foto Profimedia
Mi-au plăcut foarte mult afișele din campanie ale lui Nicușor Dan. Erau altfel. Estetica în sine comunica ceva, era clar că a lucrat cu oameni foarte buni în domeniul lor. Pe unii îi și cunosc și îi apreciez. Mesajul despre onestitate mi-a mers la suflet. Asta voiam, onestitate. Să nu mai auzim de secretizarea călătoriilor președintelui, de case de protocol pregătite în secret cu milioane de euro din bani publici, de pensii speciale, de corupție și nepotisme. Doar onestitate.
Astăzi, când Nicușor Dan este la Cotroceni, nu îmi vine în minte expresia România Onestă, ci mai degrabă declarația lui George Simion despre propria campanie mincinoasă: „A fost doar marketing!”
În doar trei luni, Nicușor Dan pare să fi parcurs drumul de la „outsiderul anti-sistem” la președintele care vorbește despre stabilitate ca cel mai important reper în guvernare. Exact ca Iohannis. Este, probabil, una dintre cele mai rapide transformări politice din istoria recentă. Candidatul care se lăuda că va face curățenie în rețelele de interese, că va reforma administrația și că va readuce meritocrația în politică, astăzi critică premierul care și-a suflecat mânecile ca să facă reforme.
Deși nu a oferit o altă soluție, președintele nu a fost de acord cu mărirea cotei TVA. Nu a susținut nici reforma pensiilor speciale. În cele mai grele momente, când Bolojan încerca să facă schimbări profunde în modul în care se cheltuiesc banii publici, Dan nu l-a susținut. Ba mai mult, s-a produs un fenomen care a luat prin surprindere sigur toți evangheliștii lui: conviețuiește excelent cu PSD. Mai degrabă îi dă dreptate lui Grindeanu, decât lui Bolojan.
Onestitatea cu care a câștigat voturi s-a transformat în cinism: nu pare să vrea un premier prea eficient, nu vrea să supere PSD, vrea un al doilea mandat. Ca să vezi, matematicianul face foarte bine calcule politice.
Când vorbea despre viitor, în campanie, nu am fi zis că se gândește la zece ani ai săi la Cotroceni. Am fi băgat mâna în foc că puterea nu îi va întuneca judecata ca predecesorilor săi. O fi ceva în apa care se bea la Cotroceni, în aerul pe care îl respiră aleșii: toți se transformă. Unii, mai repede decât alții.
Iar această dezamăgire profundă, adăugată peste stratul gros de lehamite post-Iohannis, devine combustibilul perfect pentru extrema dreaptă. Când oamenii care au crezut în onestitate se simt din nou trădați, nu mai caută echilibru, ci răzbunare. Nu mai caută soluții, ci pedepse. Și atunci tsunamiul care se ridică nu mai e doar împotriva sistemului, ci împotriva democrației însăși.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cât despre textul scris cu obidă de tanti autor, se vede că nu știe care este mandatul și care este puterea de acțiune a președintelui. Deocamdată, Nicușor a menținut țara pe linia de plutire. Nu e ușor să mergi pe o gheață atât de subțire cu toți grindenii care tropăie în jurul tău.
serios, hai sa gandim putin
P.S. Realitatea momentului e un conflict mocnit și din ce în ce mai puțin disimulat între Nicușor și Bolojan. Apar iată! și taberele de susținători. Dvs sunteți deci în tabăra bolojanistă. Eu ca suveranist și urmăritor amuzat de pe margine al actualilor guvernanți, vă spun sincer că Bolojan e în tabăra pierzătoare, din motivul menționat mai sus. Nicușor e deocamdată unic, e Alesul Sistemului și ai șefilor coloniei. Pentru el s-au consumat atâtea și atâtea resurse. El e necesar Puterii Sistemului. În schimb ca Bolojan sunt mulți în peisaj. Și fără prea mare valoare pentru Sistem. Zilele lui la palatul Victoria sunt numărate. Ghinion!