (un) pisoar. Dacă era vorba de o desecare, mai treacă-meargă, dar în caz de treabă mare, respectivul risca să fie scos cu forța din locaș de cei care stăteau la rând. Proiectanții vor fi presupus că producția românească specifică, atât solidă cât și lichidă, a intrat în recesiune. Dar cu producția internațională ce facem?
În Alba Iulia regăsesc așa-zisul Monument al Unirii, poreclit Feisbuc de iulienii albi, neclintit și la fel de urât și aberant ca atunci când scriam despre el...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp